Magneziu

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Nutriție | Metabolism mineral | Fiziologie

Magneziul este al patrulea cation ca abundență în organism și al doilea intracelular, cofactor pentru peste 300 de sisteme enzimatice, între care toate reacțiile care implică ATP. Aproximativ 60% din magneziul corporal se află în os, iar mai puțin de 1% în ser, ceea ce face ca magnezemia să reflecte slab stocurile tisulare. Are un rol documentat de inhibitor natural al calcificării vasculare, prin competiție directă cu calciul și prin stabilizarea precursorilor minerali, aspect frecvent omis din discuțiile despre sănătatea vasculară.

Mecanismul biologic

  • Inhibă formarea cristalelor de hidroxiapatită prin substituirea calciului în structura cristalină și prin stabilizarea fosfatului de calciu amorf, împiedicând maturarea cristalină
  • Antagonizează canalele de calciu voltaj-dependente și influxul de calciu în celulele musculare netede, cu efect vasodilatator și antihipertensiv modest
  • Este cofactor pentru enzimele implicate în sinteza ATP, în replicarea ADN, în sinteza proteică și în funcția pompei sodiu-potasiu
  • Participă la secreția și la acțiunea insulinei, ceea ce explică asocierea dintre deficitul de magneziu și rezistența la insulină

Contexte clinice relevante

  • Magnezemia serică nu reflectă fidel stocurile tisulare, deoarece organismul menține valoarea prin mobilizare din os și mușchi chiar în deficit real
  • Deficitul se asociază cu hipertensiune, rezistență la insulină, aritmii, migrenă, crampe musculare și progresie accelerată a calcificării vasculare
  • Cauzele de deficit includ aportul alimentar redus, alcoolismul, diareea cronică, diureticele de ansă și tiazidice, inhibitorii de pompă de protoni și diabetul
  • Sursele alimentare bogate sunt semințele de dovleac, migdalele, leguminoasele, cerealele integrale și legumele cu frunze verzi închise, care coincid cu tiparul alimentar antiinflamator
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00