Colicile sugarului și eczema: ce legătură are dieta mamei din sarcină, potrivit unui studiu din 2026

Colicile sugarului însoțite de eczemă s-au asociat, într-un studiu publicat pe 12 octombrie 2026 în JAMA Network Open, cu calitatea dietei mamei din sarcină: un scor mediteranean mai mare și o alimentație cu potențial inflamator mai mic au mers împreună cu o probabilitate mai mică a combinației colici plus eczemă. Asocierea nu a apărut pentru colici sau pentru eczemă analizate separat, ceea ce sugerează că această combinație ar putea descrie un tip aparte de colici, cu o componentă imunitară. Datele provin dintr-o cohortă observațională de 1.324 de perechi mamă–copil, deci arată o legătură statistică, nu o relație de cauză și efect. Pentru o femeie însărcinată, concluzia practică nu este eliminarea unor alimente, ci o alimentație variată, de tip mediteranean, cu pește sărac în mercur.

Colicile sugarului sunt unul dintre cele mai frecvente motive pentru care părinții ajung la medicul pediatru în primele luni de viață și, totodată, unul dintre cele mai puțin înțelese. Timp de decenii, explicațiile s-au succedat fără să se excludă una pe alta: gazele intestinale, imaturitatea digestivă, tehnica de alimentare, temperamentul copilului, oboseala și anxietatea părinților. Fiecare explicație acoperă o parte dintre cazuri, dar niciuna nu le acoperă pe toate. De aici vine și confuzia: același cuvânt, „colici”, desemnează probabil mai multe situații biologice diferite, care seamănă între ele doar prin plânsul intens și greu de liniștit.

În ultimii ani, cercetătorii din cohorta americană Project Viva au propus o lectură mai nuanțată. Analizele lor anterioare au arătat că atopia mamei — astmul, rinita alergică sau eczema din propria istorie medicală — prezice colicile copilului și că sugarii cu colici au, mai târziu, un risc mai mare de astm și de alergii alimentare. Dacă pentru o parte dintre copii colicile reflectă un proces imunitar sau alergic, atunci factorii care modelează sistemul imunitar înainte de naștere devin relevanți. Dieta mamei din sarcină este unul dintre acești factori și, spre deosebire de genetică, poate fi modificată.

Studiul de față a pus exact această întrebare: se leagă calitatea alimentației din sarcină și consumul unor alimente frecvent alergene de colici, de eczemă sau de combinația lor? Răspunsul este mai interesant decât un simplu „da” sau „nu” și, citit corect, nu încarcă mama cu vinovăție. Colicile nu sunt rezultatul unei greșeli alimentare din sarcină, iar studiul nu permite o asemenea concluzie. Ce arată el este că una dintre formele de colici ar putea împărtăși o componentă inflamatorie cu eczema, iar această observație deschide o direcție nouă de cercetare.

Colicile sugarului, eczema și dieta din sarcină, în șapte idei

1. Colicile sunt perioade de plâns intens, fără cauză evidentă, la sugari altfel sănătoși, și trec de obicei în primele luni.
2. O parte dintre sugarii cu colici au și eczemă, iar această combinație pare legată de alergii și de sistemul imunitar.
3. Un studiu american a urmărit ce au mâncat 1.324 de mame în sarcină și cum au evoluat copiii lor până la șase luni.
4. Mamele cu alimentație apropiată de modelul mediteranean au avut mai rar copii cu colici și eczemă în același timp.
5. Peștele și fructele de mare consumate în sarcină s-au asociat cu mai puține cazuri de colici însoțite de eczemă.
6. Lactatele, ouăle și nucile nu au crescut riscul acestei combinații, iar renunțarea la ele în sarcină nu protejează copilul.
7. Studiul arată o legătură, nu o cauză; colicile nu sunt vina mamei, iar un plâns neobișnuit se discută cu pediatrul.

De ce colicile sugarului nu sunt o singură entitate — și ce caută cercetătorii în spatele lor

Colicile sugarului sunt definite astăzi prin ce se observă, nu prin cauza lor: plâns prelungit și recurent la un copil care, în rest, crește și se dezvoltă normal. Lipsa unei cauze unice nu înseamnă lipsa unui substrat biologic. Înseamnă, mai degrabă, că sub aceeași etichetă se adună copii cu mecanisme diferite — unii cu un sistem nervos încă imatur în reglarea stărilor de veghe și somn, alții cu un intestin mai sensibil, iar o minoritate cu o reacție imunitară la proteine alimentare.

Plânsul care nu poate fi liniștit: cum definesc medicii colicile

Criteriile Roma IV, folosite internațional pentru tulburările digestive funcționale ale copilului, descriu colicile ca episoade recurente și prelungite de plâns, agitație sau iritabilitate la un sugar sub cinci luni, care apar și se opresc fără o cauză evidentă și pe care părinții nu le pot preveni sau opri. Copilul nu are febră, nu are semne de boală și crește normal. Pentru cercetare se adaugă un prag cantitativ: cel puțin trei ore de plâns sau agitație pe zi, în cel puțin trei zile dintr-o săptămână, consemnate într-un jurnal sau într-o înregistrare făcută de părinți.

Definiția actuală are o istorie de peste șapte decenii. În 1954, pediatrul Morris Wessel și colegii săi de la Universitatea Yale au descris ceea ce au numit „agitația paroxistică a sugarului” și au propus pragul care a rămas în manuale sub numele de regula „celor trei de trei”: plâns peste trei ore pe zi, în peste trei zile pe săptămână, timp de peste trei săptămâni. Opt ani mai târziu, pediatrul T. Berry Brazelton a cerut mamelor a 80 de sugari să noteze zilnic durata plânsului și a descris pentru prima dată curba lui: o creștere din a doua săptămână de viață, un vârf în jurul vârstei de șase săptămâni și o scădere treptată până la trei–patru luni.

La începutul anilor 1990, studiile pediatrului canadian Ronald Barr au arătat că acest tipar nu este o particularitate a familiilor occidentale. La populația !Kung din deșertul Kalahari, unde sugarii sunt purtați aproape permanent pe corp și alăptați de mai multe ori pe oră, vârful plânsului din primele săptămâni apare și el, iar ce diferă este mai ales durata episoadelor, mult mai scurte. Observația a schimbat felul în care sunt privite colicile: vârful plânsului este, în primul rând, o etapă a dezvoltării, iar colicile reprezintă capătul ei extrem.

Criteriile Roma III, din 2006, și Roma IV, din 2016, au renunțat la condiția celor trei săptămâni, considerată arbitrară, și au introdus ideea că episoadele nu pot fi prevenite sau oprite de părinți. Redenumirea recentă, menționată de autorii studiului, în sindrom de distres al sugarului, încadrat în tulburările interacțiunii intestin–creier, continuă aceeași mișcare: atenția s-a mutat de la „intestinul care doare” la un sistem întreg aflat în maturare, în care intestinul, creierul, sistemul imunitar și relația cu părinții se influențează reciproc. Plânsul se concentrează frecvent seara, motiv pentru care mulți părinți vorbesc despre „colicile de seară”.

Axa intestin–creier, la un sistem aflat încă în formare

Expresia „tulburare a interacțiunii intestin–creier” sugerează că simptomul apare la întâlnirea a două sisteme încă imature. Sistemul nervos enteric — rețeaua de neuroni din peretele intestinal — comunică permanent cu creierul prin nervul vag și prin semnale hormonale și imunitare. La sugar, această comunicare se calibrează abia în primele luni: senzațiile normale de distensie sau de contracție intestinală pot fi percepute mai intens, iar capacitatea sugarului de a se liniști singur este încă redusă.

Microbiota intestinală se află și ea în plină formare. Unele studii au descris la sugarii cu colici o diversitate bacteriană mai mică și proporții diferite ale unor grupuri de bacterii față de sugarii fără colici, dar rezultatele nu sunt uniforme, iar direcția relației nu este clară: nu se știe dacă diferențele de microbiotă contribuie la colici sau doar le însoțesc. Ipoteza microbiotei este susținută indirect de observația că antibioticele administrate devreme se asociază cu un risc mai mare, iar unele probiotice, în anumite studii, cu un risc mai mic, atât pentru colici, cât și pentru eczemă, chiar dacă ghidurile actuale nu le recomandă pentru prevenirea eczemei.

Eczema atopică: o barieră a pielii care lasă să treacă mai mult decât ar trebui

Eczema atopică, numită și dermatită atopică, este o afecțiune inflamatorie cronică a pielii care începe frecvent în primul an de viață, cu zone uscate, roșii și cu mâncărime, la sugar mai ales pe obraji, scalp și pe fețele de extensie ale membrelor. La baza ei stau două procese care se întrețin reciproc: o barieră cutanată mai permeabilă și o reacție imunitară înclinată spre tipul de inflamație asociat alergiilor, numit inflamație de tip 2.

Bariera pielii depinde, printre altele, de filagrină, o proteină care ajută la organizarea stratului cornos și la menținerea hidratării. Variantele genetice care reduc filagrina cresc riscul de eczemă. Prin pielea afectată pot pătrunde mai ușor alergeni din mediu și din alimente, iar ipoteza expunerii duale, formulată de alergologul Gideon Lack, propune ideea că întâlnirea unui alergen alimentar mai întâi prin piele inflamată favorizează sensibilizarea, în timp ce întâlnirea lui prin intestin favorizează toleranța. Așa se explică, parțial, de ce eczema timpurie precede adesea alergiile alimentare, astmul și rinita alergică, succesiune descrisă sub numele de „marș atopic”.

Când colicile și eczema apar împreună

În cabinet, colicile și eczema se întâlnesc des la același copil. Ambele pot face parte din tabloul alergiei la proteinele laptelui de vacă, ambele se asociază cu astmul și rinita alergică în copilărie și ambele au factori de risc comuni legați de microbiota intestinală. Cu toate acestea, până la studiul de față, nimeni nu analizase combinația colici plus eczemă ca pe un rezultat distinct. Cercetătorii au pornit de la ideea că această combinație ar putea identifica tocmai acei sugari la care plânsul are o componentă imunitară, separat de sugarii cu colici de altă natură.

Ideea are un sprijin în datele anterioare ale aceleiași cohorte. Colicile au putut fi distinse de plânsul excesiv fără colici, atopia mamei a apărut ca predictor specific al colicilor, iar colicile au prezis, mai târziu, astmul și alergia alimentară. Dacă există un subgrup de colici cu „semnătură” atopică, eczema este cel mai vizibil semn care l-ar putea marca încă din primele luni.

Diferența dintre colici și plânsul excesiv fără colici a fost testată direct în Project Viva. Într-o analiză publicată în 2025, cercetătorii au separat sugarii ale căror mame descriau episoade de suferință aparentă, cu țipete, picioare trase spre abdomen și fără ca bebelușul să poată fi liniștit, de sugarii care plângeau mult, dar fără acest tablou. Cele două grupuri au avut factori de risc diferiți, iar atopia mamei a prezis colicile, nu și plânsul excesiv. Aceeași echipă a urmărit copiii până în adolescență: colicile din primul an s-au asociat cu un risc mai mare de astm și de alte boli alergice, iar o analiză separată, din 2026, a găsit o asociere și cu alergia alimentară.

Și alte cohorte au observat o continuitate. Un studiu italian condus de Francesco Savino a urmărit timp de zece ani copii care avuseseră colici severe și a constatat la aceștia, comparativ cu copiii fără colici, mai frecvent dureri abdominale recurente, boli alergice și tulburări de somn și de comportament. O revizuire publicată în 2023 de Flavia Indrio și colaboratorii săi a adunat datele despre consecințele pe termen lung și a descris asocieri cu migrena, cu tulburările digestive funcționale ale copilăriei și cu unele dificultăți de reglare emoțională, subliniind totodată că majoritatea studiilor sunt mici și expuse erorilor de raportare. Pentru părinți, aceste date descriu probabilități la nivel de grup: ele explică de ce pediatrul poate fi mai atent la un copil care a avut colici, nu ce se va întâmpla cu un copil anume.

Cum ar putea dieta din sarcină să modeleze sistemul imunitar al fătului

Sistemul imunitar al copilului începe să se organizeze încă din primul trimestru de sarcină. Celulele imunitare ale fătului se formează în ficat și apoi în măduva osoasă, timusul selectează limfocitele T, iar echilibrul dintre limfocitele care declanșează inflamația și cele care o temperează — limfocitele T reglatoare — începe să se stabilească înainte de naștere. Mediul în care se desfășoară aceste procese este influențat de starea mamei, inclusiv de alimentația ei.

Autorii discută câteva căi plauzibile. Peștele și fructele de mare sunt principala sursă alimentară de acizi grași omega-3 cu lanț lung, acidul eicosapentaenoic (EPA) și acidul docosahexaenoic (DHA). Acești acizi grași trec prin placentă, se încorporează în membranele celulare ale fătului și sunt precursori ai unor mediatori care ajută la stingerea inflamației, numiți resolvine și protectine. Totodată, aceștia concurează cu acidul arahidonic, precursorul unor mediatori proinflamatori. O dietă bogată în legume, fructe, leguminoase și cereale integrale furnizează fibre care hrănesc microbiota mamei, iar produșii fermentației bacteriene, acizii grași cu lanț scurt, au favorizat formarea limfocitelor T reglatoare în studii pe animale.

Există și o a treia ipoteză, care privește alergenele. Cantități mici de proteine alimentare consumate de mamă pot ajunge la făt prin placentă și prin lichidul amniotic, iar expunerea timpurie ar putea favoriza toleranța, nu sensibilizarea. Această ipoteză explică de ce cercetătorii s-au așteptat ca un consum mai mic de alimente alergene în sarcină să se asocieze cu mai multe colici și eczeme, nu cu mai puține.

Plâns normal, colici sau semn de alarmă: unde trece granița la sugar

Plânsul este, înainte de orice, limbajul normal al sugarului. Toți bebelușii plâng mai mult în primele două luni, iar cantitatea zilnică de plâns variază mult de la un copil la altul. Colicile reprezintă capătul superior al acestei variații: un plâns mai lung, mai intens și mai greu de liniștit, la un copil care în rest este sănătos. Ce le deosebește de o boală nu este intensitatea plânsului, ci absența altor semne: copilul mănâncă, crește, nu are febră și are perioade în care este liniștit și atent.

Câteva semne schimbă imediat interpretarea. Plânsul care începe după vârsta de patru luni, plânsul însoțit de vărsături verzui, de un abdomen balonat și dur sau de scaune cu sânge, precum și orice episod în care copilul pare bolnav, moleșit sau greu de trezit nu se încadrează în colici. La fel, eczema extinsă, cu zemuire, cruste gălbui sau vezicule, poate semnala o suprainfecție și cere un consult rapid.

Mai există o graniță, adesea trecută sub tăcere: cea a rezistenței părinților. Plânsul inconsolabil al sugarului este cel mai frecvent declanșator al sindromului copilului scuturat, o formă gravă de traumatism cerebral. Când oboseala devine copleșitoare, cel mai sigur gest este așezarea copilului pe spate, în pătuțul lui, și ieșirea din cameră pentru câteva minute, pentru o respirație și pentru un telefon dat cuiva apropiat. Un copil care plânge câteva minute în siguranță nu este pus în pericol; un copil scuturat poate suferi leziuni ireversibile.

Studiul Project Viva: 1.324 de mame și copii urmăriți din primul trimestru de sarcină

Studiul, semnat de Emily Oken, Sheryl Rifas-Shiman, Karen Switkowski, Kari Nadeau și Jenifer Lightdale, de la Harvard Medical School, Harvard T.H. Chan School of Public Health, Boston Children’s Hospital, Stanford și UCLA, folosește datele cohortei Project Viva. Aceasta este o cohortă prospectivă, ceea ce înseamnă că participantele au fost înrolate înainte de naștere, iar informațiile despre dietă au fost colectate înainte ca cineva să știe dacă bebelușul va avea colici sau eczemă. Această ordine reduce riscul ca amintirea alimentației să fie influențată de evoluția ulterioară a copilului.

Cine au fost participantele

Femeile au fost recrutate în primul trimestru de sarcină, între aprilie 1999 și noiembrie 2002, în clinici prenatale din estul statului Massachusetts. Criteriile de includere au fost o sarcină cu un singur făt, vârsta gestațională sub 22 de săptămâni, comunicarea în limba engleză și intenția de a rămâne în zonă până la naștere. Un detaliu important pentru interpretare: femeile nu au fost selectate după istoricul personal sau familial de alergii, deci cohorta reflectă populația generală a clinicilor, nu un grup cu risc atopic crescut.

Dintre cei 2.128 de copii născuți vii, autorii au exclus sarcinile repetate ale aceleiași mame, cazurile fără informații despre dieta din sarcină și cele fără date despre copil la vârsta de sugar. Au rămas 1.324 de perechi mamă–copil. Mamele aveau în medie 32,6 ani, jumătate erau la prima naștere, iar 40,2% raportau un istoric de atopie. Aproximativ trei sferturi erau femei albe non-hispanice, peste 70% absolviseră o facultate, iar toate aveau asigurare medicală și acces la îngrijire prenatală.

Cum a fost măsurată dieta: scorul mediteranean și indicele inflamator al dietei

Alimentația a fost evaluată de două ori, la o mediană de 9,9 săptămâni de sarcină și la 27,9 săptămâni, cu un chestionar de frecvență alimentară adaptat pentru sarcină, derivat dintr-un instrument validat în mai multe studii mari de nutriție. La prima vizită, mamele au descris ce au mâncat de la ultima menstruație, iar la a doua, în ultimele trei luni. Din răspunsuri, cercetătorii au calculat două scoruri globale de calitate a dietei.

Scorul de dietă mediteraneană, construit după modelul propus de Antonia Trichopoulou, are valori de la 0 la 9. Fiecare componentă considerată benefică — legume, fructe, pește, lactate, leguminoase, cereale integrale, nuci și grăsimi mononesaturate — aduce un punct dacă este consumată peste valoarea recomandată, iar consumul redus de carne roșie și procesată aduce încă un punct. Un scor mai mare înseamnă o alimentație mai apropiată de modelul mediteranean. În cohortă, media a fost de 4,6 puncte.

Indicele inflamator al dietei, dezvoltat de Nitin Shivappa și James Hébert, estimează în ce măsură alimentația totală împinge organismul spre inflamație sau spre echilibru antiinflamator. Fiecărui nutrient și compus alimentar i se atribuie un coeficient, pe baza studiilor care au legat acel compus de markeri inflamatori precum proteina C reactivă sau interleukinele, iar valorile se însumează. Un scor mai mare indică o dietă mai proinflamatoare, iar unul mai mic, sau negativ, o dietă mai antiinflamatoare. Media în cohortă a fost de −2,7.

Separat, autorii au calculat câte porții pe săptămână consumau mamele din alimentele frecvent alergene: arahide și unt de arahide, alte nuci, pește, fructe de mare cu cochilie sau crustacee, lactate și ouă. Mediile săptămânale au fost de aproximativ 20 de porții de lactate, două porții de ouă, trei porții de nuci și arahide și 1,6 porții de pește și fructe de mare.

Cum au fost definite colicile și eczema

La vizita din primul an, la o vârstă mediană a copiilor de 6,3 luni, mamele au răspuns la două întrebări. Pentru colici, au fost întrebate dacă bebelușul a avut vreodată momente în care părea să sufere intens, țipa, își trăgea picioarele spre abdomen și nu putea fi liniștit, și cât de des s-a întâmplat acest lucru. Copiii la care episoadele au apărut „uneori” sau „des” au fost considerați cu colici. Pentru eczemă, mamele au fost întrebate dacă un medic sau o asistentă le-a spus vreodată că bebelușul are eczemă sau dermatită atopică.

Pe baza celor două răspunsuri, copiii au fost împărțiți în patru grupe: fără colici și fără eczemă (63,3%), doar eczemă (11,5%), doar colici (20,6%) și colici plus eczemă (4,6%, adică 61 de copii). Grupa fără niciuna dintre cele două a servit drept referință pentru toate comparațiile.

Cum au fost făcute comparațiile

Cercetătorii au folosit regresie logistică multinomială, o metodă care compară simultan mai multe grupe cu aceeași referință. Au construit trei modele succesive, ajustate pentru vârsta mamei, apoi și pentru originea etnică, educație, numărul de nașteri anterioare și fumat, iar în final și pentru istoricul de atopie al mamei. Venitul familiei, starea civilă și indicele de masă corporală dinaintea sarcinii nu au schimbat rezultatele și au fost lăsate deoparte. Autorii nu au inclus factori apăruți după sarcină, precum alăptarea, deoarece aceștia ar putea face parte din drumul dintre dietă și rezultat, nu ar reprezenta simpli factori de confuzie.

Ce a găsit studiul: dieta din sarcină se leagă de colici plus eczemă, nu de fiecare separat

Rezultatul central este unul de specificitate. Nici scorul mediteranean, nici indicele inflamator al dietei nu s-au asociat cu colicile fără eczemă sau cu eczema fără colici. Ambele scoruri s-au asociat însă, în direcția așteptată, cu combinația colici plus eczemă. Acest tipar susține ideea autorilor: dacă dieta din sarcină contează, ea pare să conteze pentru un subgrup anume, nu pentru colici în general.

Scorul mediteranean: fiecare punct în plus, o probabilitate mai mică a combinației

În modelul complet ajustat, fiecare punct în plus al scorului mediteranean, calculat ca medie a celor două evaluări din sarcină, s-a asociat cu o șansă cu aproximativ 15% mai mică a combinației colici plus eczemă (raportul șanselor 0,85; intervalul de încredere de 95% între 0,74 și 0,98). Asocierea a fost vizibilă și pentru scorul din primul trimestru; pentru scorul din trimestrul al treilea luat singur, estimarea a mers în aceeași direcție, dar intervalul de încredere a inclus valoarea nulă. Diferența se vede și în cifre brute: mamele copiilor cu colici plus eczemă aveau un scor mediu de 3,9 puncte, față de 4,6 în grupa de referință.

Indicele inflamator al dietei: semnalul cel mai constant

Indicele inflamator a dat cel mai stabil rezultat din studiu. Valori mai mari, adică o dietă cu potențial inflamator mai mare, s-au asociat cu o probabilitate mai mare a combinației colici plus eczemă la ambele momente ale sarcinii și în toate cele trei modele. În modelul complet, fiecare punct în plus a corespuns unei șanse cu aproximativ o treime mai mari (raportul șanselor 1,34; interval de încredere între 1,12 și 1,61). Când autorii au restrâns definiția colicilor la copiii cu episoade „dese”, asocierile au devenit mai puternice, ceea ce sugerează că semnalul nu este produs doar de cazurile ușoare.

Peștele și fructele de mare: o asociere protectoare, în linie cu alte studii

Consumul total de pește și fructe de mare, calculat ca medie a celor două evaluări din sarcină, s-a asociat cu o șansă cu aproximativ un sfert mai mică a combinației colici plus eczemă pentru fiecare porție săptămânală în plus (raportul șanselor 0,75; interval de încredere între 0,58 și 0,97). Pentru fructele de mare cu cochilie și crustacee asocierea a părut și mai puternică (0,45), iar pentru peștele propriu-zis ceva mai slabă (0,77), dar ambele intervale de încredere au inclus valoarea nulă, deci nu pot fi interpretate separat. În cifre brute, combinația a apărut la 5,9% dintre copiii mamelor din sfertul cu cel mai mic consum de pește și la 2,7% dintre copiii mamelor din sfertul cu cel mai mare consum.

Peștele a ieșit în evidență și în analizele secundare. Printre sugarii cu colici, un consum mai mare de pește în sarcină s-a asociat cu o probabilitate mai mică de eczemă, iar printre copiii mamelor cu istoric atopic, cu o probabilitate mai mică de eczemă în general. Peștele nu a fost legat, în schimb, de colicile fără eczemă.

Rezultatul vine de la o echipă care studiază peștele din sarcină de peste două decenii, în aceeași cohortă. În 2001, autoritățile americane au emis primul avertisment național pentru femeile însărcinate privind speciile bogate în mercur. Emily Oken și colegii ei au comparat consumul declarat de participantele Project Viva înainte și după avertisment și au arătat, într-un studiu publicat în 2003, că acestea au mâncat mai puțin pește în ansamblu, nu doar mai puțin din speciile vizate. Mesajul de prudență ajunsese la public ca mesaj de evitare.

Doi ani mai târziu, aceeași echipă a arătat, la sugarii de aproximativ șase luni din cohortă, că un consum matern de peste două porții de pește pe săptămână în sarcină se asocia cu scoruri mai bune la un test de memorie vizuală, iar asocierea era cea mai favorabilă atunci când nivelul de mercur din părul mamei era scăzut. Concluzia a devenit una dintre bazele recomandărilor actuale: beneficiul depinde de specie, nu de evitarea peștelui.

Dezbaterea avea deja o istorie. În Insulele Feroe, unde alimentația includea carne și grăsime de balenă-pilot, bogate în mercur și în poluanți organici, cohorta de nou-născuți urmărită de la sfârșitul anilor 1980 a găsit efecte adverse ale expunerii prenatale asupra atenției, memoriei și limbajului. În Republica Seychelles, unde mamele mâncau frecvent pește oceanic, dar nu carne de balenă, cohortele urmărite în aceeași perioadă nu au găsit efecte adverse comparabile. Diferența a fost explicată parțial prin sursa mercurului și prin nutrienții care îl însoțesc în pește. În 2015, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a analizat scenarii de consum și a concluzionat că, în sarcină, între una–două și trei–patru porții de pește pe săptămână se asociază cu beneficii pentru neurodezvoltarea copilului, cu condiția ca speciile bogate în mercur să fie limitate.

Arahidele și nucile: un semnal marginal, în direcția opusă ipotezei

Consumul de arahide și nuci nu s-a asociat cu rezultatul principal, combinația colici plus eczemă. A apărut însă o asociere la limita semnificației statistice cu colicile fără eczemă: fiecare porție săptămânală în plus a corespuns unei șanse cu aproximativ 5% mai mari (raportul șanselor 1,05; interval de încredere între 1,00 și 1,09). Direcția a fost opusă celei așteptate de cercetători. Pentru eczemă, în schimb, toate estimările legate de nuci au mers în direcția protectoare, iar la copiii mamelor atopice asocierea a atins pragul de semnificație (0,91).

Lactatele și ouăle: nicio asociere

Consumul de lactate și de ouă nu s-a asociat cu niciuna dintre cele patru grupe, în niciun model. Rezultatul confirmă concluzia unei analize sistematice din 2020 a Departamentului Agriculturii al SUA (USDA), care găsise dovezi moderate pentru absența unei legături între consumul de lapte de vacă sau de ouă în sarcină și eczema copilului.

Atopia mamei amplifică asocierile

Istoricul alergic al mamei a apărut ca un factor cu greutate proprie. În grupa colici plus eczemă, 60,7% dintre mame aveau un istoric de atopie, față de 36,3% în grupa de referință, iar istoricul de eczemă al mamei a fost de trei ori mai frecvent (31,1% față de 10,5%). Asocierile dintre scorurile de dietă, peștele și colici au fost mai puternice la copiii mamelor atopice. Interpretarea autorilor este că dieta din sarcină ar putea conta mai mult acolo unde există deja o predispoziție familială spre alergii.

Valorile din tabel sunt rapoarte ale șanselor din modelul complet ajustat, calculate pe media celor două evaluări din sarcină, cu grupa fără colici și fără eczemă ca referință. Intervalele de încredere sunt trecute doar pentru asocierile semnificative statistic sau la limită. O valoare sub 1 înseamnă o șansă mai mică, iar una peste 1, o șansă mai mare.

Cum arată diferențele în cifre absolute

Rapoartele șanselor descriu direcția și forța unei asocieri, dar nu spun câți copii sunt afectați. Pentru aceasta, autorii au comparat frecvența combinației colici plus eczemă între sferturile cohortei cu valorile cele mai mici și cele mai mari ale fiecărui factor.

Unde se oprește certitudinea: limitele studiului despre colicile sugarului

Limitele acestui studiu nu îi anulează valoarea, dar stabilesc cât de departe pot merge concluziile. Unele sunt recunoscute explicit de autori, altele decurg din designul cohortei și din momentul în care au fost colectate datele.

Prima limită este natura observațională. O cohortă, oricât de bine construită, poate arăta că două lucruri apar împreună, nu că unul îl provoacă pe celălalt. Mamele cu o alimentație de tip mediteranean și cu mai mult pește în meniu pot diferi de celelalte și prin alte obiceiuri: alăptare mai lungă, mai puțin stres, somn mai bun, un mediu casnic diferit. Autorii au ajustat pentru vârstă, educație, origine etnică, paritate, fumat și atopie, dar au admis posibilitatea unei confuzii reziduale, adică a unor factori nemăsurați care explică o parte din asociere.

A doua limită ține de măsurători. Dieta a fost raportată de mame prin chestionar, metodă validată, dar aproximativă. Colicile au fost definite printr-o singură întrebare retrospectivă, cu răspunsurile „uneori” sau „des”, ceea ce explică frecvența ridicată de 20,6% a colicilor fără eczemă și include probabil și copii care nu ar îndeplini criteriile Roma IV. Eczema a fost la rândul ei raportată de mamă, ca diagnostic primit de la un cadru medical, fără verificare în fișele medicale. În plus, nu toți copiii care vor avea eczemă o manifestă până la vârsta de șase luni.

A treia limită privește populația și epoca. Participantele au fost recrutate între 1999 și 2002, într-o singură regiune americană, iar majoritatea erau femei albe, educate și asigurate. Alimentația, sfaturile prenatale și practicile de diversificare s-au schimbat mult de atunci: la începutul anilor 2000, evitarea arahidelor de către mamele cu risc alergic era încă recomandată în unele țări, iar ghidurile s-au inversat abia după 2015. Rezultatele nu pot fi transferate automat altor populații, inclusiv celei din România, cu tipare alimentare diferite.

A patra limită este pierderea de participanți. Dintre copiii născuți vii, peste 500 nu au avut date despre colici sau eczemă, iar pentru peste 200 de mame lipseau datele despre dietă. Diferențele dintre cei incluși și cei excluși pot influența rezultatele, deși frecvența atopiei materne a fost asemănătoare în cele două grupuri.

Studiul are și puncte forte reale. Dieta a fost evaluată prospectiv, de două ori, înainte de naștere, ceea ce limitează distorsiunile de memorie. Cohorta nu a fost selectată după riscul alergic, deci reflectă populația generală, spre deosebire de multe studii despre colici făcute pe grupuri mici sau pe copii cu risc crescut. Ajustările pentru factorii de confuzie măsurați au schimbat foarte puțin estimările, iar excluderea originii etnice din modele a dat rezultate aproape identice. Autorii și-au declarat conflictele de interese; o parte dintre ei au colaborări cu companii din domeniul alergologiei și al nutriției infantile, declarate ca fiind în afara acestei lucrări, iar finanțatorii nu au avut niciun rol în analiză sau în publicare.

Ce spune restul cercetării despre dieta din sarcină, pește și alergiile copilului

Rezultatele Project Viva se potrivesc în mare parte cu ce se știa deja și adaugă un element nou: combinația colici plus eczemă ca rezultat distinct. Pentru colici, studiile despre dietă au privit aproape exclusiv perioada de după naștere — dieta mamei care alăptează, tipul de lapte praf, momentul diversificării. O analiză Cochrane din 2018 a concluzionat că dovezile pentru modificările alimentare ca tratament al colicilor sunt de calitate scăzută și insuficiente pentru recomandări ferme. Despre dieta din sarcină și colici, autorii nu au găsit studii anterioare.

Pentru eczemă, imaginea este mai bogată. Analizele sistematice au găsit în mare parte asocieri nule între consumul de lactate, ouă sau tipare alimentare din sarcină și eczema copilului, rezultat pe care Project Viva îl confirmă pentru eczema luată singură. Pentru pește, o evaluare norvegiană din 2022 a identificat șapte studii observaționale despre consumul de pește în sarcină și eczema copilului, toate cu rezultate protectoare sau nule. Studiile randomizate cu suplimente de acizi grași omega-3 în sarcină au adus date mai solide: în studiul danez COPSAC, publicat în 2016, uleiul de pește administrat din săptămâna 24 de sarcină a redus riscul de wheezing persistent și astm la copii, iar alte studii au descris efecte mai modeste asupra sensibilizării alergice.

Pentru alergenele alimentare, direcția cercetării s-a inversat în ultimul deceniu. Studiul LEAP, publicat în 2015, a arătat că introducerea timpurie a arahidelor la sugarii cu risc reduce substanțial alergia la arahide. Un studiu de cohortă din 2014 a constatat că mamele fără alergie care consumau mai multe arahide și nuci în perioada sarcinii aveau copii cu alergii mai rare la aceste alimente. Raportul clinic al Academiei Americane de Pediatrie din 2019 și o analiză din The Lancet Child & Adolescent Health din 2023 au concluzionat că restricțiile alimentare din sarcină nu previn alergiile copilului. Pe lângă dietă, vitamina D și probioticele au fost testate în studii randomizate și meta-analize, cu rezultate neconsecvente de la un studiu la altul.

Cea mai recentă sinteză a acestor date vine din primul ghid dedicat prevenției dermatitei atopice la copii, publicat în aprilie 2026 de Academia Americană de Dermatologie (AAD) și coordonat de Robert Sidbury. Ghidul a evaluat dovezile prin metoda GRADE, care separă forța unei recomandări de certitudinea dovezilor pe care se sprijină, și a formulat 14 recomandări pentru prevenția primară.

Singura intervenție care a primit o recomandare în favoarea ei, condiționată și cu dovezi de certitudine scăzută, este îngrijirea hidratantă a pielii sugarului. Probioticele, suplimentarea cu vitamina D, alăptarea și introducerea precoce a alimentelor au primit recomandări condiționate împotriva folosirii lor ca metode specifice de prevenire a eczemei. Pentru acizii grași, evitarea alergenilor, prebioticele și formulele speciale, dovezile au fost considerate insuficiente pentru o recomandare într-un sens sau altul. Formulările se citesc exact: ele nu spun că alăptarea sau vitamina D nu sunt utile, ci că nu ar trebui recomandate cu promisiunea că previn dermatita atopică.

Rezultatele Project Viva nu contrazic ghidul. Studiul nu a găsit nicio asociere între dieta din sarcină și eczema analizată singură, exact zona evaluată de AAD. Asocierea cu peștele și cu calitatea alimentației a apărut doar pentru combinația colici plus eczemă, un rezultat pe care ghidul nu l-a analizat. Diferența dintre cele două surse ține de întrebarea pusă, nu de concluzie: ghidul răspunde ce intervenție merită recomandată pentru prevenirea eczemei, iar studiul sugerează un subgrup de sugari la care alimentația mamei ar putea conta.

Ce înseamnă studiul pentru dieta din sarcină — fără vinovăție și fără restricții

Tradus în viața de zi cu zi, studiul nu cere o dietă specială, ci confirmă un model alimentar deja recomandat în sarcină din alte motive, printre care reducerea riscului de diabet gestațional și de creștere excesivă în greutate. Dacă o alimentație de tip mediteranean ar reduce, pe deasupra, și riscul unui anumit tip de colici, acesta ar fi un beneficiu în plus, nu motivul principal pentru care merită adoptată.

Modelul mediteranean, tradus în farfuria de zi cu zi

Componentele scorului folosit în studiu se regăsesc ușor în bucătăria românească. Legumele și fructele, consumate zilnic și în cantitate generoasă, includ tot ce oferă sezonul: varză, morcovi, sfeclă, dovlecei, ardei, roșii, verdețuri, mere, pere, prune, fructe de pădure. Leguminoasele — fasolea, lintea, năutul, mazărea — pot apărea de mai multe ori pe săptămână, în ciorbe, tocănițe sau salate. Cerealele integrale înseamnă pâine integrală, ovăz, orz, mei, hrișcă sau orez brun în locul variantelor rafinate.

Grăsimile mononesaturate vin în principal din uleiul de măsline, dar și din avocado și din nuci. Nucile, migdalele și alunele, consumate ca gustare sau în mâncăruri, fac parte din model. Lactatele, mai ales cele fermentate, precum iaurtul, chefirul și brânzeturile pasteurizate, sunt incluse. Carnea roșie și mai ales mezelurile, cârnații și alte produse procesate se consumă rar. Nimic din acest model nu presupune produse speciale sau suplimente scumpe; presupune, mai degrabă, mai multă mâncare gătită din ingrediente de bază.

Indicele inflamator al dietei, al doilea scor folosit în studiu, poate fi și el tradus în alimente. Versiunea dezvoltată de Nitin Shivappa și James Hébert cuprinde 45 de parametri alimentari, de la macronutrienți și vitamine până la condimente și ceai, fiecare cu un coeficient stabilit pe baza a aproape două mii de articole științifice care i-au măsurat efectul asupra markerilor inflamatori. Valorile se raportează la un consum de referință mondial, astfel încât scorul arată cât de antiinflamatoare sau de proinflamatoare este o alimentație comparativ cu media globală.

Câțiva nutrienți utili, precum fierul și vitamina B12, au în indice un coeficient ușor proinflamator. Detaliul arată că scorul descrie tiparul alimentației în ansamblu, nu valoarea nutritivă a fiecărui aliment: carnea slabă sau ouăle din meniul unei femei însărcinate nu devin „inflamatoare” prin simpla lor prezență, dacă restul farfuriei este dominat de legume, fibre și grăsimi de calitate.

Peștele în sarcină: ce specii și cât de des

Peștele este alimentul care a ieșit cel mai clar în evidență în acest studiu, iar recomandările oficiale îl încurajează deja în sarcină. Administrația americană pentru alimente și medicamente (FDA), citată de autori, recomandă femeilor însărcinate două–trei porții pe săptămână, în total aproximativ 225–340 de grame, din speciile cu conținut redus de mercur. Media cohortei Project Viva, de 1,6 porții pe săptămână, a fost sub această țintă, iar autorii notează că aderența la recomandări rămâne slabă în populație.

Teama de mercur le face pe multe femei să renunțe cu totul la pește, deși soluția nu este evitarea, ci alegerea speciilor potrivite. Mercurul se acumulează în peștii mari, prădători și longevivi, mult mai puțin în cei mici, care se hrănesc cu plancton. Peștele se consumă bine gătit; peștele crud, sushi-ul, stridiile crude și peștele afumat la rece neprelucrat termic se evită în sarcină din cauza riscului de infecție cu Listeria și cu alți germeni.

Pentru femeile care nu consumă pește deloc, din motive de gust, alergie sau alegere alimentară, discuția despre un supliment de omega-3 se poartă cu medicul obstetrician. Studiul Project Viva nu a evaluat suplimentele, iar rezultatele lui nu pot fi extinse direct la suplimente; studiile randomizate cu ulei de pește au folosit doze și forme specifice, stabilite de cercetători.

Alergenele rămân în meniu

Laptele, ouăle, arahidele, nucile, peștele și fructele de mare nu se scot preventiv din alimentația din sarcină. Pentru femeile fără alergii diagnosticate, aceste alimente aduc proteine, calciu, iod, colină, vitamina D, vitamina B12 și acizi grași esențiali, toți cu roluri importante în dezvoltarea fătului. Arahidele și untul de arahide pot rămâne în meniu, la fel ca nucile și migdalele; semnalul marginal din acest studiu nu justifică renunțarea la ele.

Dacă bebelușul are deja colici și eczemă

Pentru un copil care are deja colici însoțite de eczemă, studiul nu oferă un tratament, ci o orientare: această combinație poate semnala un profil atopic și merită discutată cu pediatrul, care poate urmări și alte semne de alergie. Eczema sugarului se îngrijește prin hidratarea constantă a pielii cu emoliente, băi scurte, cu apă călduță, haine din bumbac și tratamentele recomandate de medic în perioadele de puseu. Colicile se gestionează prin metode de liniștire — contactul piele pe piele, legănatul ritmic, zgomotul alb, plimbarea — și prin sprijin pentru părinți.

O mamă care alăptează nu ar trebui să înceapă singură o dietă de eliminare. Eliminările multiple, făcute fără diagnostic, pot sărăci alimentația mamei fără niciun beneficiu pentru copil, iar atunci când o eliminare este justificată, ea se face la recomandarea medicului și, ideal, cu sprijinul unui nutriționist, pentru ca dieta mamei să rămână completă.

Întrebarea dacă dieta mamei care alăptează poate influența colicile a fost testată într-un studiu randomizat australian, publicat în 2005 de David Hill și colaboratorii săi. Mamele unor sugari alăptați, cu colici și cu vârsta sub șase săptămâni, au urmat timp de o săptămână fie o dietă din care au fost eliminate laptele de vacă, soia, grâul, ouăle, arahidele, nucile și peștele, fie o dietă de control. Disconfortul și plânsul sugarilor au scăzut mai mult în grupul cu dietă restrictivă. Rezultatul a fost semnificativ statistic, dar studiul a avut limite importante: o durată de doar o săptămână, o dietă foarte greu de urmat pe termen lung și un număr mic de participanți. Analiza Cochrane din 2018 l-a inclus printre puținele studii care au testat modificări alimentare și a încadrat ansamblul dovezilor ca fiind de calitate scăzută. O dietă de eliminare atât de largă nu este, de aceea, o recomandare generală pentru colici.

Pentru situația în care pediatrul suspectează o alergie la proteinele laptelui de vacă, poziția Societății Europene de Gastroenterologie, Hepatologie și Nutriție Pediatrică (ESPGHAN) descrie un drum mai precis. Mama exclude laptele și produsele care îl conțin pentru o perioadă de probă de două–patru săptămâni. Dacă simptomele copilului se ameliorează, laptele se reintroduce, iar revenirea simptomelor confirmă diagnosticul. Cât timp exclude lactatele, mama are nevoie de surse alternative de calciu și, de regulă, de un supliment de calciu și vitamina D. Reintroducerea este pasul care se omite cel mai des, deși este singurul care deosebește alergia de o coincidență.

Ce urmează în cercetare

Propunerea autorilor folosește un termen preluat din alte domenii ale medicinei: endotip. Fenotipul descrie cum arată o boală — simptomele, vârsta de debut, evoluția. Endotipul descrie mecanismul biologic care o produce. Aceeași prezentare clinică poate ascunde mai multe endotipuri, iar distincția devine importantă atunci când tratamentele acționează asupra mecanismului, nu asupra simptomului.

Astmul este exemplul clasic. Timp de decenii a fost tratat ca o singură boală. Analizele din anii 2000 și 2010, sintetizate de pneumologul Sally Wenzel, au separat formele cu inflamație de tip 2, cu eozinofile crescute în sânge sau în spută și cu răspuns bun la corticosteroizii inhalatori, de formele fără această inflamație, care răspund mai slab. Distincția a deschis drumul tratamentelor biologice care blochează interleukinele 5, 4 și 13, eficiente aproape exclusiv în astmul de tip 2.

Transferată la colici, logica sugerează că o parte dintre sugari ar putea avea un plâns întreținut de un proces imunitar, alături de alții la care plânsul ține de maturarea sistemului nervos sau de alți factori. Combinația colici plus eczemă ar fi, în această ipoteză, un marker clinic al endotipului imunitar. Pentru ca ipoteza să devină utilă, sunt necesari markeri biologici care să deosebească grupurile și studii care să arate că ele răspund diferit la intervenții.

Autorii propun ca pasul următor să fie replicarea rezultatelor în alte cohorte și explorarea biologiei din spatele combinației colici plus eczemă: markeri imunitari din sângele de cordon, compoziția microbiotei, nivelurile de acizi grași ale mamei. Grupul lor a publicat deja, în 2026, o analiză a biomarkerilor din sângele de cordon în legătură cu colicile și plânsul excesiv. Dacă subgrupul atopic al colicilor se confirmă, el ar putea fi recunoscut mai devreme și urmărit mai atent pentru astm și alergii alimentare în copilărie.

Sfaturi Healthwise

Alimentația din sarcină se construiește, cel mai sigur, după un model, nu după alimente izolate. Modelul mediteranean — legume și fructe zilnic, leguminoase de mai multe ori pe săptămână, cereale integrale, ulei de măsline, nuci, lactate fermentate și pește — este susținut de dovezi pentru mai multe rezultate ale sarcinii, iar acest studiu adaugă o posibilă legătură cu un tip de colici ale sugarului.

Peștele sărac în mercur merită un loc stabil în meniul săptămânal, în două–trei porții bine gătite. Somonul, sardinele, heringul, macroul de Atlantic și păstrăvul aduc și acizi grași omega-3, nu doar proteine. Speciile mari, prădătoare, precum peștele-spadă sau rechinul, rămân în afara meniului pe durata sarcinii și a alăptării.

Alimentele frecvent alergene rămân în alimentație dacă mama nu are ea însăși o alergie diagnosticată. Evitarea lor preventivă nu reduce alergiile copilului și poate lăsa goluri nutriționale. Orice restricție alimentară importantă, în sarcină sau în alăptare, se discută cu medicul.

Istoricul alergic al mamei sau al tatălui merită menționat la prima vizită la pediatru. Nu schimbă îngrijirea de rutină, dar ajută medicul să interpreteze mai atent semnele din primele luni, inclusiv asocierea dintre colici și eczemă.

Plânsul sugarului se evaluează în context: cum mănâncă, cum crește, dacă are febră, vărsături, sânge în scaun sau o piele afectată. Colicile la un copil sănătos sunt autolimitate, dar orice semn neobișnuit sau orice schimbare bruscă a plânsului justifică un consult.

Epuizarea părinților este o parte reală a colicilor, nu un detaliu. Cererea de ajutor, împărțirea nopților, pauzele scurte în care copilul este lăsat în siguranță în pătuț și discuția deschisă cu medicul despre oboseală protejează atât copilul, cât și familia.

Rezultatele unui singur studiu observațional se citesc ca o direcție de cercetare, nu ca o regulă. Schimbările care au sens după acest studiu sunt aceleași care aveau sens și înainte de el, iar vinovăția retrospectivă nu are loc în niciuna dintre ele.

Concluzie Healthwise

Studiul Project Viva propune o lectură nouă a colicilor sugarului: nu ca o tulburare unică, ci ca o etichetă comună pentru mai multe mecanisme, dintre care unul pare să împartă cu eczema o componentă imunitară și inflamatorie. Într-o cohortă de 1.324 de perechi mamă–copil, o dietă de tip mediteranean, un potențial inflamator mai mic al alimentației și un consum mai mare de pește în sarcină s-au asociat cu o frecvență mai mică a combinației colici plus eczemă, mai ales la copiii mamelor cu istoric alergic, fără legături cu colicile sau eczema analizate separat. Asocierea este plauzibilă biologic, dar nu demonstrează o cauză, se sprijină pe un grup mic și pe date raportate de mame într-o cohortă recrutată acum peste două decenii. Contextul contează mai mult decât orice aliment izolat: predispoziția familială, microbiota, alăptarea și mediul în care crește copilul se adaugă dietei din sarcină. Înțelegerea acestei imagini ajută mai mult decât orice restricție — iar pentru o femeie însărcinată, ea se traduce într-o alimentație variată, cu specii de pește alese corect, și într-o privire fără vinovăție asupra plânsului propriului copil.

Referințe științifice

Oken E, Rifas-Shiman SL, Switkowski KM, Nadeau K, Lightdale JR. Maternal Prenatal Diet and Colic and Eczema Among Infants. JAMA Netw Open. 2026;9(10):e2638472. doi:10.1001/jamanetworkopen.2026.38472
Studiul analizat în articol: designul cohortei, definițiile colicilor și eczemei, rapoartele șanselor și limitele declarate.

Zeevenhooven J, Koppen IJN, Benninga MA. The new Rome IV criteria for functional gastrointestinal disorders in infants and toddlers. Pediatr Gastroenterol Hepatol Nutr. 2017;20(1):1-13. doi:10.5223/pghn.2017.20.1.1
Susține definiția clinică a colicilor sugarului și pragul cantitativ folosit în cercetare.

Switkowski KM, Oken E, Simonin EM, Nadeau KC, Rifas-Shiman SL, Lightdale JR. Associations of infant colic and excessive crying with atopic outcomes in childhood and adolescence. J Pediatr. 2025;283:114623. doi:10.1016/j.jpeds.2025.114623
Susține legătura dintre colicile sugarului și astmul sau alergiile din copilărie, punctul de plecare al ipotezei unui subgrup atopic.

Shivappa N, Steck SE, Hurley TG, Hussey JR, Hébert JR. Designing and developing a literature-derived, population-based dietary inflammatory index. Public Health Nutr. 2014;17(8):1689-1696. doi:10.1017/S1368980013002115
Susține descrierea indicelui inflamator al dietei și a modului în care este calculat.

Bisgaard H, Stokholm J, Chawes BL, et al. Fish oil-derived fatty acids in pregnancy and wheeze and asthma in offspring. N Engl J Med. 2016;375(26):2530-2539. doi:10.1056/NEJMoa1503734
Susține afirmația despre studiile randomizate în care acizii grași omega-3 din sarcină au redus wheezingul persistent și astmul la copii.

Greer FR, Sicherer SH, Burks AW; Committee on Nutrition; Section on Allergy and Immunology. The effects of early nutritional interventions on the development of atopic disease in infants and children: the role of maternal dietary restriction, breastfeeding, hydrolyzed formulas, and timing of introduction of allergenic complementary foods. Pediatrics. 2019;143(4):e20190281. doi:10.1542/peds.2019-0281
Susține recomandarea de a nu restricționa alimentele alergene în sarcină pentru prevenirea alergiilor copilului.

Gordon M, Biagioli E, Sorrenti M, et al. Dietary modifications for infantile colic. Cochrane Database Syst Rev. 2018;10(10):CD011029. doi:10.1002/14651858.CD011029.pub2
Susține afirmația că dovezile pentru modificările alimentare ca tratament al colicilor sunt de calitate scăzută.

Wessel MA, Cobb JC, Jackson EB, Harris GS Jr, Detwiler AC. Paroxysmal fussing in infancy, sometimes called colic. Pediatrics. 1954;14(5):421-435.
Susține afirmația despre prima descriere a colicilor și originea regulii „celor trei de trei”.

Brazelton TB. Crying in infancy. Pediatrics. 1962;29:579-588.
Susține descrierea primei curbe a plânsului, cu vârful din jurul vârstei de șase săptămâni.

Barr RG, Konner M, Bakeman R, Adamson L. Crying in !Kung San infants: a test of the cultural specificity hypothesis. Dev Med Child Neurol. 1991;33(7):601-610. doi:10.1111/j.1469-8749.1991.tb14930.x
Susține afirmația că vârful plânsului apare și în culturi în care sugarii sunt purtați permanent, cu episoade mai scurte.

Switkowski KM, Oken E, Simonin EM, Nadeau KC, Rifas-Shiman SL, Lightdale JR. Associations of colic and excessive crying in infancy with food allergy outcomes in childhood and adolescence. J Pediatr. 2026;294:115111. doi:10.1016/j.jpeds.2026.115111
Susține asocierea dintre colicile din primul an și alergia alimentară din copilărie.

Savino F, Castagno E, Bretto R, Brondello C, Palumeri E, Oggero R. A prospective 10-year study on children who had severe infantile colic. Acta Paediatr Suppl. 2005;94(449):129-132. doi:10.1111/j.1651-2227.2005.tb02169.x
Susține afirmația despre durerile abdominale recurente, bolile alergice și tulburările de somn la foștii sugari cu colici severe.

Indrio F, Dargenio VN, Francavilla R, Szajewska H, Vandenplas Y. Infantile colic and long-term outcomes in childhood: a narrative synthesis of the evidence. Nutrients. 2023;15(3):615. doi:10.3390/nu15030615
Susține sinteza despre consecințele pe termen lung ale colicilor și limitele studiilor disponibile.

Oken E, Kleinman KP, Berland WE, Simon SR, Rich-Edwards JW, Gillman MW. Decline in fish consumption among pregnant women after a national mercury advisory. Obstet Gynecol. 2003;102(2):346-351. doi:10.1016/s0029-7844(03)00484-8
Susține afirmația că avertismentul despre mercur din 2001 a redus consumul total de pește al femeilor însărcinate.

Oken E, Wright RO, Kleinman KP, et al. Maternal fish consumption, hair mercury, and infant cognition in a U.S. cohort. Environ Health Perspect. 2005;113(10):1376-1380. doi:10.1289/ehp.8041
Susține asocierea dintre consumul de pește în sarcină, nivelul de mercur și scorurile cognitive ale sugarilor.

Grandjean P, Weihe P, White RF, et al. Cognitive deficit in 7-year-old children with prenatal exposure to methylmercury. Neurotoxicol Teratol. 1997;19(6):417-428. doi:10.1016/s0892-0362(97)00097-4
Susține afirmația despre efectele adverse ale expunerii prenatale la mercur în cohorta din Insulele Feroe.

Davidson PW, Myers GJ, Cox C, et al. Effects of prenatal and postnatal methylmercury exposure from fish consumption on neurodevelopment: outcomes at 66 months of age in the Seychelles Child Development Study. JAMA. 1998;280(8):701-707. doi:10.1001/jama.280.8.701
Susține afirmația că în cohorta din Seychelles, cu consum frecvent de pește, nu au apărut efecte adverse comparabile.

EFSA Scientific Committee. Statement on the benefits of fish/seafood consumption compared to the risks of methylmercury in fish/seafood. EFSA J. 2015;13(1):3982. doi:10.2903/j.efsa.2015.3982
Susține recomandarea de una–două până la trei–patru porții de pește pe săptămână în sarcină, cu limitarea speciilor bogate în mercur.

Sidbury R, et al. Guidelines of care for the management of atopic dermatitis in pediatric patients: primary prevention and associations. J Am Acad Dermatol. 2026;95.
Susține pozițiile ghidului AAD 2026 privind îngrijirea hidratantă a pielii, probioticele, vitamina D, alăptarea și acizii grași în prevenția eczemei.

Hill DJ, Roy N, Heine RG, et al. Effect of a low-allergen maternal diet on colic among breastfed infants: a randomized, controlled trial. Pediatrics. 2005;116(5):e709-e715. doi:10.1542/peds.2005-0147
Susține afirmația despre efectul unei diete materne fără alergeni majori asupra plânsului sugarilor alăptați cu colici.

Vandenplas Y, Broekaert I, Domellöf M, et al. An ESPGHAN position paper on the diagnosis, management, and prevention of cow's milk allergy. J Pediatr Gastroenterol Nutr. 2024;78(2):386-413. doi:10.1097/MPG.0000000000003897
Susține descrierea eliminării de probă de două–patru săptămâni, urmată de reintroducere, și nevoia de calciu și vitamina D a mamei.

Wenzel SE. Asthma phenotypes: the evolution from clinical to molecular approaches. Nat Med. 2012;18(5):716-725. doi:10.1038/nm.2678
Susține explicația despre fenotip și endotip și exemplul astmului cu inflamație de tip 2.