Criteriile Roma IV

41 « Back to Glossary Index

(gastroenterologie, metodologie clinică, diagnostic)

Criteriile Roma sunt un sistem internațional de diagnostic al tulburărilor gastrointestinale funcționale (FGID — functional gastrointestinal disorders), elaborat de un comitet internațional de experți în gastroenterologie funcțională și coordonat de Fundația Roma. Prima ediție a fost publicată în 1989; ediția curentă — Roma IV — a apărut în 2016. Criteriile Roma IV definesc și clasifică peste 33 de tulburări funcționale gastrointestinale bazate exclusiv pe simptome standardizate, în absența biomarkerilor obiectivi, pentru că aceste tulburări nu produc leziuni structurale sau biochimice detectabile prin investigațiile de rutină. Clasificarea acoperă tulburări esofagiene, gastroduodenale, intestinale, ale sfincterului anal și ale intestinului la copil.

Criteriile Roma IV pentru IBS

•  Criterii diagnostice — durere abdominală recurentă, în medie cel puțin 1 zi pe săptămână în ultimele 3 luni, asociată cu două sau mai multe dintre: 1) legătură cu defecația (ameliorare sau agravare); 2) modificarea frecvenței scaunelor; 3) modificarea formei/consistenței scaunelor; criteriile trebuie îndeplinite în ultimele 3 luni, cu debut al simptomelor cu cel puțin 6 luni înainte de diagnostic; absența simptomelor de alarmă (sânge în scaun, febră, scădere ponderală, debut după 50 ani, simptome nocturne)

•  Subtipurile IBS — IBS-C (constipație predominantă): >25% scaune Bristol 1-2, <25% scaune Bristol 6-7; IBS-D (diaree predominantă): >25% scaune Bristol 6-7, <25% scaune Bristol 1-2; IBS-M (mixt): >25% scaune dure și >25% scaune moi; IBS-U (neclasificat): nu îndeplinește criteriile niciunuia din subtipurile precedente; scala Bristol Stool Form Scale (1-7) este instrumentul standard pentru categorisirea consistenței scaunelor

•  Schimbarea față de Roma III — Roma IV a eliminat condiția ca durerea să se amelioreze la defecație (acceptă și agravarea); a adăugat frecvența de cel puțin 1 zi pe săptămână (față de 3 zile pe lună în Roma III); a adoptat termenul de DGBI (disorders of gut-brain interaction) în locul FGID, recunoscând că sunt tulburări ale interacțiunii intestin-creier, nu tulburări pur funcționale sau psihosomatice

•  Scala Bristol Stool Form — scara standardizata de 7 puncte pentru forma scaunului: tipurile 1-2 = scaune separate, dure (constipație); tipul 3-4 = scaune normale (cu sau fara crăpături); tipurile 5-7 = scaune moi, lichide (diaree); corelată cu timpul de tranzit colonic; utilizată pentru clasificarea subtipurilor IBS, pentru monitorizarea răspunsului la tratament și în cercetare clinică

Contexte clinice relevante

•  Limitele criteriilor Roma — bazate exclusiv pe simptome raportate de pacient, fără biomarkeri obiectivi; sensibilitate și specificitate moderate pentru excluderea patologiei organice; variabilitate a simptomelor în timp (subtipul se poate modifica); nu includ dispepsia funcțională care frecvent coexistă cu IBS; diagnostic de excludere: criteriile Roma IV sunt insuficiente fără excluderea diagnosticelor organice prin investigații adecvate

•  Aplicarea în practica clinică — criteriile Roma IV nu sunt instrumente de auto-diagnostic și nu înlocuiesc evaluarea medicală; un pacient care îndeplinește criteriile simptomatice trebuie investigat pentru excluderea IBD, cancerului colorectal, bolii celiace și intoleranțelor alimentare înainte de stabilirea diagnosticului de IBS; criteriile sunt instrumente de cercetare și de omogenizare a populațiilor de studiu, adaptate pentru practica clinică

•  Alte tulburări DGBI — dispepsia funcțională (criteriile Roma IV: discomfort postprandial sau sațietate precoce sau durere epigastrică, fără cauza organică); constipația funcțională; sindromul opioid-intestinal; tulburările defecatorii funcționale; fiecare cu criterii specifice, mecanisme parțial distincte și abordări terapeutice diferite

criteriile Roma IV sunt instrumentul de standardizare indispensabil pentru cercetarea în gastroenterologie funcțională — fără ele, studiile clinice ar compara populații incomparabile. în practica clinică, valoarea lor principală este că oferă medicului un cadru diagnostic structurat și impun o comunicare mai riguroasă cu pacientul: termenul DGBI (disorder of gut-brain interaction) este mai precis și mai puțin stigmatizant decât „funcțional” sau „psihologic”. limitele lor — absența biomarkerilor, variabilitatea simptomelor — reflectă nu un deficit al criteriilor, ci complexitatea reală a acestor tulburări.

« Back to Glossary Index