Hiperfosfatemie

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Nefrologie | Metabolism mineral | Analize de laborator

Hiperfosfatemia este creșterea concentrației serice de fosfat peste limita superioară a normalului, întâlnită cel mai frecvent în boala renală cronică avansată, când capacitatea de excreție renală scade sub necesarul de eliminare. Este un factor de risc independent pentru calcificare vasculară și pentru mortalitate cardiovasculară, acționând nu doar prin creșterea produsului calciu-fosfat, ci și prin efect direct de semnalizare celulară în peretele arterial.

Mecanismul biologic

  • Fosfatul pătrunde în celulele musculare netede vasculare prin cotransportorul sodiu-fosfat Pit-1 și activează exprimarea Runx2, inițiind programul osteogenic
  • Creșterea produsului calciu-fosfat peste pragul de solubilitate favorizează precipitarea și formarea de nanocristale calciproteice
  • Fosfatul crescut stimulează secreția de FGF-23 și de parathormon, cu instalarea hiperparatiroidismului secundar și cu accelerarea remodelării osoase
  • Alte cauze includ liza celulară masivă, precum sindromul de liză tumorală și rabdomioliza, hipoparatiroidismul și aportul excesiv de fosfat

Contexte clinice relevante

  • În boala renală cronică, controlul fosfatemiei este un obiectiv terapeutic central, prin restricție alimentară, chelatori de fosfat și optimizarea dializei
  • Chelatorii pe bază de calciu pot contribui la încărcarea cu calciu, motiv pentru care alternativele fără calciu sunt preferate la pacienții cu calcificare vasculară documentată
  • Aditivii cu fosfat din alimentele procesate au biodisponibilitate de aproape 100%, față de 40 până la 60% pentru fosfatul organic din alimente naturale
  • Hiperfosfatemia severă acută poate produce hipocalcemie prin precipitare, cu tetanie și aritmii, situație care necesită intervenție de urgență
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00