Metoda DPPH

by Mihaela Marinescu
2 minutes read
« Back to Glossary Index

Metodologie de laborator | Evaluarea antioxidanților | Chimie analitică

Metoda DPPH este un test colorimetric de laborator pentru evaluarea capacității antioxidante a unui extract sau compus, bazat pe neutralizarea radicalului stabil 2,2-difenil-1-picrilhidrazil. Radicalul are o culoare violet intensă care se decolorează în prezența unui antioxidant capabil să doneze un atom de hidrogen sau un electron, iar scăderea absorbanței la 517 nm este proporțională cu capacitatea antioxidantă. Este una dintre cele mai utilizate metode în literatura fitochimică, datorită simplității și costului redus, dar rezultatele nu se traduc direct în efecte antioxidante la om.

Mecanismul biologic

  • Radicalul DPPH este stabil în soluție organică și acceptă un atom de hidrogen sau un electron de la antioxidant, transformându-se în hidrazina corespunzătoare, incoloră
  • Reducerea absorbanței se măsoară spectrofotometric, iar rezultatul se exprimă ca procent de inhibiție sau ca valoare IC50, concentrația necesară pentru neutralizarea a 50% din radicali
  • Metoda favorizează compușii lipofili, deoarece se desfășoară în solvenți organici, ceea ce poate subestima capacitatea antioxidantă a compușilor hidrofili
  • Rezultatele sunt influențate de solvent, pH, timpul de reacție și concentrația radicalului, ceea ce limitează comparabilitatea între studii cu protocoale diferite

Contexte clinice relevante

  • Capacitatea antioxidantă măsurată in vitro nu prezice efectul antioxidant in vivo, deoarece nu ia în calcul absorbția, metabolizarea, distribuția tisulară și eliminarea compusului
  • Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară nu acceptă rezultatele testelor de capacitate antioxidantă in vitro ca bază pentru mențiuni de sănătate pe produse alimentare
  • Baza de date ORAC, care utiliza o metodologie înrudită, a fost retrasă de USDA în 2012 tocmai din cauza extrapolării incorecte a rezultatelor de laborator la beneficii pentru sănătate
  • Valorile DPPH rămân utile pentru compararea extractelor în cercetarea fitochimică și pentru evaluarea stabilității produselor alimentare, nu pentru afirmații despre sănătate

un scor antioxidant ridicat în laborator nu înseamnă un beneficiu pentru organism. testele in vitro măsoară o reacție chimică într-o eprubetă, fără absorbție, metabolizare sau distribuție tisulară. utilizarea acestor valori în marketingul alimentar este o extrapolare nejustificată științific.

« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00