Proantocianidine de tip A

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Fitochimie | Taninuri condensate | Urologie

Proantocianidinele de tip A sunt taninuri condensate cu o legătură dublă suplimentară între unitățile flavanolice, spre deosebire de tipul B, mult mai răspândit, care are o singură legătură. Această particularitate structurală este asociată cu activitatea antiaderentă documentată pentru merișor. Distincția are relevanță practică directă: alte surse bogate în proantocianidine, precum semințele de struguri sau scoarța de pin, conțin predominant tip B și nu au aceleași efecte urinare.

Mecanismul biologic

  • Legătura dublă dintre unitățile de epicatechină conferă o conformație rigidă, asociată cu capacitatea de a interfera cu adezinele bacteriene
  • Inhibă aderența fimbriilor P ale Escherichia coli la receptorii glicolipidici de pe suprafața celulelor uroteliale
  • Efectul este antiaderent, nu bactericid: bacteriile nu sunt distruse, ci împiedicate să colonizeze, fiind eliminate prin fluxul urinar
  • Metaboliții urinari rezultați după digestie și metabolizare microbiană sunt considerați mediatorii efectului, nu compușii parentali

Contexte clinice relevante

  • Doza de referință utilizată în majoritatea studiilor este de 36 mg proantocianidine zilnic, dar metodele de cuantificare diferă între laboratoare
  • Metoda DMAC este standardul actual de dozare, iar produsele care declară conținutul prin alte metode nu sunt direct comparabile
  • Mecanismul antiaderent, fără presiune selectivă bactericidă, este considerat un avantaj teoretic față de antibiotice în privința rezistenței
  • Extractele de semințe de struguri sau alte surse de proantocianidine de tip B nu au dovezi pentru indicația urinară
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00