Aderență bacteriană

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Microbiologie | Patogenie | Imunologie

Aderența bacteriană este capacitatea microorganismelor de a se atașa la suprafețele celulare sau la materiale inerte, etapă obligatorie și inițială în colonizare și în infecție. Fără aderență, bacteriile sunt îndepărtate de fluxul de lichide, de peristaltism sau de clearance-ul mucociliar. Din acest motiv, interferența cu aderența constituie o strategie antiinfecțioasă distinctă de distrugerea bacteriilor, cu avantajul teoretic al unei presiuni selective mai mici pentru rezistență.

Mecanismul biologic

  • Adezinele bacteriene, proteine de suprafață frecvent localizate pe fimbrii sau pili, recunosc receptori specifici glucidici sau proteici de pe celulele gazdă
  • Specificitatea acestei interacțiuni explică tropismul tisular: aceeași specie bacteriană colonizează anumite țesuturi și nu altele
  • După aderență, unele bacterii formează biofilm, o matrice polizaharidică care le protejează de antibiotice și de sistemul imun
  • Aderența la materiale inerte, precum catetere sau proteze, stă la baza infecțiilor asociate dispozitivelor medicale

Contexte clinice relevante

  • Cateterul urinar este cel mai important factor de risc pentru infecția urinară nosocomială, tocmai prin oferirea unei suprafețe de aderență
  • Infecțiile pe biofilm sunt notoriu dificil de tratat, deoarece concentrațiile de antibiotic necesare depășesc de sute de ori pe cele eficace asupra bacteriilor libere
  • Strategiile antiaderente investigate includ analogi de receptori, inhibitori de adezine și materiale cu suprafață modificată
  • D-manoza acționează prin același principiu, competiționând cu receptorii manozilați pentru fimbriile de tip 1 ale Escherichia coli
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00