Reticulocite

(categorie: Analize de laborator)

Reticulocitele sunt eritrocite foarte tinere, eliberate recent din măduva osoasă, care mai păstrează câteva zile urme din materialul genetic folosit la sinteza hemoglobinei. Numărul lor arată, practic, câtă producție nouă ajunge în circulație.

Este unul dintre cele mai utile teste în evaluarea unei anemii, pentru că separă problemele de producție de cele de pierdere sau de distrugere.

Cum funcționează

Precursorul eritrocitar își elimină nucleul în măduvă, dar reticulul de ARN rămas continuă sinteza de hemoglobină încă una-două zile. Coloranții speciali evidențiază acest reticul, iar analizoarele moderne îl detectează prin fluorescență.

Interpretarea cere raportarea la gradul anemiei. Un procent de reticulocite aparent normal la o persoană cu hemoglobină de 8 g/dL este, de fapt, inadecvat: o măduvă sănătoasă ar trebui să producă mult mai mult.

Cele două direcții pe care le indică

Reticulocite crescute

Măduva răspunde. Atenția se îndreaptă spre sângerare sau spre hemoliză — organismul pierde sau distruge eritrocite și încearcă să compenseze.

Reticulocite scăzute sau inadecvat normale

Problema este în producție. Atenția se îndreaptă spre deficite nutriționale, boală renală, inflamație sau boli ale măduvei osoase.

Ca test de răspuns la tratament

Când o persoană cu deficit de fier începe un tratament potrivit, reticulocitele cresc în prima săptămână, înaintea hemoglobinei. Lipsa acestei creșteri semnalează că diagnosticul nu este complet, că fierul nu se absoarbe sau că pierderea continuă.

Relevanță clinică

Acest test schimbă direcția investigației mai eficient decât aproape orice altă analiză. O anemie cu reticulocite crescute și o anemie cu reticulocite scăzute cer liste de cauze aproape disjuncte, iar diferența se obține dintr-o singură valoare adăugată la hemoleucogramă.

Reticulocitele au și un efect secundar util de reținut: fiind mai mari decât eritrocitele mature, un număr mare de reticulocite poate crește ușor volumul eritrocitar mediu. O macrocitoză aparentă poate reflecta deci un răspuns medular viguros, nu un deficit de vitamina B12.

Cum se cere și cum se citește

Se cere din aceeași probă ca hemoleucograma, ca procent sau ca număr absolut. Numărul absolut este mai informativ, pentru că procentul se raportează la un total de eritrocite care este deja scăzut în anemie. Unele laboratoare raportează și conținutul de hemoglobină al reticulocitelor, un marker precoce al disponibilității fierului.

Factori care influențează numărul de reticulocite

Gradul anemiei și capacitatea măduvei de a răspunde.

Disponibilitatea fierului, a vitaminei B12 și a folatului — fără ele, măduva nu poate crește producția.

Nivelul de eritropoietină, redus în boala renală.

Inflamația, care reduce răspunsul măduvei la hormon.

Tratamentul în curs — creșterea lor este primul semn al unui tratament eficient.

De ce contează

Reticulocitele transformă o fotografie într-un film. Hemoglobina arată unde se află organismul în acest moment; reticulocitele arată în ce direcție se mișcă și cu ce viteză. Pentru o cifră obținută din aceeași probă de sânge, este una dintre cele mai bune informații suplimentare disponibile în hematologie.

Concluzie

Reticulocitele sunt eritrocitele tinere eliberate recent din măduvă, iar numărul lor arată câtă producție nouă ajunge în circulație. Crescute, orientează spre sângerare sau hemoliză; scăzute sau inadecvat normale, spre o problemă de producție. Cresc în prima săptămână de tratament eficient, înaintea hemoglobinei, iar lipsa acestei creșteri este un semnal de diagnostic incomplet.