Risperidonă

(categorie: farmacologie, psihiatrie)

Risperidona este un antipsihotic din generația a doua, folosit în schizofrenie, în episoadele maniacale și în unele tulburări de comportament.

Dintre antipsihoticele atipice, este cel care crește prolactina cel mai frecvent și cel mai pronunțat, uneori la valori comparabile cu cele din adenoame.

Cum funcționează

Blochează receptorii D2 ai dopaminei și receptorii serotoninergici. Blocarea combinată explică profilul terapeutic și o parte dintre efectele adverse.

Particularitatea ei este că traversează relativ puțin bariera hematoencefalică, dar acționează intens pe hipofiză, care se află în afara acestei bariere.

Rezultatul este o blocare dopaminergică hipofizară disproporționat de mare față de cea centrală, deci o creștere a prolactinei mai pronunțată decât la alte antipsihotice atipice.

Efectul este dependent de doză și apare de regulă în primele săptămâni de tratament. Se menține cât timp tratamentul continuă.

Profil de efect

Acțiune antipsihotică

Blocare combinată a receptorilor dopaminergici și serotoninergici.

Efect prolactinic marcat

Cel mai pronunțat dintre antipsihoticele atipice.

Dependență de doză

Creșterea prolactinei este mai mare la doze mai mari.

Forma injectabilă cu eliberare prelungită

Expunere continuă, cu efect prolactinic susținut.

Relevanță clinică

La o persoană sub risperidonă cu prolactină crescută, medicația este explicația cea mai probabilă. Aceasta nu scutește de evaluarea celorlalte cauze, dar schimbă ordinea priorităților.

Simptomele posibile sunt cele ale hiperprolactinemiei în general: tulburări de ciclu, galactoree, scăderea libidoului, disfuncție erectilă, iar pe termen lung reducerea densității osoase.

Decizia de a schimba medicația aparține psihiatrului. Există antipsihotice atipice cu efect prolactinic mult mai mic, dar schimbarea presupune riscul destabilizării afecțiunii tratate.

Monitorizarea prolactinei nu este recomandată de rutină la toate persoanele sub risperidonă. Devine indicată când apar simptome sugestive.

Tratamentul cu agoniști dopaminergici pentru hiperprolactinemia produsă de risperidonă este problematic, pentru că ar contracara efectul antipsihotic. Se decide individual, în colaborare între specialități.

Ce se urmărește

Prolactina serică, la apariția simptomelor sugestive.

Simptomele hormonale: ciclu, galactoree, libido.

Densitatea osoasă, la expunere prelungită.

Valorile foarte mari: justifică evaluarea altor cauze.

Nu se recomandă monitorizare de rutină la toți pacienții.

Factori care influențează creșterea prolactinei sub risperidonă

Doza administrată.

Durata tratamentului.

Forma farmaceutică folosită.

Sexul și statusul hormonal.

Sensibilitatea individuală.

Medicația concomitentă.

De ce contează

Risperidona arată de ce „antipsihotic atipic” nu înseamnă automat efect prolactinic mic: ea îl are mai mare decât unele antipsihotice clasice, din cauza distribuției ei în organism.

Pe Healthwise, apare în explicarea hiperprolactinemiei induse medicamentos și a antagoniștilor dopaminergici.

Concluzie

Risperidona este un antipsihotic din generația a doua care crește prolactina mai pronunțat decât celelalte molecule din clasa ei.

Ce trebuie reținut: la o persoană sub risperidonă, medicația este explicația cea mai probabilă a unei prolactine crescute — dar schimbarea tratamentului este o decizie a psihiatrului.