Sindromul ovarelor polichistice (PCOS)

by Mihaela Marinescu
3 minutes read
« Back to Glossary Index

(categorie: endocrinologie, ginecologie)

Sindromul ovarelor polichistice este cea mai frecventă tulburare endocrină a femeii în perioada reproductivă, definită prin combinația dintre disfuncție ovulatorie, semne de exces androgenic și aspect ecografic caracteristic al ovarelor. Diagnosticul cere două din trei criterii, după excluderea altor cauze.

Este și cel mai bun exemplu de situație în care eticheta „estrogen dominant” este simultan aproape corectă și complet insuficientă.

Cum funcționează

Mecanismul central implică două verigi care se întrețin. Prima este rezistența la insulină, prezentă frecvent, cu hiperinsulinemie compensatorie. Insulina în exces stimulează producția ovariană de androgeni și reduce sinteza hepatică de globulină care leagă hormonii sexuali.

Consecința acestei scăderi este că fracțiile libere de testosteron și de estradiol cresc, chiar dacă valorile totale par normale. De aici manifestările androgenice — acnee, hirsutism, alopecie — și, în paralel, o expunere estrogenică tisulară mai mare.

A doua verigă este perturbarea maturării foliculare. Foliculii se dezvoltă parțial și se opresc, fără să ajungă la ovulație. Ovarul acumulează astfel numeroși foliculi mici, de unde aspectul ecografic caracteristic — care nu este format din chisturi propriu-zise, ci din foliculi antrali.

Rezultatul funcțional este esențial: ovulațiile pot fi rare sau absente. Mai puține ovulații înseamnă mai puține faze luteale normale și, implicit, mai puțină expunere ciclică la progesteron.

Componente

Disfuncție ovulatorie

Cicluri rărite sau absente. Este componenta care explică suprapunerea cu ideea de estrogen necontrabalansat.

Exces androgenic

Clinic — acnee, hirsutism, alopecie — sau biochimic, prin androgeni crescuți.

Aspect ovarian ecografic

Număr crescut de foliculi antrali sau volum ovarian crescut. Nu sunt chisturi, iar prezența lui singură nu pune diagnosticul.

Componenta metabolică

Rezistență la insulină, risc metabolic pe termen lung, risc crescut de diabet de tip 2 și de complicații în sarcină.

Relevanță clinică

Endometrul poate rămâne sub stimulare estrogenică perioade lungi, iar riscul de hiperplazie endometrială crește, mai ales în asociere cu obezitatea și cu rezistența la insulină. Până aici, mecanismul se suprapune peste ideea populară.

Diferența apare la nivelul consecințelor practice. Acest sindrom nu este doar o problemă de raport hormonal: implică frecvent rezistență la insulină, risc metabolic pe termen lung, manifestări androgenice, dificultăți de concepție și un risc endometrial care cere urmărire. Niciuna dintre aceste componente nu se adresează prin suplimente care modifică metabolismul estrogenilor.

Prin urmare, o femeie cu cicluri rare căreia i se spune că are „estrogen dominant” primește o etichetă care descrie o singură consecință a problemei ei, ignorând restul. Un diagnostic de disfuncție ovulatorie, cu investigarea cauzei, deschide o listă întreagă de intervenții cu efect demonstrat.

Un detaliu de laborator important: diagnosticul nu se pune, ca regulă, pe analize efectuate sub contracepție hormonală. Contraceptivele cresc marcat globulina care leagă hormonii sexuali, ceea ce face testosteronul total și cel liber greu de comparat cu valorile dinaintea tratamentului.

Intervențiile cu efect documentat includ activitatea fizică regulată, ameliorarea sensibilității la insulină, reducerea ponderală când există exces, protecția endometrială când ciclurile sunt rare, și tratamentul specific al manifestărilor androgenice sau al infertilității.

Evaluare

Diagnosticul cere două din trei criterii și excluderea altor cauze — în primul rând disfuncția tiroidiană și hiperprolactinemia.

TSH și prolactina se verifică înainte de a atribui ciclurile rare acestui sindrom.

Evaluarea metabolică include glicemia, profilul lipidic, tensiunea arterială și circumferința abdominală.

Urmărirea endometrială face parte din îngrijirea pe termen lung, la ciclurile rare.

Analizele hormonale sub contracepție nu sunt interpretabile pentru acest diagnostic.

Factori care influențează manifestările sindromului

Gradul rezistenței la insulină.

Compoziția corporală și distribuția grăsimii.

Nivelul globulinei care leagă hormonii sexuali.

Predispoziția familială.

Nivelul de activitate fizică.

Funcția tiroidiană.

Vârsta și etapa reproductivă.

De ce contează

Acest sindrom este exemplul cel mai clar al costului unei etichete imprecise: „estrogen dominant” descrie corect o consecință a lui și ratează componentele metabolice, androgenice și reproductive care cer intervenție reală.

Pe Healthwise, apare în articolele despre rezistența la insulină, despre ciclurile neregulate și despre riscul endometrial. Diagnosticul și tratamentul aparțin medicului.

Concluzie

Sindromul ovarelor polichistice se definește prin disfuncție ovulatorie, exces androgenic și aspect ovarian ecografic caracteristic — două din trei criterii, după excluderea altor cauze.

Ce trebuie reținut: ciclurile rare produc expunere estrogenică fără progesteron luteal, cu risc endometrial real; dar componentele metabolică, androgenică și reproductivă nu se adresează prin suplimente pentru metabolismul estrogenilor.

Synonyms:
sindromul ovarelor polichistice, sindrom ovare polichistice, PCOS, SOP, ovare polichistice, polycystic ovary syndrome
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00