Transmitere fecal-orală

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Epidemiologie | Boli infecțioase | Sănătate publică

Transmiterea fecal-orală este calea prin care agenți patogeni eliminați prin materiile fecale ale unei persoane sau ale unui animal ajung în tractul digestiv al altei persoane. Este mecanismul de transmitere pentru majoritatea parazitozelor intestinale, pentru hepatita A, pentru norovirus și pentru numeroase bacterii enterice. Verigile intermediare pot fi mâinile, alimentele, apa, solul, suprafețele sau vectorii, iar întreruperea oricăreia dintre ele reduce transmiterea.

Mecanismul biologic

  • Modelul celor cinci verigi descrie căile principale: degete, alimente, apă, sol și muște, toate pornind de la fecale și ajungând la gură
  • Doza infectantă variază enorm între agenți: sub zece oochisturi pentru Cryptosporidium, sute de mii de bacterii pentru unele specii
  • Rezistența formelor infectante în mediu determină cât timp rămâne posibilă transmiterea după contaminare
  • Autoinfecția, în care persoana își transferă propriile ouă de la regiunea perianală la gură, este un caz particular important pentru oxiuri

Contexte clinice relevante

  • Spălarea mâinilor cu apă și săpun este cea mai eficientă măsură de întrerupere, superioară dezinfectantelor pe bază de alcool pentru paraziți și pentru norovirus
  • Colectivitățile de copii sunt medii cu risc crescut prin combinația dintre igienă imperfectă și contact strâns
  • Spălarea legumelor și fructelor consumate crude, în special a celor care cresc în contact cu solul, reduce riscul
  • Apa din surse naturale necontrolate poate conține forme infectante rezistente la clorinare, iar fierberea sau filtrarea sunt necesare
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00