Yale Food Addiction Scale (YFAS)

(psihologia alimentației, instrument clinic, cercetare)

Yale Food Addiction Scale (YFAS) este un instrument de autoevaluare dezvoltat de Ashley Gearhardt si colaboratorii de la Universitatea Yale in 2009, conceput pentru a evalua comportamentele alimentare care se aseamana cu criteriile de dependenta de substante din DSM. YFAS nu este un instrument diagnostic recunoscut oficial (DSM-5 nu recunoaste „food addiction” ca diagnostic), ci un instrument de cercetare si screening care operationalizeaza conceptul de dependenta alimentara si permite identificarea persoanelor cu risc crescut pentru comportamente alimentare problematice. A fost revizuit la YFAS 2.0 (2016) pentru a corespunde criteriilor DSM-5.

Structura instrumentului

•  Itemii YFAS 2.0 — 35 de itemi evaluand comportamente specifice in ultimele 12 luni: consumul mai mare decat intentionat, incapacitatea de a reduce consumul, timp semnificativ dedicat obtinerii sau consumului alimentelor specifice, craving, interferenta cu activitatile sociale/profesionale, continuarea consumului in ciuda consecintelor negative, toleranta (nevoia de cantitati crescute), simptome de abstinenta, consum pentru a ameliora abstinenta

•  Calculul scorului — YFAS 2.0 produce: numarul de criterii indeplinite (0–11, similar cu criteriile DSM-5 pentru tulburari de consum de substante); severitate: 0–1 criterii = absenta dependentei; 2–3 = usoara; 4–5 = moderata; ≥6 = severa; + distres clinic semnificativ sau deteriorare functionala

•  Alimentele „trigger” in YFAS — alimentele cel mai frecvent mentionate de persoanele cu scoruri YFAS ridicate sunt: pizza, ciocolata, chipsuri, prajituri, inghetata, cartofi prajiti, hamburger — toate caracterizate prin hiperpalatabilitate (combinatii zahar/grasimi/sare); alimentele naturale (fructe, legume, cereale integrale) sunt rareori mentionate ca „addictive”

•  Prevalenta si corelatii — prevalenta „food addiction” conform YFAS varia intre 5–20% in populatia generala (dependent de populatia studiata); mai frecventa la persoane cu obezitate, BED, depresie si anxietate; corelatii cu activitate redusa a receptorilor D2 de dopamina (similare dependentelor de substante)

•  Limitele instrumentului — instrumentul este de autoevaluare, susceptibil la bias de dezirabilitate sociala; nu este echivalent cu un diagnostic de dependenta clinica; alimentele evaluate nu sunt substante psihoactive cu mecanisme de dependenta identice; dezbaterea despre validitatea constructului „food addiction” la om continua in literatura stiintifica

Contexte clinice relevante

•  Screening in practica clinica — YFAS poate fi utilizat ca instrument de triaj pentru identificarea persoanelor cu comportamente alimentare compulsive care necesita evaluare si suport specializat

•  Cercetare — YFAS este cel mai utilizat instrument in studiile despre dependenta alimentara; corelat cu imagistica cerebrala, biomarkeri si raspuns la tratament; permite identificarea unui subgrup cu mecanisme neurobiologice specifice in populatii cu obezitate sau tulburari de alimentatie

•  Selectia interventiei terapeutice — persoanele cu scoruri YFAS ridicate pot beneficia de abordari terapeutice diferite (mai apropiata de tratamentul dependentelor) fata de persoanele cu comportament alimentar problematic fara componenta adictiva

YFAS este un instrument util de cercetare care a contribuit la legitimizarea stiintifica a conceptului de dependenta alimentara. limitele sale principale sunt: criteriile DSM-5 de dependenta de substante nu sunt perfect transferabile alimentelor (care nu sunt substante psihoactive in sens strict); prevalenta variaza enorm cu metodologia; riscul de patologizare a comportamentelor alimentare normale. utilizarea sa trebuie contextualizata: este un instrument de cercetare, nu un diagnostic.