Rețeaua sanitară din România în 2025: aproape jumătate din populație trăiește la sat, unde lucrează 7% dintre medici

Rețeaua sanitară din România a avut în 2025 un număr de 71.822 de unități sanitare și 77.556 de medici, cu 3154 de medici mai mulți decât în 2024, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS) la 29 iunie 2026. Media națională s-a îmbunătățit, de la 256 la 246 de locuitori la un medic, dar creșterea s-a produs aproape în întregime în orașe: din cei 627 de medici de familie în plus, toți au lucrat în mediul urban, iar la sat numărul lor a scăzut cu cinci. În mediul rural, unde trăiește aproape jumătate din populație, lucrează doar 7% dintre medici, iar unui medic îi revin în medie 1630 de locuitori, față de 136 la oraș. Cea mai rapidă creștere din sistem a venit din spitalizarea de zi, care a ajuns la 6,8 milioane de cazuri, cu 13,5% mai multe decât în 2024.

Datele provin din cercetarea statistică anuală „Activitatea rețelei sanitare și de ocrotire a sănătății”, care cuprinde unitățile publice și private și descrie situația de la sfârșitul anului. Cercetarea numără unități, paturi, oameni și pacienți. Nu măsoară calitatea consultațiilor, timpii de așteptare sau distanța până la cel mai apropiat cabinet. Tocmai de aceea cifrele se citesc cel mai bine împreună și pe medii de rezidență: o medie națională bună poate ascunde diferențe foarte mari între un municipiu universitar și o comună izolată.

Un detaliu metodologic contează pentru indicatorii de tipul „locuitori la un medic”. Pentru 2025, INS i-a calculat pe baza populației rezidente de la începutul anului 2025, deoarece populația de la mijlocul anului va fi disponibilă abia în ianuarie 2027. Indicatorii relativi pentru 2025 au, așadar, caracter provizoriu. Numerele absolute (câți medici, câte paturi, câți pacienți) sunt însă definitive pentru această ediție.

Rețeaua sanitară din 2025, în șapte idei

1. România avea 71.822 de unități sanitare, dar marea lor majoritate sunt cabinete, farmacii și laboratoare, nu spitale.
2. În sistem lucrau 77.556 de medici, cu peste 3000 mai mulți decât în 2024, iar aproape unul din trei era medic rezident.
3. Toți medicii de familie noi au lucrat la oraș; la sat, numărul lor a scăzut ușor.
4. La sat trăiește aproape jumătate din populație, dar acolo lucrează doar 7 medici din 100.
5. Farmaciștii s-au împuținat la oraș și s-au înmulțit puțin la sat.
6. Tot mai mulți pacienți sunt tratați în spitalizare de zi: vin la spital, primesc tratamentul și pleacă acasă în aceeași zi.
7. Pentru cei care locuiesc la sat, medicul de familie și controalele preventive contează mai mult decât pentru orășeni.

Cele 71.822 de unități sanitare din 2025: ce se află, de fapt, în total

Numărul total de unități sanitare a crescut cu 2158 față de 2024, de la 69.664 la 71.822. Cifra adună însă lucruri foarte diferite. Un cabinet stomatologic dintr-un bloc, o farmacie de cartier, un laborator de analize și un spital județean cu sute de paturi sunt numărate fiecare ca o unitate. În 2025, 59.037 de unități funcționau în mediul urban și 12.785 în mediul rural.

Cele mai numeroase sunt cabinetele stomatologice independente (17.781), cabinetele medicale independente de specialitate (16.315) și cabinetele independente de medicină de familie (10.394). Urmează farmaciile (8485), laboratoarele medicale (5005) și laboratoarele de tehnică dentară (2388). Cea mai mare parte a creșterii a venit din ambulatoriul privat: cabinetele de specialitate au crescut cu 1116 unități într-un singur an, adică cu peste 7%, cabinetele stomatologice cu 331, iar laboratoarele medicale cu 120.

Notă Healthwise
Conținutul acestui articol are scop exclusiv educațional și informațional. Nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarea terapeutică personalizată. Dacă te confrunți cu simptome sau ai întrebări despre sănătatea ta, consultă un medic.

Calculatoare medicale

Cunoaște-ți corpul.
Cu instrumente construite pe dovezi.

Pentru tine: greutate, inimă, sarcină, somn. Pentru medici: scoruri clinice și formule de laborator. Fiecare rezultat vine cu mecanismul din spatele lui și se exportă în PDF.

147

calculatoare disponibile

Toate calculatoarele

IMC

Antropometrie

IMC — Indice de Masă Corporală

Calculează indicele de masă corporală și interpretează rezultatul în contextul riscului metabolic asociat fiecărei categorii.

Evaluare generală

WHR

Antropometrie

WHR — Raport Talie-Șold

Estimează distribuția grăsimii corporale și riscul cardiovascular și metabolic asociat obezității abdominale, diferențiat pe sex.

Risc metabolic

kcal

Nutriție

TDEE — Necesar Caloric Zilnic

Calculează totalul de calorii arse zilnic în funcție de metabolism bazal și nivelul de activitate fizică, cu ținte pentru menținere sau slăbit.

Echilibru energetic

MED

Nutriție

Scor Dietă Mediteraneană

Evaluează gradul de aderență la dieta mediteraneană — modelul alimentar cu cel mai solid suport în reducerea mortalității cardiovasculare.

Pattern alimentar

Pentru tine Inimă & colesterol Sarcină & femei Somn & stres Pentru specialiști Panouri clinice

Toate cele 147 calculatoare →

Sursa: INS, Activitatea rețelei sanitare și de ocrotire a sănătății în anul 2025 (comunicat și tabele), calcule Healthwise.

Tabelul arată o geografie foarte clară. La sat funcționează aproape 40% dintre cabinetele de medicină de familie și peste o treime dintre farmacii, dar doar un cabinet de specialitate din 16, un laborator medical din 22 și niciun centru de sănătate mintală. Cabinetele medicale școlare sunt un caz aparte: din 2363 în toată țara, doar 36 se află în mediul rural, ceea ce înseamnă că elevii de la sat nu au, de regulă, un cabinet medical în școală.

Spitalele din România în 2025: 775 de unități, dar paturile sunt în spitalele mari

Spitalele propriu-zise au rămas practic la același număr: 559, față de 558 în 2024. Au crescut în schimb unitățile care oferă numai internare de zi sau ambulatoriu combinat cu internare de zi, de la 183 la 216. Împreună, spitalele și unitățile asimilate lor au ajuns la 775. Dintre acestea, 446 oferă atât internare continuă, cât și internare de zi, 113 doar internare continuă, iar 216 doar internare de zi.

Distribuția paturilor arată cât de concentrat este sistemul. Cele 361 de spitale cu cel puțin 100 de paturi dețin 135.509 paturi din totalul de 149.139, adică aproape 91%. La celălalt capăt se află 204 unități cu mai puțin de 20 de paturi, față de 182 în 2024. Ele însumează doar circa 2000 de paturi, iar 163 dintre ele sunt unități numai de zi, adică centre medicale și de diagnostic care fac proceduri fără internare peste noapte. Creșterea numărului de „spitale mici” nu înseamnă, așadar, spitale de comună, ci în principal clinici de zi, cele mai multe la oraș.

Sursa: INS, tabelele 2 și 4 ale comunicatului pentru anul 2025. Grupa 20–49 de paturi reunește trei grupe din tabelul INS.

Paturile pentru internare continuă au fost 137.300 în 2025, față de 136.700 în 2024, dintre care 126.800 la oraș și 10.500 la sat. Paturile pentru internare de zi au crescut la 11.900, față de 11.400, iar la sat se află doar 508 dintre ele.

Spitalizarea de zi a crescut cu 13,5%, internarea clasică aproape deloc

În 2025, spitalele și unitățile asimilate au înregistrat aproape 4 milioane de pacienți internați în regim de spitalizare continuă, cu 0,6% mai mulți decât în 2024, și 6845 de mii de cazuri de spitalizare de zi, cu 13,5% mai multe. În total, au fost tratate cu 834.179 de cazuri mai mult decât în anul anterior, iar aproape toată diferența vine din spitalizarea de zi.

Spitalizarea de zi înseamnă că pacientul vine la spital, primește investigațiile sau tratamentul și pleacă acasă în aceeași zi. Așa se fac astăzi multe ședințe de chimioterapie, perfuzii, proceduri minore și evaluări care altădată cereau o internare de câteva zile. Cele mai rapide creșteri le-au avut unitățile care lucrează numai în regim de zi: 1114 mii de cazuri, cu aproape un sfert mai multe decât în 2024. În spitalele clasice, cazurile de zi au crescut cu aproape 12%, până la 5721 de mii.

Sursa: INS, tabelele privind pacienții internați și cazurile de zi, valori rotunjite la mii. Totalurile de spitalizare continuă și de zi sunt calculate de Healthwise prin însumarea tipurilor de unități din tabel.

Durata medie de spitalizare în spitale a rămas la 6,8 zile. Celelalte tipuri de unități au propriile tipare. În sanatoriile balneare au fost internați 29.715 pacienți, cu o durată medie de 11,2 zile. În cele două sanatorii de nevroze sau neuropsihiatrie, șederea medie a fost de 36 de zile. Bolnavii de tuberculoză au fost tratați în medie aproape 22 de zile în cele două sanatorii specializate, iar în cele două preventorii durata medie a fost de aproape 140 de zile.

Îngrijirea medico-socială: mai puțini pacienți, internări mai lungi

Cel mai neobservat indicator din comunicat privește unitățile medico-sociale, destinate pacienților care nu mai pot fi îngrijiți acasă, dar nici nu au nevoie de un spital pentru o boală acută. Numărul acestor unități a scăzut de la 66 la 61, iar numărul pacienților de la 5528 la 4996. Durata medie a șederii a crescut însă de la 196 la 220 de zile. Sunt cifre mici ca volum, dar descriu o nevoie pe care îmbătrânirea populației o va face tot mai mare: îngrijirea de lungă durată, la granița dintre medicină și asistență socială.

77.556 de medici în 2025, dintre care aproape unul din trei este medic rezident

Numărul medicilor, inclusiv al medicilor de familie, a crescut de la 74.402 la 77.556, adică cu 3154. Creșterea este mai mare decât în anii anteriori: în 2024 fusese de circa 1700 de medici, iar în 2023 de circa 1400. Raportat la populație, unui medic i-au revenit 246 de locuitori, după 256 în 2024, 262 în 2023 și 267 în 2022, ceea ce înseamnă aproximativ patru medici la o mie de locuitori. Medicii specialiști, fără medicii de familie, au crescut de la 61.802 la 64.329, adică cu peste 4%.

Tabelele INS arată și un detaliu care lipsește de obicei din preluările din presă: 23.032 dintre medici, adică aproape 30%, sunt medici rezidenți, aflați încă în pregătire în specialitate. În medicina de familie, rezidenții sunt 2220 din 13.227. Rezidenții lucrează efectiv în spitale și cabinete, dar nu au încă autonomie deplină și sunt concentrați în centrele universitare, unde se face pregătirea. Creșterea numărului total de medici spune, așadar, mai mult despre orașele cu facultăți de medicină decât despre restul țării.

Sursa: INS, tabelul 5a al comunicatului pentru anul 2025.

Personalul sanitar mediu, format în cea mai mare parte din asistenți medicali, a ajuns la 160.721 de persoane, dintre care 145.320 sunt asistenți medicali. Împreună cu cei 22.040 de asistenți cu studii superioare, înseamnă puțin peste doi asistenți la un medic. Personalul auxiliar, adică infirmierii, brancardierii și îngrijitorii, a rămas practic la nivelul anului anterior. În sistem mai lucrează 3669 de fiziokinetoterapeuți cu studii superioare.

Câți medici are România față de media europeană

Raportat la populație, cifrele INS pentru 2025 înseamnă aproximativ 40 de medici la 10.000 de locuitori. Comparația cu restul Uniunii Europene se face însă pe o altă serie de date. Profilul de țară pe 2025, realizat de OCDE și de Observatorul European al Sistemelor și Politicilor de Sănătate, arată că în 2023 România avea 37 de medici la 10.000 de locuitori, față de 43 în media UE, și 82 de asistenți medicali la 10.000 de locuitori, față de 85 în media europeană. România rămâne, așadar, sub media UE la ambele categorii, deși diferența s-a redus în ultimul deceniu.

Cele două surse nu se contrazic, dar nici nu pot fi puse direct una lângă alta. INS numără toți medicii din rețeaua sanitară publică și privată la sfârșitul anului, inclusiv rezidenții, și raportează numărul la populația rezidentă a României. Comparațiile europene folosesc definiții armonizate, de regulă medicii care practică efectiv, și se referă la un an anterior, pentru că datele tuturor statelor membre se centralizează mai târziu. Pentru 2023, INS indica 262 de locuitori la un medic, adică aproximativ 38 de medici la 10.000 de locuitori, o valoare foarte apropiată de cea din profilul european.

Același profil explică de unde vine creșterea: din promoții tot mai mari de absolvenți de medicină și de asistență medicală. Asta înseamnă că o parte importantă din medicii noi sunt tineri aflați în rezidențiat, ceea ce se vede și în tabelele INS, unde aproape 30% dintre medici sunt rezidenți. Diferența față de media europeană se reduce, deci, mai ales prin formare, iar efectul asupra accesului depinde de unde vor alege acești medici să lucreze după terminarea pregătirii.

Un sistem sanitar predominant feminin

Structura personalului este puternic feminizată. Femeile reprezintă 71% dintre medici, 78% dintre medicii de familie, două treimi dintre medicii stomatologi și peste 90% dintre farmaciști și dintre asistenții medicali. Datele INS nu explică tendința, dar ea contează pentru planificarea resurselor umane: pentru politicile privind concediile, programul de lucru și continuitatea serviciilor în localitățile unde un singur medic acoperă o comunitate întreagă.

Specialitățile care au crescut și cele care au scăzut

Medicina de familie rămâne specialitatea cu cei mai mulți medici (13.227), urmată de medicina internă (3522), ATI (3354), pediatrie (3289) și cardiologie (3076). Printre specialitățile cu cea mai mare creștere într-un an se numără pediatria (+218), psihiatria (+200), medicina de urgență (+151), cardiologia (+148), ORL (+128) și radiologia-imagistica medicală (+120). Ca ritm, hematologia a crescut cel mai repede dintre specialitățile mari, cu aproape 15%.

Câteva cifre au o relevanță aparte pentru o populație care îmbătrânește. În toată țara lucrau 358 de medici de geriatrie și gerontologie, adică aproximativ unul la peste 50.000 de locuitori. Endocrinologia a stagnat la 957 de medici, cu doar doi mai mulți decât în 2024, deși bolile endocrine și metabolice sunt tot mai frecvente. Diabetologia a ajuns la 1208 medici, iar oncologia medicală la 1223. La coada clasamentului se află medicina sportivă (126), medicina nucleară (118) și reabilitarea medicală (104).

Sursa: INS, tabelul 6 al comunicatului pentru anul 2025.

Medicul de familie la sat: toți medicii de familie noi au mers la oraș

Cea mai importantă informație din tabelele INS nu apare în titlurile comunicatului. Numărul medicilor de familie a crescut în 2025 cu 627, dar toată creșterea s-a produs în mediul urban, de la 8624 la 9256 de medici. În mediul rural, numărul lor a scăzut ușor, de la 3976 la 3971. În consecință, unui medic de familie de la sat i-au revenit în medie 2335 de locuitori, față de 2320 în 2024, în timp ce la oraș valoarea a scăzut de la 1140 la 1056. Decalajul s-a adâncit: dacă în 2024 un medic de familie de la sat avea de două ori mai mulți pacienți potențiali decât unul de la oraș, în 2025 raportul a ajuns la 2,2.

Pentru toți medicii, diferența este mult mai mare. În mediul rural au lucrat 5690 de medici, adică circa 7% din total, iar unui medic i-au revenit 1630 de locuitori. La oraș, valoarea a fost de 136 de locuitori la un medic, de aproape 12 ori mai mică. Diferența se explică prin faptul că aproape toți specialiștii lucrează în orașe: dintre medicii care nu sunt medici de familie, doar 2,7% lucrează la sat.

Sursa: INS, tabelul 5a al comunicatului pentru anul 2025. Valorile pentru 2024 sunt cele republicate de INS în acest comunicat.

Câtă populație se află, de fapt, în spatele acestor medii? Înmulțind numărul medicilor de familie cu numărul de locuitori care le revin, rezultă că INS a raportat indicatorii la aproximativ 9,27 milioane de locuitori la sat și 9,77 milioane la oraș. Cu alte cuvinte, aproape jumătate din populația României trăiește în mediul rural, unde lucrează 7% dintre medici, 30% dintre medicii de familie, circa 11% dintre medicii stomatologi și 18% dintre farmaciști.

Sursa: INS, tabelul 5a și graficul privind structura personalului pe medii de rezidență din comunicatul pentru anul 2025. Ponderile sunt rotunjite la procente întregi.

Diferențele dintre regiuni: Vestul are de două ori mai mulți medici de familie decât Nord-Estul

Diferența dintre sat și oraș nu este singura. Comunicatul INS nu detaliază datele pe regiuni, dar profilul de țară realizat de OCDE și de Observatorul European arată că, în 2023, regiunea Vest avea 4,7 medici de familie la 10.000 de locuitori, cea mai mare valoare din țară. La polul opus, regiunile Nord-Est și Sud-Est aveau doar 2,2 medici de familie la 10.000 de locuitori, adică mai puțin de jumătate. Nord-Estul este, în același timp, una dintre regiunile cu cea mai mare pondere a populației rurale.

Profilul european mai semnalează o tendință care pare să contrazică datele INS: numărul medicilor de familie care au contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate a scăzut în ultimii ani, iar zonele rurale și cele slab deservite au fost cele mai afectate. INS numără însă toți medicii cu specialitatea medicină de familie, inclusiv cei 2220 de rezidenți și pe cei care lucrează fără contract cu casa de asigurări. Pentru pacient, diferența contează: un medic de familie este, practic, accesibil prin sistemul public doar dacă are contract cu casa de asigurări și listă de pacienți înscriși.

Cele două serii de date spun, așadar, lucruri diferite. Numărul specialiștilor în medicină de familie crește, mai ales prin rezidențiat, dar numărul cabinetelor care preiau efectiv pacienți asigurați nu crește în același ritm, iar în unele zone scade. Pentru o imagine județeană exactă, cea mai bună sursă rămâne casa de asigurări de sănătate a fiecărui județ, care publică lista medicilor de familie aflați în contract.

Mai multe cabinete decât medici de familie la sat

În mediul rural au funcționat 4133 de cabinete independente de medicină de familie, cu 28 mai multe decât în 2024, dar numărul medicilor de familie din mediul rural a fost de 3971. Diferența poate avea mai multe explicații, pe care datele nu le separă: medici care deservesc mai multe cabinete sau puncte de lucru, cabinete fără titular permanent sau medici înregistrați în altă localitate decât cea în care consultă. Conform metodologiei INS, fiecare medic este numărat o singură dată, la unitatea unde are declarată funcția de bază. Rezultatul practic este același: în multe comune, cabinetul există, dar medicul nu este prezent în fiecare zi.

Unui cabinet de medicină de familie din mediul rural i-au revenit în medie 2244 de locuitori, față de 1561 la oraș, adică cu aproximativ 40% mai mulți. Cifra nu surprinde distanțele. Un cabinet de sat acoperă adesea mai multe localități, iar pacientul care are nevoie de analize, de o ecografie sau de un specialist trebuie oricum să ajungă la oraș. Există și comune fără niciun cabinet: raportul de activitate pe 2025 al Direcției de Sănătate Publică Iași, de pildă, consemnează două comune din județ în care nu este organizat niciun cabinet de medicină de familie.

Ambulatoriul de specialitate ajunge încet și la sat

Singurul indicator în care satele recuperează vizibil teren este cel al cabinetelor medicale independente de specialitate. În 2025 au funcționat în mediul rural 1041 de astfel de cabinete, față de 871 în 2024 și 793 în 2023, o creștere de aproape 20% într-un singur an. Decalajul rămâne totuși uriaș. La oraș au funcționat 15.274 de cabinete de specialitate, iar unui cabinet rural i-au revenit în medie 8908 locuitori, față de 640 la oraș. La 10.000 de locuitori, orașele au aproximativ 16 cabinete de specialitate, iar satele circa unul.

Situația este asemănătoare în stomatologie. La sat au funcționat 2594 de cabinete stomatologice independente, fiecare deservind în medie 3575 de locuitori, față de 643 la oraș. Pentru analize medicale, mediul rural are 224 de laboratoare din 5005, iar pentru sănătatea mintală nu are niciun centru specializat din cele 78 existente.

Dializa și ambulanța: serviciile care cer drumuri repetate

Tabelele INS arată și serviciile pentru care distanța contează cel mai mult. În 2025 au funcționat 26 de centre de dializă și 68 de puncte de lucru ale acestora, față de 73 de puncte de lucru în 2024. În mediul rural se aflau doar două centre și un singur punct de lucru. Pentru un pacient cu boală renală cronică avansată, hemodializa se face de regulă de trei ori pe săptămână, câte aproximativ patru ore, ceea ce înseamnă că fiecare kilometru până la centru se repetă de peste 150 de ori pe an. Pentru acești pacienți, dializa peritoneală, făcută acasă, este o alternativă care merită discutată cu medicul nefrolog atunci când starea medicală o permite.

Unitățile de ambulanță și SMURD au crescut de la 138 la 150, dintre care 140 în mediul urban și 10 în mediul rural. Cifra descrie sediile unităților, nu zona pe care o acoperă: echipajele pleacă din orașe și ajung în comunele din jur, iar timpul de intervenție depinde de distanță, de drumuri și de numărul de echipaje disponibile. Tot la oraș se află aproape toate policlinicile (79 din 82), centrele de diagnostic și tratament (18 din 24) și dispensarele medicale (181 din 186).

Aceste cifre explică de ce, pentru pacienții de la sat, organizarea îngrijirii înseamnă în primul rând organizarea drumului: transportul la dializă, la analize sau la specialist, cine îl asigură și cât costă. Datele INS nu măsoară acest aspect, dar el face adesea diferența dintre un tratament urmat corect și unul întrerupt.

De ce medicii noi nu ajung la sat

Faptul că din cei 3154 de medici în plus doar 115 au ajuns să lucreze în mediul rural are mai multe cauze, pe care datele INS nu le măsoară direct, dar pe care le descriu evaluările internaționale. Profilul de țară pe 2025 notează că reținerea personalului medical rămâne o problemă pentru România, pe fondul salariilor mai mari și al condițiilor de lucru mai bune din alte state ale Uniunii Europene. Emigrarea nu golește doar spitalele mari, ci reduce și numărul medicilor dispuși să lucreze în zonele cele mai greu de acoperit.

A doua cauză ține de structura pregătirii. Rezidențiatul se desfășoară în centrele universitare, iar un medic tânăr își construiește în acești ani rețeaua profesională, familia și, adesea, locul de muncă viitor. Satele concurează greu cu orașele la infrastructură, la acces la laboratoare și imagistică, la școli pentru copii și la posibilitatea de a lucra în echipă. Organizația Mondială a Sănătății, în ghidul său despre personalul medical din zonele rurale, recomandă tocmai măsuri pe aceste direcții: formarea medicilor mai aproape de zonele rurale, stagii de pregătire în comunități rurale, stimulente financiare și nefinanciare, condiții de viață mai bune și siguranță la locul de muncă.

România a adoptat în ultimii ani creșteri salariale importante pentru medicii din spitalele publice și o Strategie multianuală de dezvoltare a resurselor umane în sănătate pentru perioada 2022–2030, care vizează inclusiv reținerea personalului în zonele slab deservite. Efectul acestor măsuri asupra mediului rural nu se vede încă în datele din 2025. Creșterile salariale concentrate în spitale pot face, pe termen scurt, spitalul și orașul mai atractive decât cabinetul de medicină de familie de la sat, iar în 2025 diferența dintre urban și rural a crescut, nu a scăzut.

Farmaciștii: scădere la oraș, ușoară creștere la sat

Farmaciștii sunt singura categorie importantă de personal aflată în scădere, pentru al doilea an la rând. În 2025 au fost 20.782, cu 436 mai puțini decât în 2024. Detaliul pe medii de rezidență schimbă însă felul în care arată această scădere: la oraș, numărul farmaciștilor a scăzut cu 565, de la 17.619 la 17.054, în timp ce la sat a crescut cu 129, de la 3599 la 3728.

Rețeaua de farmacii a continuat totuși să crească, de la 9991 la 10.093 de farmacii, drogherii și puncte farmaceutice. La sat funcționează 3997 dintre ele, dar o bună parte sunt puncte de lucru ale farmaciilor, nu farmacii de sine stătătoare: 1023 din totalul de 1608 puncte de lucru și drogherii se află în mediul rural. Un farmacist de la sat are în grijă în medie 2487 de locuitori, de peste patru ori mai mulți decât unul de la oraș (573). Printre farmaciști se numără și 1836 de rezidenți.

Rețeaua sanitară a României rămâne construită în jurul spitalului

Datele INS confirmă o imagine descrisă și de evaluările internaționale. Raportul OCDE privind sistemul de sănătate al României, publicat în decembrie 2025, notează că țara are peste 7 paturi de spital la o mie de locuitori, față de aproximativ 4 în media OCDE, și că serviciile spitalicești absorb 44% din finanțarea sănătății, față de 39% în media organizației. Profilul de țară realizat de OCDE și Observatorul European al Sistemelor și Politicilor de Sănătate arată că doar aproximativ 10% din cheltuielile totale de sănătate ale României mergeau în 2022 către îngrijirea primară, a treia cea mai mică pondere din Uniunea Europeană.

Legătura cu alte date INS este directă. Potrivit Sistemului Conturilor de Sănătate, publicat de institut în august 2026, serviciile furnizate de spitale au reprezentat 42,5% din cheltuielile curente de sănătate ale anului 2024, iar prevenția a primit 1230 de milioane de lei, adică aproximativ o sutime din total. Rețeaua sanitară din 2025 reflectă aceste priorități: paturi multe, concentrate în spitale mari, un ambulatoriu privat care crește rapid în orașe și o medicină de familie care, la sat, nu mai crește deloc.

Ce înseamnă datele despre rețeaua sanitară pentru pacienți

Pentru locuitorii orașelor mari, datele din 2025 descriu un sistem cu mai multe opțiuni: mai mulți medici, mai multe cabinete de specialitate, mai multe proceduri rezolvate într-o singură zi. Pentru locuitorii satelor, imaginea este diferită. Medicul de familie are în grijă mai mulți oameni și uneori nu este prezent zilnic în comună, specialistul se află de regulă în alt oraș, iar laboratorul de analize și centrul de sănătate mintală lipsesc aproape complet.

Nevoile medicale neacoperite: cine rămâne fără îngrijire

Numărul de medici și de cabinete nu arată câți oameni au avut nevoie de îngrijire și nu au primit-o. Acest indicator vine din anchetele europene, iar profilul de țară pe 2025 le rezumă. În 2024, 6% dintre românii care au avut nevoie de îngrijire medicală au declarat că nu au primit-o. Procentul ascunde însă o diferență foarte mare între grupuri: circa 4% dintre persoanele aflate peste pragul de sărăcie au raportat nevoi neacoperite, față de 15% dintre cele expuse riscului de sărăcie, de aproape patru ori mai mult.

La îngrijirea primară, o anchetă Eurofound din 2024 arată că 6% dintre adulți au avut nevoi neacoperite, dublul mediei europene. Cea mai mare problemă apare însă în stomatologie. 16% dintre români au raportat nevoi de îngrijire dentară neacoperite, a treia cea mai mare valoare din Uniunea Europeană, iar printre persoanele expuse riscului de sărăcie procentul a ajuns la 44%, față de 13% la ceilalți. Datele INS completează această imagine: la sat, un medic stomatolog are în grijă în medie 3838 de locuitori, iar serviciile stomatologice pentru adulți sunt în mare parte plătite din buzunar.

Distanța și costul se adună. Pentru o persoană din mediul rural, un consult la specialist înseamnă adesea transport, o zi de lucru pierdută și, uneori, plata unor servicii pe care sistemul public nu le acoperă la timp. Nevoile neacoperite nu apar, de obicei, ca urgențe, ci ca probleme amânate: o carie netratată care ajunge abces, o tensiune nemăsurată ani la rând, un control ginecologic sau oftalmologic care nu se mai face. Ele devin vizibile în statistica spitalelor abia atunci când s-au complicat.

Această diferență schimbă felul în care merită organizată îngrijirea. Acolo unde resursele sunt puține, prevenția și planificarea contează mai mult. O boală cronică bine urmărită la medicul de familie înseamnă mai puține drumuri la urgență, iar o problemă descoperită devreme se poate trata mai des în ambulatoriu decât prin internare. Hipertensiunea, diabetul de tip 2 și colesterolul crescut pot evolua ani la rând fără simptome, iar pentru mulți pacienți din mediul rural primul semn vizibil este o complicație gravă.

Creșterea spitalizării de zi are și ea două fețe. Pentru pacientul care locuiește aproape de spital, înseamnă tratament fără internare și mai puțin timp petrecut în spital. Pentru pacientul de la sat, o serie de ședințe de zi poate însemna drumuri repetate de zeci de kilometri, iar la sat se află doar 508 dintre cele 11.900 de paturi pentru internare de zi.

Datele INS nu spun nimic despre calitatea consultațiilor, despre timpii de așteptare sau despre plățile informale. Pentru o imagine completă sunt necesare și alte surse: rapoartele caselor de asigurări de sănătate, anchetele europene privind starea de sănătate a populației, rapoartele direcțiilor de sănătate publică județene și evaluările internaționale ale sistemului sanitar.

Ce se pregătește: centrele comunitare integrate și teleconsultațiile

Răspunsul pe care România îl construiește pentru zonele slab deservite se numește centru comunitar integrat. Potrivit profilului de țară pe 2025, aceste centre urmează să fie înființate mai întâi în zonele cu cel mai slab acces la servicii, cu finanțare prin Planul Național de Redresare și Reziliență și alte fonduri europene. Ideea este ca îngrijirea să fie oferită de o echipă, nu de un singur medic: medic de familie, asistent medical comunitar, asistent social, specialiști și mediatori sanitari pentru comunitățile de romi.

Modelul contează pentru că o parte din nevoile oamenilor de la sat nu sunt strict medicale. Un vârstnic singur, cu diabet și cu dificultăți de deplasare, are nevoie de cineva care să-i verifice glicemia și tratamentul, dar și de ajutor pentru transport, pentru hrană sau pentru obținerea unor drepturi sociale. Asistentul medical comunitar și mediatorul sanitar ajung acasă la oameni, identifică problemele înainte să devină urgențe și îi îndrumă spre medicul de familie sau spre specialist.

A doua direcție este telemedicina. În timpul pandemiei, ponderea românilor care au folosit teleconsultații a crescut de la 22% în vara anului 2020 la 30% în iarna lui 2021. Profilul european notează însă că folosirea soluțiilor digitale a rămas limitată, din cauza digitalizării întârziate a sistemului, a nivelului scăzut de competențe digitale și a inegalităților socio-economice. Pentru un pacient cronic de la sat, o teleconsultație de control poate înlocui un drum, dar nu poate înlocui examenul clinic, analizele sau imagistica. Telemedicina poate reduce distanța dintre pacient și medic doar acolo unde există și un medic de familie sau un asistent comunitar care să facă legătura.

2x GimnasticăAcvatică Premium

Un prim pas pentru un bebe mai puternic

De la 2 luni|Doar până pe 8 noiembrie|ABC Dorobanți

Sfaturi Healthwise

Fii înscris la un medic de familie și folosește controalele preventive. Pachetul de servicii de bază al asiguraților include consultații preventive periodice la medicul de familie. Ele sunt calea cea mai simplă de a descoperi devreme tensiunea arterială crescută, glicemia modificată sau colesterolul mare, chiar și atunci când te simți bine.

Află programul real al cabinetului din comună. Dacă medicul de familie consultă doar în anumite zile sau lucrează și în alte localități, notează-ți programul și numărul de telefon al cabinetului. Pentru afecțiunile care nu sunt urgențe, o programare făcută din timp scutește un drum inutil.

Dacă locuiești la sat, află din timp unde este cel mai apropiat centru de permanență. Centrele de permanență asigură asistență medicală în afara programului cabinetelor de medicină de familie. Informațiile despre centrele din județ sunt disponibile la direcția de sănătate publică județeană și la medicul de familie.

Grupează drumurile la oraș. Când trebuie să ajungi la un specialist, cere din timp biletul de trimitere și încearcă să programezi analizele, investigațiile și consultul în aceeași zi. Astfel, o singură deplasare acoperă mai multe nevoi.

Întreabă dacă o procedură se poate face în spitalizare de zi. Multe investigații și tratamente se fac astăzi fără internare peste noapte. Dacă locuiești departe, discută cu medicul și despre varianta inversă: ce faci dacă după procedură nu te simți bine și ești departe de spital.

Păstrează la îndemână documentele medicale. Scrisorile medicale, rezultatele analizelor și lista medicamentelor pe care le iei ajută orice medic, mai ales unul care te vede prima dată, într-un alt oraș sau la urgență.

Planifică tratamentul cronic. Acolo unde farmaciile sunt puține sau au program redus, reînnoiește rețeta înainte să se termine medicamentele și discută cu medicul de familie cum să eviți întreruperile de tratament.

Nu amâna o problemă din cauza distanței. Durerea în piept, slăbiciunea bruscă a unei părți a corpului, tulburările de vorbire sau lipsa de aer sunt urgențe, indiferent cât de departe este spitalul. În aceste situații se sună la 112.

Concluzie Healthwise

Rețeaua sanitară din România a crescut în 2025 la aproape toate capitolele: 2158 de unități în plus, 3154 de medici în plus, 834.179 de cazuri tratate în plus și o trecere vizibilă spre spitalizarea de zi. Tabelele INS arată însă unde s-a produs această creștere. Toți medicii de familie noi au lucrat la oraș, mediul rural a primit mai puțin de 4% dintre medicii noi, iar aproape jumătate din populație continuă să fie deservită de 7% dintre medici. Mediile naționale arată progresul, dar accesul real la îngrijire se decide la nivelul comunei, al cabinetului și al drumului până la cel mai apropiat specialist. Pentru a înțelege starea sistemului sanitar, distribuția contează cel puțin cât totalul.

Comparația europeană arată același tipar. România se apropie de media UE la numărul de medici, dar rămâne printre țările cu cele mai multe nevoi medicale neacoperite, mai ales în rândul celor săraci și în stomatologie. Centrele comunitare integrate, asistenții medicali comunitari și telemedicina pot reduce distanța dintre sat și oraș, dar datele din 2025 arată că, deocamdată, creșterea sistemului sanitar trece pe lângă mediul rural.

Surse

Institutul Național de Statistică. Activitatea rețelei sanitare și de ocrotire a sănătății în anul 2025. Comunicat de presă nr. 161, 29 iunie 2026, și tabelele anexate (format .xls). insse.ro.
Sursa principală a articolului: unitățile sanitare pe tipuri și medii, spitalele și paturile pe grupe de mărime, pacienții internați și cazurile de zi, personalul medico-sanitar pe medii de rezidență, rezidenții, ponderea femeilor și medicii pe specialități.

Institutul Național de Statistică. Activitatea rețelei sanitare și de ocrotire a sănătății în anul 2024. Comunicat de presă, 30 iunie 2025. insse.ro.
Sursa creșterii numărului de medici în 2024 și a numărului de unități cu mai puțin de 20 de paturi în 2024.

Institutul Național de Statistică. Activitatea rețelei sanitare și de ocrotire a sănătății în anul 2023. Comunicat de presă, iulie 2024. insse.ro.
Sursa evoluției pe mai mulți ani a numărului de locuitori care revin unui medic și a cabinetelor de specialitate din mediul rural în 2023.

Institutul Național de Statistică. Sistemul Conturilor de Sănătate în România, anul 2024. Comunicat de presă, august 2026. insse.ro.
Susține datele despre ponderea cheltuielilor pentru spitale și suma alocată prevenției.

OECD. OECD Reviews of Health Systems: Romania 2025. Paris: OECD Publishing; 2025. doi:10.1787/f52e4a98-en
Susține afirmațiile despre numărul de paturi, ponderea spitalelor în finanțare și frecvența internărilor evitabile.

OECD, European Observatory on Health Systems and Policies. Romania: Country Health Profile 2025. State of Health in the EU. Paris/Bruxelles; 2025.
Susține comparația cu media UE la medici și asistenți, diferențele regionale la medicii de familie, scăderea numărului de medici de familie aflați în contract, nevoile medicale neacoperite (inclusiv datele Eurofound 2024), problema reținerii personalului, Strategia 2022–2030, centrele comunitare integrate, teleconsultațiile și ponderea îngrijirii primare în cheltuielile de sănătate.

World Health Organization. WHO guideline on health workforce development, attraction, recruitment and retention in rural and remote areas. Geneva: World Health Organization; 2021. ISBN 9789240024229.
Susține afirmația că lipsa de personal medical se resimte cel mai puternic în zonele rurale și recomandările privind formarea, stimulentele și condițiile de lucru pentru reținerea personalului în aceste zone.

Direcția de Sănătate Publică Județeană Iași. Raport de activitate 2025. dspiasi.ro.
Sursa exemplului privind comunele fără cabinet de medicină de familie.