Astringent

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Farmacologie | Farmacognozie | Terminologie clinică

Astringent este termenul care desemnează substanțele capabile să precipite proteinele din straturile superficiale ale mucoaselor și tegumentelor, producând contracția tisulară locală, reducerea secrețiilor și formarea unei bariere protectoare temporare. Efectul se resimte gustativ ca senzație de uscăciune și rugozitate în cavitatea bucală, produsă de precipitarea proteinelor salivare bogate în prolină. Principalii astringenți vegetali sunt taninurile, iar dintre cei minerali, sărurile de aluminiu, zinc și bismut.

Mecanismul biologic

  • Legarea la proteinele de suprafață produce denaturare și precipitare locală, cu formarea unui strat de coagulare care reduce permeabilitatea și exsudatul
  • Contracția tisulară comprimă capilarele superficiale, cu reducerea sângerărilor minore și a secrețiilor inflamatorii
  • Bariera formată limitează accesul microbian la țesuturile subiacente, efect care se adaugă activității antimicrobiene directe a taninurilor
  • Acțiunea este strict locală și reversibilă, fără penetrare semnificativă în straturile profunde

Contexte clinice relevante

  • Utilizările clinice includ gargarismele în faringite, compresele în dermatite exsudative, băile locale în hemoroizi și preparatele antidiareice
  • Sărurile de aluminiu sunt astringenți utilizați în antiperspirante, iar subsalicilatul de bismut în tulburări digestive
  • Efectul astringent explică de ce numeroase utilizări tradiționale ale plantelor bogate în taninuri sunt externe sau vizează mucoasele accesibile
  • Aplicarea repetată pe piele lezată poate întârzia vindecarea prin denaturarea proteinelor din țesutul de granulație, motiv pentru care utilizarea prelungită nu este recomandată
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00