Clorură de magneziu

(categorie: Suplimente)

Clorura de magneziu este sarea de magneziu a acidului clorhidric, foarte solubilă în apă. În forma hexahidrat, cea mai folosită, conține aproximativ 12% magneziu elementar, astfel încât 500 mg de compus furnizează aproximativ 60 mg de magneziu.

Studiile mici de absorbție au plasat-o printre formele mai bine absorbite, alături de aspartatul, citratul și lactatul de magneziu.

Cum funcționează

Solubilitatea foarte bună înseamnă că magneziul este disponibil rapid în lichidul intestinal, fără a depinde de aciditatea gastrică pentru dizolvare — un avantaj practic la persoanele care iau un inhibitor al pompei de protoni.

Partea de clor adusă odată cu magneziul este, la dozele uzuale, lipsită de consecințe la o persoană cu funcție renală normală, dar explică gustul puternic sărat-amar al soluțiilor.

Profilul practic

Absorbție

Bună, comparabilă cu a citratului în studiile disponibile, și mai puțin dependentă de pH-ul gastric decât cea a oxidului.

Toleranță digestivă

Variabilă. Clorura este printre formele raportate în asociere cu diareea, alături de carbonat, gluconat și oxid, mai ales la doze mari.

Gustul

Neplăcut în formele lichide și în fulgi, ceea ce limitează aderența atunci când nu este încapsulată.

Relevanță clinică

Clorura de magneziu apare frecvent în produse cosmetice și în preparate pentru uz extern, promovate ca ulei de magneziu. Absorbția transdermică a magneziului nu este însă demonstrată convingător, iar aporturile obținute astfel nu pot fi estimate — motiv pentru care aceste produse nu înlocuiesc o suplimentare orală atunci când există o indicație.

La o persoană cu boală renală, orice formă de magneziu, inclusiv aceasta, poate duce la acumulare și cere decizie medicală.

Cum se folosește

Doza se calculează după magneziul elementar și se împarte pe parcursul zilei la nevoie. Se separă de tetracicline, fluorochinolone și bisfosfonați orali. Produsele pentru uz extern nu se socotesc ca aport, pentru că aportul lor nu poate fi cuantificat.

Factori care influențează toleranța

Doza pe administrare — efectul osmotic crește proporțional.

Forma farmaceutică — soluțiile și fulgii sunt mai greu de tolerat ca gust decât capsulele.

Administrarea cu masa — îmbunătățește toleranța.

Funcția renală — determină riscul de acumulare, ca pentru orice formă.

De ce contează

Clorura de magneziu este forma în jurul căreia s-a construit cea mai mare parte a afirmațiilor despre magneziul transdermic. Afirmația de bază — că pielea absoarbe magneziu în cantități nutriționale relevante — nu are un suport solid, iar faptul că o aplicație locală poate fi plăcută sau relaxantă nu demonstrează un aport sistemic.

Concluzie

Clorura de magneziu este foarte solubilă, bine absorbită și mai puțin dependentă de aciditatea gastrică decât oxidul, cu aproximativ 12% magneziu elementar. Poate produce scaune moi la doze mari, iar gustul limitează formele lichide. Produsele pentru uz extern pe bază de clorură nu reprezintă o cale de aport demonstrată.