Lactat de magneziu

(categorie: Suplimente)

Lactatul de magneziu este sarea de magneziu a acidului lactic. Conține aproximativ 10–12% magneziu elementar, cel mai puțin dintre formele uzuale, astfel încât 500 mg de compus furnizează 50–60 mg de magneziu.

Este una dintre formele cu absorbție mai bună în studiile mici disponibile și este folosit și ca aditiv alimentar.

Cum funcționează

Solubilitatea bună în lichidul intestinal este, ca pentru celelalte săruri organice, factorul care explică absorbția superioară față de oxid și sulfat. Nu există un mecanism special de transport pentru partea de lactat.

Numele induce uneori în eroare: lactatul este anionul acidului lactic, un metabolit normal al organismului, și nu are nicio legătură cu lactoza sau cu proteinele din lapte.

Profilul practic

Absorbție

Printre cele mai bune dintre formele uzuale, alături de aspartat, citrat și clorură, măsurată în studii mici și pe durate scurte.

Toleranță digestivă

În general bună, cu efect osmotic mai mic decât oxidul la cantități echivalente de magneziu elementar.

Conținutul elementar

Cel mai mic dintre formele uzuale, ceea ce înseamnă cantități mari de compus pentru o doză utilă — un dezavantaj practic de format.

Relevanță clinică

Formele cu eliberare prelungită de lactat de magneziu au fost folosite în unele studii clinice, inclusiv la pacienți cu pierderi renale de magneziu, pentru că permit o administrare mai uniformă pe parcursul zilei și limitează efectul osmotic al unei doze mari.

Pentru o persoană fără indicație de suplimentare, alegerea între lactat, citrat și bisglicinat este o decizie de confort, nu de eficacitate. Studiile care să compare formele pentru un rezultat clinic lipsesc.

Cum se folosește

Doza se calculează după magneziul elementar din tabelul nutrițional. Pentru cantități mai mari, împărțirea pe parcursul zilei limitează efectul osmotic și îmbunătățește absorbția. Se separă de tetracicline, fluorochinolone și bisfosfonați orali.

Factori care influențează utilitatea

Conținutul elementar mic — determină numărul de capsule necesare pe zi.

Forma farmaceutică — preparatele cu eliberare prelungită au un profil de toleranță mai bun.

Doza pe administrare — factorul principal al toleranței digestive.

Funcția renală — determină riscul de acumulare, ca pentru orice formă.

De ce contează

Lactatul de magneziu arată cât de puțin informativă este, în practică, ierarhia biodisponibilității. El este printre formele cel mai bine absorbite și, în același timp, cea cu cel mai mic conținut de magneziu pe gram. Cele două proprietăți se anulează parțial, iar rezultatul final depinde de doza efectiv administrată — nu de poziția formei într-un clasament.

Concluzie

Lactatul de magneziu se absoarbe bine și este în general bine tolerat, dar are cel mai mic conținut de magneziu elementar dintre formele uzuale, 10–12%. Preparatele cu eliberare prelungită sunt utile când se urmărește o administrare uniformă. Numele nu are legătură cu lactoza sau cu laptele.