Sulfat de magneziu

(categorie: Farmacologie)

Sulfatul de magneziu este compusul de magneziu cu cele mai bine stabilite utilizări medicale. Administrat intravenos, este un tratament de spital cu indicații precise; administrat oral, acționează ca laxativ osmotic; cunoscut popular ca sare Epsom, este folosit și în băi.

Absorbția lui orală este slabă, comparabilă cu a oxidului, ceea ce explică atât efectul laxativ, cât și utilitatea limitată ca supliment nutrițional.

Cum funcționează

Intravenos, magneziul atinge concentrații serice mult mai mari decât cele obținute oral și acționează ca stabilizator neuromuscular și cardiac: reduce excitabilitatea prin blocarea receptorilor NMDA și prin competiția cu calciul, și stabilizează repolarizarea miocardică.

Oral, magneziul neabsorbit rămâne în intestin, atrage apă prin efect osmotic și stimulează motilitatea — mecanismul laxativ.

Indicațiile intravenoase stabilite

Preeclampsia severă și eclampsia

În studiul internațional Magpie, publicat în 2002, care a inclus aproape 10.000 de femei, administrarea intravenoasă a redus la mai puțin de jumătate riscul de eclampsie, adică de convulsii.

Neuroprotecția fătului

Se folosește înaintea unei nașteri foarte premature, pentru protecția neurologică a copilului.

Torsada vârfurilor

Tratament de primă linie în această tahicardie ventriculară asociată cu interval QT prelungit, alături de corectarea potasiului.

Hipomagneziemia severă

În prezența convulsiilor, a tetaniei sau a anumitor aritmii, repleția se face intravenos, sub monitorizare.

Relevanță clinică

Toate aceste utilizări sunt tratamente de spital, cu doze mari, administrate sub monitorizarea reflexelor, a respirației și a funcției renale, pentru că riscul de hipermagneziemie este real.

Faptul că magneziul intravenos previne convulsiile în preeclampsia severă este uneori folosit pentru a promova suplimentele orale pentru gravide. Cele două situații nu au nimic în comun: dozele, calea de administrare, concentrațiile atinse în sânge și populația tratată sunt complet diferite. Studiile disponibile nu au demonstrat că suplimentele orale previn preeclampsia.

Ce se monitorizează

La administrarea intravenoasă se urmăresc reflexele osteotendinoase, frecvența respiratorie, diureza și funcția renală, pentru că diminuarea reflexelor precede de obicei deprimarea respiratorie. Oral, ca laxativ, se folosește doar la indicația medicului, mai ales la copii și la vârstnici, la care au fost raportate cazuri de hipermagneziemie severă.

Factori care influențează siguranța administrării

Funcția renală — determinantul principal al riscului de acumulare.

Doza și ritmul de administrare intravenoasă.

Vârsta — copiii mici și vârstnicii au marja de siguranță cea mai mică.

Durata tratamentului — administrarea prelungită cere monitorizare repetată.

De ce contează

Sulfatul de magneziu este cel mai bun argument pentru distincția dintre magneziu ca medicament și magneziu ca supliment. Aceeași substanță salvează vieți într-o secție de obstetrică și nu face nimic dovedit pentru crampele de gambă ale aceleiași gravide, luată pe gură. Diferența nu este de substanță, ci de doză, de cale și de indicație.

Concluzie

Sulfatul de magneziu are indicații intravenoase bine stabilite — preeclampsie severă, neuroprotecție fetală, torsada vârfurilor, hipomagneziemie severă — toate de spital, cu monitorizare. Oral se absoarbe slab și acționează ca laxativ. Eficacitatea lui intravenoasă nu este un argument pentru suplimentele orale de magneziu în sarcină.