Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Preeclampsia și hipertensiunea în sarcină: foaia de parcurs OMS 2026–2035 și recomandările care contează acum

by Mihaela Marinescu
Preeclampsia și hipertensiunea în sarcină: foaia de parcurs OMS 2026–2035 și recomandările care contează acum

Preeclampsia este o boală a sarcinii care începe în placentă, la nivelul arterelor care ar trebui să se lărgească pentru a hrăni fătul, și se manifestă apoi prin tensiune crescută și suferința organelor mamei. Împreună cu celelalte tulburări hipertensive din sarcină, preeclampsia complică 10–15% dintre sarcini și produce aproximativ 16% din decesele materne din lume, adică în jur de 42.000 de decese materne și peste 500.000 de decese fetale și neonatale pe an. Organizația Mondială a Sănătății a lansat pe 8 octombrie 2026 o foaie de parcurs globală pentru perioada 2026–2035, care leagă într-un singur plan cercetarea, ghidurile clinice, accesul la medicamente și teste, implementarea în sistemele de sănătate și responsabilizarea guvernelor. Pentru o gravidă, documentul nu schimbă peste noapte ce face medicul, dar arată clar ce funcționează deja, unde ghidurile încă nu sunt de acord și ce urmează să se schimbe până în 2027.

Foaia de parcurs pornește de la o constatare incomodă: în ultimele trei decenii, decesele materne prin hemoragie sau infecție au scăzut mai repede decât cele prin preeclampsie și eclampsie, deși intervențiile eficiente există de ani buni. Aspirina în doză mică, suplimentarea cu calciu acolo unde aportul alimentar e scăzut, măsurarea corectă a tensiunii, tratarea rapidă a tensiunii severe, sulfatul de magneziu și nașterea la momentul potrivit salvează vieți, dar nu ajung consecvent la femeile care au nevoie de ele. OMS descrie situația ca pe un eșec de sistem: cercetătorii, autorii de ghiduri, producătorii, cei care cumpără medicamente și cei care îngrijesc gravidele lucrează fiecare în propriul compartiment.

Confuzia din jurul preeclampsiei vine și din faptul că boala are mai multe fețe. Poate apărea la o femeie tânără, sănătoasă, aflată la prima sarcină, poate evolua în câteva zile de la o tensiune ușor crescută la convulsii și poate apărea chiar după naștere. Edemele, considerate adesea semnul clasic, sunt frecvente și în sarcinile normale, iar unele forme severe se instalează fără proteine în urină. De aceea, preeclampsia nu se recunoaște după un singur semn, ci după un tablou clinic complet, urmărit în timp.

Foaia de parcurs OMS pentru preeclampsie, în șapte idei

  1. Preeclampsia pornește dintr-o placentă care nu primește destul sânge și ajunge să afecteze vasele de sânge ale întregului corp al mamei.
  2. Tensiunea mare din sarcină provoacă anual moartea a zeci de mii de mame și a sute de mii de bebeluși, mai ales în țările sărace.
  3. Tratamentele care funcționează există, dar ajung inegal la gravide, pentru că sistemele de sănătate nu sunt pregătite să le livreze.
  4. Nu există încă niciun medicament creat special pentru preeclampsie; se folosesc medicamente dezvoltate inițial pentru alte boli.
  5. Ghidurile medicale internaționale nu sunt de acord asupra aspirinei, calciului, analizelor speciale de sânge și tratării tensiunii ușor crescute.
  6. Până la finalul lui 2027, OMS și marile societăți medicale vor să publice un ghid comun, actualizat pe măsură ce apar studii noi.
  7. Durerea de cap puternică, vederea încețoșată sau durerea sub coaste în a doua parte a sarcinii sunt motive de consult în aceeași zi.

Preeclampsia face parte dintr-o familie de patru tulburări hipertensive ale sarcinii

Termenul „hipertensiune în sarcină” acoperă de fapt mai multe situații, cu riscuri diferite. Hipertensiunea cronică există dinainte de sarcină sau apare înainte de săptămâna 20. Hipertensiunea gestațională apare după săptămâna 20, la o femeie care avea tensiune normală, fără alte semne de suferință a organelor. Preeclampsia înseamnă hipertensiune nou apărută după săptămâna 20, însoțită de proteine în urină, de semne de afectare a organelor mamei sau de semne că placenta nu mai funcționează normal. Preeclampsia suprapusă pe hipertensiune cronică apare când o femeie cu tensiune mare dinainte de sarcină dezvoltă, în plus, semnele preeclampsiei.

Notă Healthwise
Conținutul acestui articol are scop exclusiv educațional și informațional. Nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarea terapeutică personalizată. Dacă te confrunți cu simptome sau ai întrebări despre sănătatea ta, consultă un medic.

Calculatoare medicale

Cunoaște-ți corpul.
Cu instrumente construite pe dovezi.

Pentru tine: greutate, inimă, sarcină, somn. Pentru medici: scoruri clinice și formule de laborator. Fiecare rezultat vine cu mecanismul din spatele lui și se exportă în PDF.

218
calculatoare disponibile
Toate calculatoarele
Susține Healthwise Gratuit pentru toți. Nu gratuit de făcut. Informație medicală, instrumente și dosare de sănătate, gratuite și construite pe dovezi științifice. Vedeți ce costă și cum puteți ajuta. Susține Healthwise

Eclampsia este forma cea mai gravă: convulsii la o femeie cu preeclampsie, fără altă cauză neurologică. Sindromul HELLP, al cărui nume vine din inițialele englezești pentru hemoliză, enzime hepatice crescute și trombocite scăzute, este o formă severă în care ficatul și sângele sunt afectate, uneori cu tensiune doar moderat crescută. Foaia de parcurs OMS tratează toate aceste forme împreună, pentru că au mecanisme comune: disfuncția placentei, lezarea endoteliului vascular, afectarea organelor mamei și consecințe pentru făt.

Forma clinicăCând apareCe o defineșteCe urmărește medicul
Hipertensiune cronicăînainte de sarcină sau înainte de săptămâna 20tensiune ≥140/90 mmHg dinaintea sarcinii sau din prima jumătateajustarea tratamentului compatibil cu sarcina, riscul de preeclampsie suprapusă
Hipertensiune gestaționalădupă săptămâna 20tensiune nou crescută, fără proteinurie și fără afectarea organelorevoluția spre preeclampsie, care apare la o parte dintre aceste femei
Preeclampsiedupă săptămâna 20, rar mai devreme; poate apărea și după nașterehipertensiune nouă plus proteinurie, afectarea organelor mamei sau disfuncție placentarăanalize de sânge și urină, creșterea fătului, semnele de severitate
Preeclampsie suprapusăla o femeie cu hipertensiune cronicăapariția semnelor de preeclampsie peste tensiunea cunoscutăagravarea bruscă a tensiunii, analize noi modificate
Eclampsieîn cursul preeclampsiei, la naștere sau dupăconvulsii fără altă cauză neurologicăurgență obstetricală: sulfat de magneziu, stabilizare, naștere
Sindrom HELLPde obicei în trimestrul al treilea sau imediat după nașterehemoliză, enzime hepatice crescute, trombocite scăzuteurgență: monitorizare intensivă, de regulă naștere

Medicii mai împart preeclampsia în forma cu debut precoce, înainte de săptămâna 34, și forma cu debut tardiv, după această vârstă de sarcină. Forma precoce este mai rară, dar mai strâns legată de o placentă profund afectată, de restricția de creștere a fătului și de naștere prematură. Forma tardivă este mai frecventă și ține mai mult de interacțiunea dintre o placentă care îmbătrânește și terenul vascular și metabolic al mamei. Una dintre întrebările de cercetare prioritare din foaia de parcurs cere tocmai clarificarea acestor subtipuri și a modului în care ar trebui să schimbe diagnosticul și tratamentul.

Cât cântărește preeclampsia: cifrele din spatele foii de parcurs

Cifrele pe care se sprijină documentul OMS provin din sinteze publicate anterior. O analiză sistematică coordonată de OMS asupra cauzelor deceselor materne din perioada 2009–2020 situează tulburările hipertensive printre principalele cauze directe, cu aproximativ 16% din totalul deceselor materne. O altă sinteză globală estimează că preeclampsia singură apare în 3–5% dintre sarcini. Pentru făt și nou-născut, consecințele includ restricția de creștere intrauterină, nașterea prematură, greutatea mică la naștere, moartea fătului în uter și decesul neonatal precoce.

Mortalitatea este doar partea vizibilă. Milioane de femei trec prin complicații severe: accident vascular cerebral, edem pulmonar, insuficiență cardiacă, insuficiență renală acută, afectare hepatică sau tulburări grave de coagulare. Povara nu este însă distribuită egal. Femeile din țările cu venituri mici și medii au rate mult mai mari de boală severă și de deces evitabil, din cauza accesului inegal la consultații prenatale de calitate, la servicii de urgență obstetricală, la medicamente, la analize și la personal pregătit. Chiar în interiorul aceleiași țări, sărăcia, izolarea geografică și crizele umanitare cresc riscul.

Preeclampsia nu se termină odată cu nașterea

Documentul OMS insistă asupra unei idei pe care medicina a acceptat-o abia în ultimii ani: o sarcină complicată de hipertensiune este un semnal pentru sănătatea vasculară a femeii pe tot restul vieții. Femeile care au avut preeclampsie au un risc crescut, pe termen lung, de hipertensiune esențială, boală cardiovasculară, accident vascular cerebral, boală renală cronică și tulburări metabolice. Copiii expuși în uter la aceste afecțiuni au la rândul lor un risc mai mare de complicații ale prematurității și de boli cardiovasculare și metabolice mai târziu. Din acest motiv, foaia de parcurs descrie tulburările hipertensive din sarcină nu doar ca pe o complicație obstetricală, ci ca pe o prioritate de sănătate publică, cu costuri sociale și economice.

preeclampsia nu se termină la naștere

Nașterea îndepărtează placenta, sursa principală a bolii, dar nu șterge imediat efectele ei asupra vaselor de sânge ale mamei. Tensiunea poate rămâne crescută sau poate urca din nou în primele zile și săptămâni după naștere, iar unele cazuri de preeclampsie și eclampsie apar pentru prima dată în această perioadă. Pe termen lung, istoricul de preeclampsie rămâne un factor de risc cardiovascular care merită trecut în dosarul medical și urmărit periodic. O sarcină cu preeclampsie este o informație medicală valoroasă pentru următoarele decenii, nu un episod închis.

Preeclampsia începe în placentă, cu artere care nu se lărgesc suficient

La începutul unei sarcini normale, celulele placentei invadează peretele arterelor spiralate ale uterului și le transformă în vase largi, cu rezistență mică, capabile să aducă un debit mare de sânge. În preeclampsie, această remodelare este incompletă. Arterele rămân înguste, fluxul de sânge spre placentă devine neregulat, iar placenta suferă episoade repetate de lipsă de oxigen urmate de reperfuzie. Această etapă este tăcută: se petrece în primul trimestru și la începutul celui de-al doilea, cu mult înainte ca tensiunea să crească.

Placenta aflată în suferință eliberează în sângele mamei cantități mari de substanțe care dezechilibrează formarea și întreținerea vaselor de sânge. Cea mai studiată este o formă solubilă a unui receptor numit sFlt-1, care leagă și neutralizează factorul de creștere placentar (PlGF) și factorul de creștere vascular endotelial. Rezultatul este un dezechilibru angiogenic: prea mulți factori care inhibă vasele, prea puțini care le susțin. Endoteliul, stratul subțire care căptușește toate vasele de sânge, își pierde echilibrul, iar vasele devin mai contractate, mai permeabile și mai predispuse la formarea de cheaguri mici.

De aici decurg semnele bolii. Rinichii lasă să treacă proteine în urină și rețin sare și apă. Ficatul suferă, iar enzimele hepatice cresc. Creierul poate dezvolta edem și tulburări ale circulației, care explică durerea de cap, tulburările de vedere și, în formele grave, convulsiile. Trombocitele scad, iar coagularea se dereglează. Fătul primește mai puțin oxigen și mai puțini nutrienți și poate rămâne în urmă cu creșterea.

De ce raportul sFlt-1/PlGF a devenit prima prioritate de cercetare

Pentru că dezechilibrul angiogenic precede simptomele, măsurarea lui în sânge a deschis o cale nouă de diagnostic. Raportul dintre sFlt-1 și PlGF crește înainte de apariția preeclampsiei clinice. Un studiu prospectiv multicentric publicat în 2016 a arătat că, la femeile cu suspiciune de preeclampsie, un raport sub pragul de 38 exclude cu mare siguranță apariția bolii în săptămâna următoare. Testul este deci foarte util pentru a exclude boala și mai puțin precis atunci când trebuie să o prezică. Foaia de parcurs OMS pune pe primul loc, printre întrebările de inovare, evaluarea valorii predictive și a fezabilității acestor teste, inclusiv ca teste rapide la patul pacientei în țările cu resurse limitate.

Două studii britanice au arătat ce se întâmplă atunci când medicii primesc efectiv rezultatul testului. Studiul PARROT, publicat în 2019, a inclus 1.023 de femei cu suspiciune de preeclampsie, între săptămânile 20 și 36, din 11 maternități din Marea Britanie. Maternitățile au trecut pe rând, într-o ordine stabilită prin tragere la sorți, de la îngrijirea obișnuită la îngrijirea în care medicul cunoștea valoarea PlGF. Când rezultatul era comunicat, diagnosticul de preeclampsie a fost pus după o mediană de 1,9 zile, față de 4,1 zile fără test. Complicațiile materne severe au apărut la 4% dintre femei, față de 5%, iar după ajustarea pentru factorii de risc, șansa unei astfel de complicații a fost de aproximativ trei ori mai mică. Rezultatele pentru copii au fost similare în cele două grupuri, iar nașterile nu au avut loc mai devreme.

Instrument gratuit
Ciclul tău, zi cu zi
Lu
Ma
Mi
Jo
Vi
Sâ
Du
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
Menstruație înregistrată
Menstruație estimată, ca interval
Fereastră fertilă estimată
Contul Healthwise · Calendar menstrual
Calendarul menstrual calculat pe ciclurile tale, nu pe regula celor 28 de zile
Notezi în câteva secunde fluxul, durerea și simptomele. Calendarul detectează singur începutul fiecărui ciclu, îți arată faza zilei cu explicația ei hormonală și estimează următoarea menstruație ca interval, nu ca dată fixă.
—media ta reală, de la două cicluri complete
—simptomele pe faze, după trei cicluri
—raport PDF pentru consultul ginecologic

Studiul INSPIRE, desfășurat la Oxford pe 370 de femei, a testat raportul sFlt-1/PlGF. Cunoașterea rezultatului nu a crescut numărul internărilor (60 față de 48, diferență nesemnificativă statistic), dar a făcut ca ele să fie mai bine țintite: toate femeile care au dezvoltat preeclampsie în săptămâna următoare au fost internate atunci când medicul avea rezultatul testului, față de 83% când decizia se baza doar pe evaluarea clinică. Testul nu a înlocuit judecata medicului, ci a ajutat-o să aleagă mai bine între a interna și a trimite acasă.

Pe baza acestor date, institutul britanic NICE recomandă testele bazate pe PlGF femeilor cu suspiciune de preeclampsie, din săptămâna 20 până înainte de săptămâna 37. Alte ghiduri nu au preluat recomandarea, invocând costul, disponibilitatea redusă în laboratoare și lipsa studiilor în sisteme de sănătate diferite. Aceasta este exact una dintre zonele de dezacord pe care foaia de parcurs OMS le documentează. Prioritatea pe care documentul o acordă testelor rapide, la patul pacientei, vine din aceeași observație: un test bun nu schimbă nimic acolo unde nu există un laborator care să îl facă în aceeași zi.

un raport sFlt-1/PlGF crescut nu este un diagnostic

Testele angiogenice sunt cele mai utile atunci când rezultatul este normal, pentru că permit medicului să excludă preeclampsia pe termen scurt și să evite internări inutile. Un raport crescut indică un risc mai mare, dar nu înseamnă automat că boala este prezentă sau că va apărea. Interpretarea se face împreună cu tensiunea, analizele, simptomele și evaluarea fătului. În plus, nu toate formele de preeclampsie au un profil angiogenic tipic, iar foaia de parcurs cere explicit studii pe aceste subtipuri.

De la „fulgerul” grecesc la sFlt-1: cum a fost înțeleasă preeclampsia

Convulsiile din sarcină sunt descrise încă din Antichitate, în textele hipocratice, iar termenul „eclampsie” a fost introdus în 1620 de medicul francez Johannes Varandaeus, pornind de la cuvântul grecesc eklampsis, „fulger” sau „strălucire bruscă”. Numele surprindea ce vedeau medicii: crize care apăreau fără avertisment, la femei aparent sănătoase. În tratatul său de obstetrică din 1668, François Mauriceau a observat că eclampsia apare mai des la prima sarcină, o observație care se regăsește și azi printre factorii de risc.

Secolul al XIX-lea a adus primele semne măsurabile. În 1843, John Lever, medic la Guy’s Hospital din Londra, a găsit albumină în urina femeilor cu convulsii puerperale, iar James Young Simpson a confirmat legătura. În 1897, Vaquez și Nobécourt au descris asocierea dintre eclampsie și tensiunea arterială crescută, după ce tensiometrul devenise un instrument clinic. Abia atunci a apărut ideea unei boli care poate fi recunoscută înainte de convulsii, prin tensiune și proteine în urină, adică ceea ce numim azi preeclampsie.

Tratamentul a urmat un drum lung. Sulfatul de magneziu a fost folosit intravenos de Lazard în 1925, iar Pritchard a standardizat în 1955 schema de administrare care a stat la baza protocoalelor moderne. Dovada definitivă a venit târziu: Collaborative Eclampsia Trial, publicat în 1995, a arătat pe 1.687 de femei că sulfatul de magneziu reduce riscul unor noi convulsii cu 52% față de diazepam și cu 67% față de fenitoină. Studiul Magpie a confirmat în 2002 rolul lui în prevenție.

Mecanismul a fost descifrat abia în ultimele decenii. Între 1967 și 1972, Brosens, Robertson și Dixon au descris remodelarea arterelor spiralate și au arătat că ea este incompletă în preeclampsie. În 2003, mai multe echipe, printre care cea condusă de Maynard, au identificat sFlt-1 ca factorul eliberat de placentă care leagă suferința placentei de lezarea vaselor mamei. O boală descrisă de peste două milenii a primit o explicație moleculară abia în ultimii 25 de ani, ceea ce explică de ce tratamentele țintite lipsesc încă și de ce foaia de parcurs OMS pune cercetarea pe primul loc.

De ce progresul împotriva preeclampsiei a stagnat, deși intervențiile există

Înțelegerea biologică a preeclampsiei a avansat considerabil în ultimii treizeci de ani: placentația, biomarkerii, mecanismele vasculare și conduita în formele severe sunt mult mai bine cunoscute. Totuși, reducerea mortalității a fost mai lentă decât se anticipa, mai ales acolo unde povara este cea mai mare. Documentul OMS identifică mai multe cauze care se potențează între ele.

Prima este fragmentarea. Cercetătorii, inovatorii, producătorii, finanțatorii, agențiile de reglementare, decidenții și cei care implementează programe de sănătate lucrează adesea independent. Prioritățile de cercetare sunt deconectate de nevoile țărilor, studiile nu anticipează ce dovezi vor cere autorii de ghiduri, iar o inovație promițătoare poate avea nevoie de mulți ani ca să ajungă în practică. Lipsa unor profiluri-țintă de produs, care descriu dinainte ce caracteristici trebuie să aibă un test sau un medicament ca să fie util, și a unor profiluri-țintă de politică, care descriu ce dovezi sunt necesare pentru o recomandare, a lărgit această distanță.

A doua cauză este inconsecvența ghidurilor. OMS își actualizează recomandările printr-un proces de tip „ghid viu”, în care recomandările sunt revizuite pe măsură ce apar dovezi noi. În paralel, numeroase organizații internaționale, societăți profesionale și țări și-au elaborat propriile ghiduri. Diferențele de metodă, de interpretare a acelorași dovezi și de resurse au produs recomandări diferite, iar această variație creează nesiguranță pentru decidenți și medici.

A treia este accesul la produse. Multe femei nu au acces sigur la un tensiometru funcțional, la testarea proteinelor din urină, la aspirină, la medicamente antihipertensive sau la sulfat de magneziu. Achizițiile publice slabe, piețele fragmentate, prognozele proaste ale necesarului, incertitudinile de reglementare și controlul insuficient al calității produc rupturi de stoc. Mai mult, multe dintre medicamentele folosite au fost dezvoltate pentru persoane care nu sunt însărcinate și se folosesc în afara indicațiilor aprobate inițial.

lipsa unui medicament specific nu înseamnă lipsa tratamentului

Foaia de parcurs subliniază că nu există încă niciun medicament dezvoltat și aprobat de autoritățile de reglementare special pentru prevenția sau tratamentul preeclampsiei. Aceasta nu înseamnă că preeclampsia nu se tratează. Medicamentele antihipertensive, sulfatul de magneziu și nașterea planificată la momentul potrivit reduc substanțial riscul de complicații grave și de deces, iar aspirina în doză mică reduce riscul de preeclampsie precoce la femeile cu risc crescut. Ce lipsește este un tratament care să oprească boala la sursa ei, în placentă, fără a impune nașterea. Câteva molecule sunt în studiu, iar cercetarea pe terapii noi a fost adăugată explicit printre prioritățile documentului.

A patra cauză ține de sistemele de sănătate: instrumente slabe de stratificare a riscului, trasee de transfer neclare între nivelurile de îngrijire, lipsa personalului pregătit, laboratoare insuficiente și servicii de urgență obstetricală limitate. Aspirina în doză mică este administrată inconsecvent, iar sulfatul de magneziu depinde adesea de prezența unui medic sau a unei moașe instruite să îl administreze. Peste toate acestea, campaniile de conștientizare au fost puțin coordonate, ceea ce a menținut preeclampsia în afara priorităților politice și de finanțare.

Cum a fost construită foaia de parcurs OMS pentru tulburările hipertensive din sarcină

Documentul nu este rezultatul unui singur studiu, ci al unui proces de consens condus de OMS și de Programul Special pentru Cercetare în Reproducerea Umană (HRP), un program comun al UNDP, UNFPA, UNICEF, OMS și Băncii Mondiale. Un comitet de coordonare multidisciplinar a supravegheat metoda, iar un comitet științific a condus șase fluxuri de lucru care au pregătit analizele de fond.

Înainte de summit au fost făcute evaluări separate pentru fiecare arie. Pentru cercetare, s-a cartografiat portofoliul global de medicamente, teste, dispozitive și tehnologii digitale, iar 94 de întrebări de cercetare au fost punctate de 127 de participanți după cinci criterii: dacă pot primi un răspuns, eficacitate, fezabilitate, impact potențial și echitate. Pentru ghiduri, au fost comparate sistematic 19 ghiduri clinice bazate pe dovezi, publicate în ultimii 15 ani. Pentru accesul la produse, s-au făcut interviuri cu 47 de actori din lanțul de aprovizionare, discuții cu farmaciști și studii de caz în Guatemala, Nigeria, Pakistan și Sierra Leone. Pentru implementare, au fost analizate trei țări cu povară mare și șapte țări care au redus semnificativ mortalitatea maternă, printre care Bangladesh, Etiopia, India și Maroc.

Summitul global pentru preeclampsie a avut loc la Kigali, în Rwanda, între 5 și 8 mai 2026, cu 143 de participanți: reprezentanți ai ministerelor sănătății, cercetători, medici și moașe, organizații de pacienți, femei care au trecut prin preeclampsie, agenții ONU, finanțatori, agenții de reglementare și industrie. Participanții au lucrat în calitate de experți individuali, nu ca reprezentanți oficiali ai instituțiilor lor. Documentul final a fost redactat de echipa OMS, revizuit de comitete și de participanți și evaluat de trei experți externi independenți. Toți contribuitorii au completat declarații de interese, iar acestea sunt publicate integral în anexa documentului.

o foaie de parcurs nu este un ghid clinic

Documentul OMS nu conține recomandări noi de tratament și nu înlocuiește ghidurile după care lucrează medicii. Este un plan strategic, construit prin consens, care stabilește priorități, termene și responsabilități pentru instituții. Valoarea lui stă în coordonare: spune cine trebuie să facă ce și până când, ca dovezile să ajungă mai repede în practică. Recomandările clinice propriu-zise rămân cele existente ale OMS și ale societăților de obstetrică, până la apariția ghidului consolidat planificat pentru finalul lui 2027.

Cele cinci arii strategice, gândite ca un singur sistem

Foaia de parcurs organizează acțiunile în cinci arii interdependente. Ideea centrală, repetată în tot documentul, este că progresul într-o singură arie nu este suficient. O dovadă nouă nu schimbă nimic dacă nu devine recomandare; o recomandare nu schimbă practica dacă produsul nu este disponibil; un produs disponibil nu salvează vieți dacă personalul nu știe să îl folosească; iar toate au nevoie de voință politică și de bani.

Aria strategicăObiectivul declaratLivrabile-cheieCine conduce
Cercetare și inovareaccelerarea dezvoltării și evaluării de teste, medicamente și modele de îngrijire20 de întrebări prioritare, profiluri-țintă de produs și de politică, seturi comune de rezultateOMS, Fundația Gates, Unitaid, Concept Foundation, Cochrane
Norme și standardearmonizarea ghidurilor globale, naționale și localeghid global consolidat, publicat ca țintă în trimestrul IV 2027OMS, FIGO, ICM, ISSHP
Acces la produse de sănătateacces echitabil la medicamente, teste și dispozitive de calitateplanuri de acces pe produs până la finalul lui 2028Unitaid și consorțiul SUPREME, OMS, UNFPA
Implementaretransformarea recomandărilor în îngrijire de calitatefoi de parcurs naționale, planuri cu costuri estimate, sistem global de monitorizare din 2029ministerele sănătății, OMS, UNFPA, UNICEF, societăți profesionale
Advocacy și responsabilizarevoință politică, finanțare și transparențăcadru global de advocacy, argument economic pentru investiții, Ziua Mondială ONU a PreeclampsieiPMNCH, OMS, UNICEF, UNFPA, organizații de pacienți

În practică, ariile se alimentează reciproc. Cercetarea produce dovezi care intră în ghiduri. Ghidurile creează cererea și încrederea pieței pentru produse, de exemplu prin includerea lor în listele de medicamente esențiale. Accesul la produse face posibilă implementarea. Experiența din implementare scoate la iveală întrebări noi de cercetare și lacune din ghiduri. Activitatea de advocacy traversează tot lanțul și mobilizează atenție și bani.

Cercetarea: cele 20 de întrebări prioritare despre preeclampsie

Agenda de cercetare împarte cele 20 de întrebări în trei direcții: inovare (șapte întrebări), implementare (cinci întrebări) și teme transversale (opt întrebări). Prima întrebare pe lista de inovare nu privește un medicament, ci o chestiune de metodă: care ar trebui să fie rezultatele materne, fetale și neonatale standard, inclusiv rezultatele compuse, folosite în toate studiile și în aprobarea noilor intervenții. Fără un set comun de rezultate, studiile măsoară lucruri diferite și nu pot fi comparate sau combinate în meta-analize.

Direcția de cercetareExemple de întrebări prioritareDe ce contează pentru gravide
Inovarevaloarea predictivă a testelor sFlt-1/PlGF ca teste rapide; criteriile optime de diagnostic; subtipurile precoce/tardiv și angiogenic/neangiogenic; algoritmul de screening din primul trimestru; teste noi pentru proteinurie; ținte moleculare pentru tratamente noidiagnostic mai devreme și mai precis, tratamente care să acționeze asupra cauzei
Implementareintervenții în comunitate pentru ca femeile cu semne de alarmă să ceară ajutor la timp; strategii de screening și de trimitere la nivel prenatal; cauzele lipsei de medicamente și testeca intervențiile existente să ajungă efectiv la femei
Teme transversalepachete integrate de prevenție, depistare și tratament; monitorizarea mamei și a fătului în preeclampsia prematură; acces simplificat la sulfat de magneziu, inclusiv forme orale sau rectale; urmărirea după naștere; educația gravidelor; îngrijirea hipertensiunii non-severe; adolescentele; tratarea tensiunii pentru a preveni forma severăîngrijire mai bine organizată pe tot parcursul sarcinii și după naștere

Calendarul cercetării este eșalonat. În trimestrul III 2026, OMS reformulează cele 20 de întrebări pentru claritate. În trimestrul IV 2026, OMS, Cochrane și Fundația Gates scanează studiile aflate deja în desfășurare, ca să evite dublarea. În primul trimestru din 2027 sunt definite designurile ideale de studiu și estimat bugetul necesar. Apelurile de propuneri sunt planificate pentru trimestrul III 2027, iar cercetarea finanțată începe în 2028. Cele mai multe studii ar trebui să dureze 2–4 ani, cu majoritatea rezultatelor așteptate în jurul lui 2030. În 2035 este programată o revizuire a lacunelor rămase.

Pe partea de inovare, Unitaid, prin programul SUPREME, și partenerii săi dezvoltă din trimestrul IV 2026 profiluri-țintă pentru medicamente, teste și dispozitive prioritare. În paralel, Concept Foundation lucrează cu agenții de reglementare precum Agenția Europeană a Medicamentului și FDA la seturi armonizate de rezultate și cerințe de dovezi. OMS urmează să publice în primul trimestru din 2027 profiluri-țintă de politică, care precizează ce dovezi sunt necesare pentru ca o inovație să primească o recomandare.

includerea gravidelor în studii ține de siguranță, nu doar de etică

Gravidele au fost multă vreme excluse din studiile clinice, din grija de a nu expune fătul unor riscuri. Consecința paradoxală este că multe medicamente se folosesc în sarcină pe baza unor date limitate, iar inovațiile specifice sarcinii lipsesc. Foaia de parcurs cere includerea mai largă a gravidelor în cercetare, cu metode de evaluare a raportului beneficiu–risc adaptate situației în care sunt doi pacienți, mama și fătul. Cere, de asemenea, ca femeile care au trecut prin preeclampsie să participe la stabilirea priorităților și la proiectarea studiilor.

Ghidurile pentru preeclampsie: unde sunt de acord și unde diferă

Cartografierea celor 19 ghiduri clinice incluse în analiză a arătat un nucleu solid de acord. Ghidurile converg asupra definiției tulburărilor hipertensive din sarcină, asupra evaluării clinice a riscului, asupra modului de diagnosticare a hipertensiunii și a proteinuriei și asupra conduitei în boala severă: tratamentul antihipertensiv, sulfatul de magneziu, internarea și planificarea nașterii. Acolo unde viața mamei este în pericol imediat, medicina vorbește în mare parte cu o singură voce.

Dezacordurile apar în zonele de prevenție, predicție și boală ușoară. Analiza a găsit acord doar parțial sau dezacord asupra clasificării bolii, a aspirinei și a suplimentării cu calciu, a biomarkerilor, a ecografiei Doppler a arterelor uterine, a algoritmilor predictivi, a tratamentului hipertensiunii non-severe, a monitorizării mamei și a fătului și a îngrijirii din timpul și de după naștere.

TemaGradul de acord între ghiduriCe înseamnă în practică
Definiția tulburărilor hipertensiveacord largcriteriile de bază sunt aceleași aproape peste tot
Diagnosticul hipertensiunii și al proteinurieiacord largpragurile de tensiune și metodele de testare a urinei sunt similare
Conduita în boala severăacord largtratament antihipertensiv, sulfat de magneziu, internare și planificarea nașterii
Clasificarea boliiacord parțialsubtipurile și criteriile de severitate diferă între ghiduri
Aspirina în doză micăacord parțialdiferă cine o primește, doza și momentul începerii
Suplimentarea cu calciuacord parțialdiferă în funcție de aportul alimentar al populației
Biomarkerii angiogeniciacord parțial sau dezacordunele ghiduri îi recomandă, altele nu se pronunță
Doppler-ul arterelor uterine și algoritmii predictiviacord parțial sau dezacordscreeningul combinat din primul trimestru nu este recomandat uniform
Tratamentul hipertensiunii non-severeacord parțialdiferă pragurile de la care se începe tratamentul și țintele
Îngrijirea în timpul și după naștereacord parțialdiferă durata și intensitatea monitorizării

Analiza a scos la iveală și lacune ale ghidului OMS. Peste 40 de recomandări prezente în alte ghiduri internaționale nu apar în ghidurile actuale ale OMS, mai ales în privința testării biomarkerilor angiogenici, a algoritmilor predictivi, a metodelor avansate de diagnostic, a monitorizării mamei și a fătului și a altor aspecte ale conduitei clinice. Intervențiile la nivel de sistem de sănătate lipsesc aproape complet din ghidurile clinice. Exercițiul de supraveghere a dovezilor a identificat 15 recomandări existente ale OMS care trebuie actualizate.

Ghidul global consolidat, planificat pentru finalul lui 2027

Răspunsul propus este un ghid global comun. Din trimestrul III 2026, OMS formează un grup de coordonare cu reprezentanți ai marilor autori de ghiduri, printre care Federația Internațională de Ginecologie și Obstetrică (FIGO), Confederația Internațională a Moașelor (ICM) și Societatea Internațională pentru Studiul Hipertensiunii în Sarcină (ISSHP), care analizează dacă publicarea comună este fezabilă, ținând cont de procedurile diferite ale fiecărei organizații. Dacă nu este, OMS își va elabora singură ghidul consolidat și va invita celelalte organizații să îl susțină la publicare.

Pe parcursul lui 2027, organizațiile participante își pun în comun resursele și comandă sinteze sistematice ale dovezilor unor instituții academice precum Cochrane, Universitatea McMaster, Universitatea Oxford, Institutul Burnet sau Universitatea Aga Khan. Profilurile de dovezi trebuie să acopere eficacitatea, importanța rezultatelor, acceptabilitatea, fezabilitatea, impactul asupra echității, resursele și raportul cost–eficacitate. Grupul de elaborare formulează recomandările în trimestrul III 2027, iar lansarea ghidului este țintită pentru trimestrul IV 2027. În 2028 urmează diseminarea globală și producerea instrumentelor derivate: protocoale clinice, fișe de lucru, materiale de formare și instrumente digitale de sprijin al deciziei.

Arhitectura propusă are trei niveluri. La nivel global, un set comun de recomandări stabilește un standard minim de îngrijire. La nivel național, țările adoptă, adaptează și contextualizează recomandările în funcție de epidemiologia locală, de capacitatea sistemului și de resurse. La nivel de unitate sanitară, recomandările devin protocoale, fișe și ghiduri de buzunar pentru cei care îngrijesc efectiv gravidele.

dezacordul dintre ghiduri nu înseamnă că niciun ghid nu are dreptate

Când cititorii află că ghidurile nu sunt de acord asupra aspirinei sau a testelor de sânge, pot trage concluzia că știința este confuză. Diferențele vin însă adesea din metodă, din momentul actualizării, din resursele avute în vedere și din populația căreia i se adresează ghidul, nu din dovezi contradictorii. Un ghid scris pentru o țară cu laboratoare peste tot poate recomanda un test pe care un ghid global nu îl poate generaliza. Pentru o gravidă, regula rămâne simplă: contează ghidul după care lucrează medicul și felul în care acesta îl adaptează la situația ei.

Recomandările OMS pentru preeclampsie aflate deja în vigoare

Foaia de parcurs nu modifică recomandările clinice existente, dar le pune în centrul strategiei de implementare. Ele sunt intervențiile pe care documentul le descrie ca „dovedite”, care ar putea reduce mortalitatea încă de acum, dacă ar ajunge consecvent la femei.

Aspirina în doză mică la femeile cu risc crescut

Aspirina în doză mică este cea mai bine studiată metodă de prevenție. O sinteză Cochrane care a reunit datele individuale a zeci de mii de femei din studii randomizate a arătat că agenții antiplachetari, în principal aspirina, reduc moderat riscul de preeclampsie, de naștere prematură și de deces al fătului sau nou-născutului. Studiul ASPRE, publicat în 2017, a arătat că la femeile identificate cu risc crescut printr-un screening combinat din primul trimestru, aspirina în doză de 150 mg seara, începută între săptămânile 11 și 14 și continuată până în săptămâna 36, a redus semnificativ preeclampsia cu naștere înainte de săptămâna 37.

OMS recomandă aspirina în doză mică femeilor cu risc crescut de preeclampsie, începută înainte de săptămâna 20 de sarcină. Ghidurile diferă însă la detalii: cum se definește riscul crescut, dacă se folosește doar istoricul medical sau un algoritm de screening, ce doză se recomandă și când anume se începe. Factorii de risc pe care ghidurile îi consideră de regulă importanți includ preeclampsia într-o sarcină anterioară, hipertensiunea cronică, diabetul preexistent, boala renală cronică, bolile autoimune precum lupusul sau sindromul antifosfolipidic și sarcina multiplă. Alți factori, precum prima sarcină, vârsta mai înaintată a mamei, obezitatea, istoricul familial sau un interval lung de la sarcina anterioară, cresc riscul mai puțin și sunt luați în calcul împreună.

aspirina în doză mică nu este un supliment de luat din proprie inițiativă

Pentru că aspirina se eliberează fără rețetă, unele gravide sunt tentate să o înceapă singure după ce citesc despre preeclampsie. Decizia aparține medicului, pentru că depinde de profilul de risc, de doză, de momentul începerii și al opririi și de eventualele contraindicații, precum alergia la aspirină, tulburările de coagulare sau anumite afecțiuni digestive. Beneficiul cel mai clar apare când tratamentul începe devreme în sarcină, la femeile cu risc real crescut. La o femeie cu risc mic, aceleași comprimate nu aduc un beneficiu demonstrat și pot avea efecte nedorite.

Calciul acolo unde aportul alimentar este scăzut

OMS recomandă suplimentarea cu calciu în timpul sarcinii în populațiile cu aport alimentar scăzut de calciu, pentru reducerea riscului de preeclampsie. O sinteză Cochrane a arătat că suplimentarea cu doze mari de calciu reduce riscul de preeclampsie, efectul fiind mai pronunțat la femeile cu aport alimentar mic. În populațiile în care produsele lactate și alte surse de calciu sunt consumate frecvent, beneficiul este mai puțin clar. De aceea, ghidurile diferă: unele recomandă calciu tuturor gravidelor din regiunile cu aport scăzut, altele doar femeilor cu risc crescut sau cu dietă săracă în calciu.

Tratamentul rapid al tensiunii severe

Tensiunea foarte mare în sarcină, de regulă de la 160 mmHg sistolică sau 110 mmHg diastolică în sus, crește riscul de accident vascular cerebral la mamă și trebuie scăzută rapid, sub supraveghere medicală. Ghidurile sunt de acord asupra acestui principiu și asupra câtorva medicamente folosite frecvent, precum labetalolul, nifedipina, hidralazina sau, pentru tratamentul de durată, metildopa. Alegerea concretă depinde de protocolul local, de disponibilitate și de situația femeii. Tratamentul hipertensiunii non-severe este tema la care ghidurile diferă mai mult, iar una dintre întrebările de cercetare prioritare cere tocmai să se afle dacă tratarea tensiunii la femeile cu preeclampsie previne evoluția spre forma severă.

Pentru tensiunea moderat crescută, două studii mari au schimbat discuția. Studiul CHIPS, publicat în 2015, a inclus 987 de femei cu hipertensiune non-severă, cronică sau gestațională, analizate pentru rezultatul principal. O parte au fost tratate pentru o țintă diastolică de 85 mmHg, celelalte pentru o țintă de 100 mmHg. Pierderile de sarcină și nevoia de terapie intensivă neonatală au fost similare în cele două grupuri, dar tensiunea severă a apărut la 27,5% dintre femeile cu control strict, față de 40,6% în grupul cu control lejer. Controlul strict nu a afectat creșterea fătului.

Studiul CHAP, publicat în 2022, a inclus 2.408 femei cu hipertensiune cronică ușoară, toate cu sarcină cu un singur făt. Femeile tratate pentru o țintă sub 140/90 mmHg au avut un rezultat compus nefavorabil (preeclampsie severă, naștere prematură medical indicată înainte de săptămâna 35, dezlipire de placentă, deces fetal sau neonatal) în 30,2% din cazuri, față de 37,0% în grupul în care tratamentul începea doar de la 160/105 mmHg. Proporția copiilor mici pentru vârsta gestațională a fost aproape identică, 11,2% față de 10,4%, ceea ce a liniștit una dintre cele mai vechi temeri, aceea că scăderea tensiunii ar reduce fluxul de sânge spre placentă.

După CHAP, Colegiul American al Obstetricienilor și Ginecologilor (ACOG) a coborât pragul de la care recomandă începerea tratamentului la 140/90 mmHg. Alte ghiduri foloseau deja praguri similare, iar unele păstrează praguri mai înalte. De aici vine o parte din dezacordul pe care foaia de parcurs OMS îl documentează la tema hipertensiunii non-severe. Rămâne deschisă întrebarea pe care documentul o pune explicit: dacă tratarea tensiunii la femeile care au deja preeclampsie previne evoluția spre forma severă, nu doar la cele cu hipertensiune cronică sau gestațională.

scăderea tensiunii nu vindecă preeclampsia

Medicamentele antihipertensive protejează vasele mamei, mai ales creierul, de efectele unei tensiuni foarte mari. Ele nu opresc însă procesul care pornește din placentă și nu repară endoteliul lezat. O femeie cu preeclampsie și tensiune bine controlată poate avea în continuare analize care se agravează, afectarea ficatului sau a rinichilor ori o creștere încetinită a fătului. De aceea, monitorizarea analizelor, a simptomelor și a fătului continuă și sub tratament, iar o tensiune normală pe medicamente nu înseamnă că boala s-a retras.

Sulfatul de magneziu pentru prevenirea și tratarea convulsiilor

Sulfatul de magneziu este tratamentul de elecție pentru prevenirea eclampsiei la femeile cu preeclampsie severă și pentru tratarea convulsiilor eclamptice. Un studiu internațional mare, publicat în 2002, a arătat că sulfatul de magneziu reduce la aproximativ jumătate riscul de eclampsie la femeile cu preeclampsie, comparativ cu placebo. Obstacolul nu este eficacitatea, ci accesul: medicamentul se administrează injectabil, după protocoale care cer monitorizare și personal instruit. De aceea, foaia de parcurs pune printre prioritățile transversale studierea unor protocoale simplificate, a formării personalului, a producției locale și a unor forme de administrare neinjectabile.

Momentul nașterii

Singurul mod de a îndepărta sursa preeclampsiei este nașterea, care presupune și eliminarea placentei. Decizia de a declanșa nașterea sau de a o amâna cântărește riscul pentru mamă față de riscul prematurității pentru copil. În preeclampsia la termen, nașterea planificată reduce complicațiile materne. În preeclampsia prematură, mai ales înainte de săptămâna 34, medicii pot opta pentru amânare sub monitorizare atentă, dacă starea mamei și a fătului o permite, pentru a câștiga timp de maturizare. Modul concret în care se face această monitorizare în spitalele cu resurse limitate este, de asemenea, una dintre întrebările de cercetare prioritare.

Logica acestor decizii vine din studii randomizate. Studiul olandez HYPITAT, publicat în 2009, a inclus 756 de femei cu hipertensiune gestațională sau preeclampsie ușoară, între săptămânile 36 și 41. Inducerea nașterii a redus rezultatele materne nefavorabile, precum evoluția spre forma severă, sindromul HELLP, eclampsia sau hemoragia, de la 44% la 31%, fără să crească numărul cezarienelor. De atunci, nașterea după săptămâna 37 a devenit conduita obișnuită în preeclampsie.

Intervalul dintre săptămânile 34 și 37 a rămas mai mult timp nesigur, pentru că acolo riscul pentru mamă se întâlnește cu riscul prematurității pentru copil. Studiul britanic PHOENIX, publicat în 2019, a inclus aproximativ 900 de femei din 46 de maternități. Nașterea planificată în 48 de ore a redus rezultatul matern nefavorabil de la 75% la 65%, mai ales prin evitarea evoluției spre preeclampsie severă. În schimb, internările nou-născuților în secția de terapie intensivă neonatală au crescut, de la 34% la 42%, în principal din cauza prematurității. Copiii s-au născut în medie cu cinci zile mai devreme, nu au avut mai multe complicații respiratorii sau de altă natură și nu a existat niciun deces neonatal.

Sub săptămâna 34, balanța se înclină spre așteptare supravegheată, atâta timp cât starea mamei și a fătului o permite. În acest interval, medicii administrează de regulă corticosteroizi, care grăbesc maturizarea plămânilor fătului, și sulfat de magneziu atunci când nașterea pare iminentă. Decizia se reevaluează zilnic, uneori de mai multe ori pe zi, în funcție de tensiune, analize, simptome și starea fătului. Rezultatul este o hotărâre luată de la caz la caz, în care vârsta sarcinii este doar unul dintre criterii.

IntervențiaPentru cineCe efect areUnde există dezacord
Aspirina în doză micăfemei cu risc crescut, începută devreme în sarcinăreduce riscul de preeclampsie, mai ales al formei precocedefinirea riscului, doza, momentul începerii
Calciulgravide din populații cu aport alimentar scăzutreduce riscul de preeclampsie, mai ales când dieta e săracă în calciucui i se recomandă și în ce doză
Antihipertensive în tensiunea severăfemei cu tensiune ≥160/110 mmHgprevin accidentul vascular cerebral și alte complicațiipuțin dezacord; alegerea medicamentului ține de protocolul local
Antihipertensive în tensiunea non-severefemei cu tensiune moderat crescutăpot preveni evoluția spre tensiune severăpragurile de tratament și țintele
Sulfatul de magneziupreeclampsie severă și eclampsiereduce la jumătate riscul de convulsiiacord larg; obstacolul principal este accesul
Nașterea planificatăîn funcție de vârsta sarcinii și de severitateîndepărtează cauza boliimomentul optim în formele prematur apărute

Accesul la tensiometre, teste și medicamente: veriga cel mai des ruptă

Evaluarea făcută înainte de summit a arătat un tipar repetat: produsele recomandate în politici, ghiduri sau liste de medicamente esențiale lipsesc adesea acolo unde este nevoie de ele. Tensiometrele și echipamentele de diagnostic erau frecvent indisponibile, defecte sau neîntreținute. Medicamentele lipseau din cauza rupturilor de stoc, a achizițiilor fragmentate și a finanțării insuficiente. Studiile de caz din țări au arătat că simpla adoptare a unei politici nu garantează că produsul există pe raft sau că este folosit.

Evaluarea a grupat produsele în trei categorii: prevenție (aspirina și calciul), diagnostic și monitorizare (tensiometre, teste pentru proteine în urină, biomarkeri și ecografie) și tratament (sulfat de magneziu, labetalol, nifedipină, hidralazină, metildopa). Accesul a fost analizat pe șapte dimensiuni: disponibilitate, preț accesibil, calitate și siguranță, accesibilitate fizică, acceptabilitate, adecvare și sustenabilitatea pieței.

Pentru produsele existente, foaia de parcurs propune consolidarea controlului calității, finanțare stabilă, prognoze mai bune ale necesarului, achiziții coordonate și mai mulți furnizori certificați. Pentru produsele noi, propune ca accesul să fie gândit încă din faza de dezvoltare: dialog timpuriu între dezvoltatori și agențiile de reglementare, produse proiectate pentru unitățile sanitare mici, nu doar pentru marile spitale, și trasee rapide de la aprobare la introducerea în țări.

Calendarul este concret. Din trimestrul III 2026, Unitaid stabilește o inițiativă coordonată de acces. Din trimestrul IV 2026, Unitaid și partenerii din consorțiul SUPREME, care include organizații precum Clinton Health Access Initiative, Concept Foundation, Jhpiego, Institutul Burnet, Amref Health Africa și WACI Health, elaborează planuri de acces pe produs. În 2027, OMS și partenerii susțin includerea produselor prioritare în Lista-model a OMS de medicamente esențiale și în lista de teste diagnostice esențiale, acolo unde este cazul. Până la finalul lui 2028, fiecare produs prioritar ar trebui să aibă un plan coordonat de dezvoltare, reglementare și introducere în țări.

un ghid bun nu ajută dacă tensiometrul nu funcționează

Cea mai simplă intervenție pentru depistarea preeclampsiei este măsurarea corectă a tensiunii la fiecare consultație prenatală. Ea depinde de un aparat validat, funcțional și folosit corect: manșetă de mărime potrivită, femeia așezată, după câteva minute de repaus, cu brațul la nivelul inimii. O tensiune măsurată greșit poate ascunde o valoare crescută sau poate produce alarme false. Foaia de parcurs tratează tensiometrul ca pe un produs de sănătate esențial, la fel de important ca un medicament, tocmai pentru că fără el întregul lanț de diagnostic se rupe.

Implementarea: de la ghid la cabinetul de consultații prenatale

A patra arie pornește de la observația că beneficiile cercetării, ale ghidurilor și ale accesului la produse se văd doar când sunt aplicate efectiv. Implementarea unei practici clinice cere mai mult decât formarea personalului: cere reorganizarea fluxurilor de lucru, echipe multidisciplinare, implicarea conducerii unităților sanitare, uneori extinderea competențelor legale ale moașelor și asistentelor și ajustarea bugetelor.

Participanții la summit au prioritizat șapte categorii de bariere, fiecare cu acțiuni asociate.

BarieraCe înseamnăAcțiuni prioritare
Implicare politică și intersectorială slabăpreeclampsia nu are loc în legislație și în agendele de dezvoltareintegrarea în legislație, susținători politici din afara sectorului sanitar, mecanisme de responsabilizare
Finanțare insuficientă și fragmentatătulburările hipertensive nu apar explicit în bugeteplanuri naționale cu costuri estimate, includerea în mecanismele de finanțare, alinierea donatorilor
Lipsa politicii naționale și a guvernanțeiresponsabilități neclare, coordonare slabă între nivelurigrupuri tehnice naționale, integrarea în programele de calitate, monitorizare națională
Lipsa ghidurilor naționale armonizaterecomandări globale neadaptate localadaptarea ghidurilor, diseminarea până la nivel comunitar, revizuire periodică
Personal insuficient, slab format sau supravegheatlipsa competențelor și a mentoratuluiprograme de formare bazate pe competențe, delegarea unor atribuții, simulare, mentorat
Trasee de trimitere slabeîntârzieri între comunitate și spitaltrasee standardizate de îngrijire, protocoale de trimitere, transport de urgență
Conștientizare și implicare comunitară limitatefemeile nu recunosc semnele de alarmăeducație adaptată cultural, implicarea femeilor și a comunităților, legături comunitate–spital

Calendarul implementării începe în trimestrul IV 2026, când ministerele sănătății, parlamentarii și partenerii revizuiesc legislația și politicile existente, încep să elaboreze foi de parcurs naționale și planuri de implementare cu costuri estimate și evaluează sumele alocate tulburărilor hipertensive din sarcină. În primul trimestru din 2027, OMS și UNFPA lansează o rețea de responsabili din ministerele sănătății care să conducă adaptarea și adoptarea ghidurilor. Comunitatea de practică dedicată hemoragiei postpartum își extinde domeniul la preeclampsie, pentru schimb de experiență între țări. Din 2028, organizații precum Jhpiego și Laerdal Global Health, alături de societăți profesionale și universități, sprijină formarea bazată pe competențe, mentoratul și exercițiile de simulare, mai ales pentru echipele de urgență obstetricală și neonatală.

Un element nou este sistemul global de monitorizare. Între trimestrul IV 2026 și finalul lui 2027, OMS, UNFPA, FIGO, ICM, ministerele sănătății și societățile naționale definesc un set comun de indicatori, frecvența raportării și responsabilitățile. Urmează proiectarea și pilotarea platformei până în trimestrul IV 2028, iar lansarea globală și implementarea completă sunt planificate pentru 2029–2035. Sistemul este gândit să poată fi extins și la alte cauze majore de deces matern și perinatal.

moașele sunt în centrul planului, nu la marginea lui

Unul dintre primele angajamente din apelul la acțiune al documentului cere comunității internaționale să promoveze moașele ca actori-cheie în reducerea mortalității prin preeclampsie. Motivul este practic: în multe sisteme de sănătate, moașele, asistentele și lucrătorii comunitari sunt primii care măsoară tensiunea unei gravide și primii care pot recunoaște semnele de alarmă. Foaia de parcurs cere ca legislația și reglementările să le permită să facă screening, depistare, trimitere și anumite tratamente, în limitele competențelor lor, cu protocoale clare și supervizare.

Advocacy, responsabilizare și Ziua Mondială a Preeclampsiei

A cincea arie privește partea politică. Evaluarea făcută înainte de summit a arătat că eforturile de conștientizare sunt fragmentate, iar dovezile despre ce funcționează vin mai ales din țări cu venituri mari. Barierele includ prioritățile politice concurente, constrângerile de finanțare, discontinuitatea politicilor, sistemele slabe de supraveghere și barierele culturale.

Din trimestrul III 2026, Parteneriatul pentru Sănătatea Mamei, Nou-Născutului și Copilului (PMNCH), OMS, UNICEF și UNFPA formează un grup de lucru pentru advocacy, care elaborează un cadru global comun, cu mesaje armonizate, identitate vizuală și instrumente. Din trimestrul IV 2026, economiști ai sănătății și organizații de pacienți precum Preeclampsia Foundation, Action on Preeclampsia Ghana, Swedish Preeclampsia Association sau Thrive Beyond Preeclampsia construiesc un argument economic global pentru investiții, adaptabil la contextele regionale și naționale. Scopul este ca ministerele finanțelor să vadă beneficiile sanitare, sociale și economice ale prevenției și ale îngrijirii de calitate.

Ziua Mondială a Preeclampsiei, marcată deja pe 22 mai, urmează să devină un reper coordonat. Partenerii lucrează cu statele membre pentru recunoașterea oficială de către ONU a unei Zile Mondiale a Preeclampsiei până în 2028. Până la finalul lui 2028, cadrul de advocacy, argumentul economic și mecanismele de responsabilizare ar trebui să fie funcționale la nivel global, regional și național, iar în 2030 este planificată actualizarea lor.

Documentul cere ca femeile care au trecut prin preeclampsie să fie parteneri egali, nu doar povești emoționante în campanii: să participe la stabilirea priorităților, la guvernanță, la implementare și la responsabilizare, cu reprezentare din țările unde povara este cea mai mare.

Calendarul foii de parcurs OMS pentru tulburările hipertensive din sarcină

Principalele repere sunt eșalonate pe parcursul deceniului. Unele depind de fonduri noi, ceea ce documentul semnalează explicit în diagramele sale.

PerioadaReperul principalAria
mai 2026Summitul global pentru preeclampsie, Kigalitoate ariile
trimestrul III 2026grupul de coordonare pentru ghidul consolidat; inițiativa Unitaid de acces; grupul de lucru pentru advocacynorme, acces, advocacy
octombrie 2026lansarea foii de parcurs la Congresul Global al Society for Maternal-Fetal Medicine, Utrechttoate ariile
trimestrul IV 2026profiluri-țintă de produs; scanarea cercetării în curs; începerea foilor de parcurs naționalecercetare, implementare
primul trimestru 2027profiluri-țintă de politică OMS; rețeaua de responsabili din ministere; număr tematic de revistă cu analizele de fondcercetare, implementare
trimestrul III 2027apelurile de propuneri pentru cercetarea prioritarăcercetare
trimestrul IV 2027publicarea ghidului global consolidatnorme și standarde
2028începerea studiilor finanțate; formarea personalului; prima Zi Mondială ONU a Preeclampsiei, ca țintă; planuri de acces pentru produsele prioritaretoate ariile
2029lansarea sistemului global de monitorizareimplementare
2030evaluarea la jumătatea perioadei; primele rezultate ale cercetării finanțate; actualizarea cadrului de advocacytoate ariile
2035evaluarea finală și revizuirea lacunelor de cercetaretoate ariile

Ce schimbă foaia de parcurs OMS pentru o gravidă din România

Pe termen scurt, foaia de parcurs nu schimbă protocolul după care este urmărită o sarcină. Schimbările vor veni treptat, prin ghidul consolidat din 2027 și prin adaptarea lui de către societățile profesionale și autoritățile naționale. Documentul este însă util pentru gravide din alt motiv: arată foarte clar care sunt elementele de îngrijire care contează cel mai mult și pe care orice femeie le poate verifica în propria sarcină.

Primul element este evaluarea timpurie a riscului. Încă de la primele consultații, medicul ar trebui să afle dacă există factori care cresc riscul de preeclampsie: o sarcină anterioară cu preeclampsie, hipertensiune, diabet, boală renală, boli autoimune, sarcină gemelară sau o combinație de factori moderați. De această evaluare depinde decizia privind aspirina, care are efect maxim când este începută devreme. În unele clinici, evaluarea se face printr-un screening combinat în primul trimestru, care include tensiunea, Doppler-ul arterelor uterine și markeri din sânge.

Al doilea element este măsurarea tensiunii la fiecare consultație, cu un aparat corect și în condiții potrivite, și analiza urinei atunci când tensiunea crește. Pentru femeile cu risc crescut sau cu hipertensiune cunoscută, automonitorizarea acasă cu un tensiometru validat poate completa consultațiile, dar nu le înlocuiește.

Studiile britanice BUMP, publicate în 2022, au testat cât ajută concret măsurarea tensiunii acasă. BUMP 1 a inclus 2.441 de gravide cu risc crescut de preeclampsie, înrolate în jurul săptămânii 20. Femeile care și-au măsurat tensiunea acasă, pe lângă consultațiile obișnuite, au primit diagnosticul de hipertensiune la cabinet după o mediană de 104 zile, față de 106 zile în grupul cu îngrijire obișnuită, o diferență fără semnificație statistică. BUMP 2 a inclus 850 de gravide cu hipertensiune cronică sau gestațională și nu a găsit nicio diferență în controlul tensiunii măsurate la cabinet.

Studiile nu au găsit efecte negative: rezultatele pentru mame și copii au fost similare, iar femeile au tolerat bine metoda. Un detaliu explică o parte din rezultat. Aproape un sfert dintre participantele din BUMP 2 au înregistrat acasă doar valori normale, deși la cabinet tensiunea lor era crescută, un efect de „halat alb” care poate ascunde beneficiul sau poate liniști fals. Autorii au cerut studii suplimentare, mai ales la femeile cu cel mai mare risc.

Concluzia practică este că automonitorizarea poate completa supravegherea, dar nu o înlocuiește și nu grăbește singură diagnosticul. Contează aparatul folosit, un tensiometru de braț validat pentru sarcină, și mai ales regulile clare stabilite cu medicul: ce valoare înseamnă un telefon în aceeași zi și ce valoare înseamnă prezentarea la camera de gardă. Situația este diferită după naștere, când automonitorizarea tensiunii a arătat beneficii, pentru că atunci consultațiile sunt mai rare și tensiunea poate crește între ele.

automonitorizarea nu grăbește singură diagnosticul

Un tensiometru acasă oferă cifre, dar nu și interpretarea lor. În studiile BUMP, măsurarea tensiunii acasă nu a dus la depistarea mai rapidă a hipertensiunii și nici la un control mai bun. Valorile normale de acasă pot liniști fals, iar o singură valoare mare poate alarma inutil. Automonitorizarea este utilă atunci când face parte dintr-un plan stabilit cu medicul, cu praguri precise de reacție, și atunci când nu înlocuiește consultațiile programate sau atenția la semnele de alarmă.

Al treilea element este recunoașterea semnelor de alarmă. Unele dintre ele pot apărea între consultații și cer evaluare medicală în aceeași zi, nu la următoarea programare.

SemnulCe poate indicaCât de urgent
durere de cap puternică, care nu cedează la odihnă sau la paracetamolafectarea circulației cerebraleîn aceeași zi, la camera de gardă obstetricală
vedere încețoșată, puncte luminoase, sensibilitate la luminăedem sau spasm al vaselor creieruluiîn aceeași zi
durere în capul pieptului sau sub coastele din dreaptaafectarea ficatului, posibil sindrom HELLPîn aceeași zi
umflarea bruscă a feței, a mâinilor sau a pleoapelorretenție de lichide asociată preeclampsieiconsult rapid, mai ales dacă apare împreună cu alte semne
respirație dificilă, mai ales în poziție culcatăedem pulmonarurgență
greață sau vărsături apărute în a doua jumătate a sarciniiafectarea ficatului sau a altor organeconsult rapid
mișcări fetale mai rare sau absentesuferință fetalăîn aceeași zi
convulsiieclampsieurgență, apel la 112

edemele nu sunt semnul definitoriu al preeclampsiei

Picioarele umflate seara sunt foarte frecvente în a doua parte a sarcinii și, de cele mai multe ori, sunt normale. Preeclampsia se definește prin tensiune crescută împreună cu semne de afectare a organelor sau a placentei, nu prin edeme. Ce merită atenție este umflarea bruscă, mai ales a feței și a mâinilor, sau creșterea rapidă în greutate în câteva zile, împreună cu alte simptome. Invers, absența edemelor nu exclude boala: o femeie fără nicio umflătură poate avea preeclampsie severă.

Al patrulea element este perioada de după naștere. Preeclampsia poate apărea sau se poate agrava în primele zile și săptămâni după naștere. Femeile care au avut tensiune mare în sarcină au nevoie de controale ale tensiunii în această perioadă și de o evaluare la ieșirea din lehuzie. Pe termen lung, istoricul de preeclampsie justifică urmărirea periodică a tensiunii, a glicemiei, a profilului lipidic și a funcției renale, iar o sarcină ulterioară ar trebui planificată împreună cu medicul.

o tensiune normală la o singură consultație nu exclude preeclampsia

Preeclampsia poate evolua rapid, uneori în câteva zile. O valoare normală măsurată la consultația din săptămâna 30 nu garantează că tensiunea va rămâne normală în săptămâna 33. De aceea, ghidurile pun accent pe măsurători repetate, pe atenția la simptome între consultații și, la femeile cu risc crescut, pe un ritm mai strâns de urmărire. Un singur rezultat bun liniștește pe moment, dar nu înlocuiește supravegherea pe tot parcursul sarcinii și după naștere.

Labetalolul și accesul la medicamentele pentru tensiune în România

Aria accesului la medicamente din foaia de parcurs are și o ilustrare românească, care privește direct gravidele cu tensiune mare. Labetalolul, unul dintre medicamentele de primă linie pentru tensiunea mare din sarcină în majoritatea ghidurilor internaționale, nu se găsea în România în octombrie 2025, nici sub formă de comprimate, nici injectabil. Situația a fost semnalată public de un medic cardiolog specializat în sarcina cu risc, care solicitase importul încă din iunie 2025. Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a notificat în iulie 2025 deținătorii de autorizații din alte state ale Uniunii Europene. Trei dintre ei au răspuns că vor evalua înregistrarea în România, dar până la acea dată nu fusese depusă nicio cerere de autorizare.

În lipsa labetalolului, medicii români lucrează cu alternativele disponibile. Metildopa este folosită de zeci de ani în sarcină și este considerată sigură pentru făt, dar are un efect mai slab și nu se potrivește tratamentului de urgență. Nifedipina și amlodipina sunt eficiente, însă pot provoca dureri de cap și umflarea gambelor, adică exact simptome care pot fi confundate cu semnele preeclampsiei. Metoprololul este, ca și labetalolul, un betablocant, dar are mai multe efecte nedorite raportate asupra fătului, precum ritmul cardiac lent sau creșterea mai lentă.

Același articol de presă citează o frecvență a hipertensiunii în sarcină de aproximativ 15% în România. Cifra nu provine dintr-un registru național, iar o evidență sistematică a tulburărilor hipertensive din sarcină lipsește. Tocmai acestui tip de lacună încearcă foaia de parcurs OMS să îi răspundă prin sistemul global de monitorizare și prin cerința ca fiecare țară să își evalueze propriile date. Un ghid bun și un medicament recomandat nu ajută dacă medicamentul nu există pe raft, iar o povară care nu este măsurată greu ajunge pe agenda de finanțare.

un medicament de primă linie poate lipsi din farmacii

Ghidurile internaționale descriu un set de medicamente recomandate, dar disponibilitatea lor diferă de la o țară la alta și se poate schimba în timp. O gravidă cu hipertensiune din România poate primi un alt medicament decât cel citat în ghidurile străine, iar aceasta nu înseamnă un tratament greșit. Alegerea se face din ce este autorizat și disponibil, ținând cont de profilul fiecărei femei. Dacă un medicament prescris produce dureri de cap sau umflături, este important ca medicul să afle, pentru că aceleași simptome pot semnala și agravarea preeclampsiei.

Ce rămâne incert în strategia OMS pentru preeclampsie

Documentul este ambițios, iar autorii lui își declară ipotezele: angajament politic susținut, finanțare internă și internațională adecvată, disponibilitatea actorilor de a se coordona în loc să se suprapună, generarea continuă de dovezi de calitate și capacitatea țărilor de a adapta prioritățile. Multe dintre reperele importante, printre care apelurile de cercetare, publicarea rezultatelor, cadrul de advocacy și ziua mondială ONU, sunt marcate în diagramele documentului ca fiind condiționate de fonduri noi.

Există și o limită de metodă. Foaia de parcurs este un document de consens: ordinea priorităților reflectă judecata participanților, sprijinită de analize, nu un rezultat experimental. Documentul recunoaște, de asemenea, că o mare parte din dovezile care stau la baza recomandărilor actuale provin din țări cu venituri mari și pot să nu se aplice identic în alte contexte.

Transparența privind conflictele de interese este un punct forte. Anexa documentului listează declarațiile tuturor participanților, iar o parte dintre ei au legături declarate cu producători de teste pentru biomarkeri sau cu companii care dezvoltă terapii pentru preeclampsie. OMS a evaluat aceste declarații și a considerat că nu împiedică participarea, dar cititorul poate judeca singur în ce măsură, de exemplu, prioritatea acordată biomarkerilor reflectă dovezile sau și interesele din domeniu.

În sfârșit, documentul prevede propria revizuire. O evaluare la jumătatea perioadei, în 2030, va analiza ce s-a realizat, unde există întârzieri și de ce, iar foaia de parcurs poate fi revizuită în funcție de rezultate. Ghidurile vor continua să fie actualizate separat, prin procesul de ghid viu al OMS.

Sfaturi Healthwise

Dacă plănuiți o sarcină și ați avut preeclampsie, hipertensiune, diabet, boală renală sau o boală autoimună, discutați cu medicul înainte de concepție. Tratamentele unor afecțiuni cronice se ajustează uneori înaintea sarcinii, iar planul de prevenție poate fi stabilit din timp.

La primele consultații prenatale, întrebați direct cum este evaluat riscul dumneavoastră de preeclampsie și dacă sunteți candidată pentru aspirină în doză mică. Răspunsul depinde de istoricul medical și de protocolul clinicii, iar decizia aparține medicului.

Nu începeți aspirina sau suplimentele de calciu din proprie inițiativă. Beneficiul depinde de doză, de momentul începerii și de profilul de risc, iar la unele femei există contraindicații.

Dacă aveți indicație de automonitorizare a tensiunii, folosiți un tensiometru de braț validat clinic, cu manșetă de mărimea potrivită. Stabiliți cu medicul de la ce valori sunați în aceeași zi și de la ce valori mergeți la camera de gardă, notați valorile împreună cu ora și duceți-le la consultații.

Dacă primiți un medicament pentru tensiune și apar dureri de cap, umflături sau amețeli, spuneți-i medicului. Unele efecte nedorite ale medicamentelor seamănă cu semnele preeclampsiei, iar doar o evaluare le poate deosebi.

Învățați semnele de alarmă și țineți-le la îndemână, inclusiv pentru partener sau pentru familie. Durerea de cap puternică, tulburările de vedere, durerea sub coastele din dreapta, respirația dificilă sau mișcările fetale reduse cer evaluare în aceeași zi.

Nu ignorați simptomele după naștere. Preeclampsia poate apărea și în primele săptămâni de lehuzie, iar o durere de cap neobișnuită sau o tensiune mare în această perioadă trebuie evaluate.

Păstrați istoricul de preeclampsie în dosarul medical și menționați-l medicului de familie, cardiologului și la fiecare consultație viitoare. Este o informație care contează pentru sănătatea dumneavoastră cardiovasculară pe termen lung.

Tratați noutățile despre teste de sânge sau medicamente noi cu interes, dar și cu răbdare. Foaia de parcurs OMS arată că multe dintre ele se află încă în evaluare, iar ghidul comun care le va clarifica locul este planificat pentru finalul lui 2027.

Concluzie Healthwise

Preeclampsia este o boală a vaselor de sânge care începe într-o placentă insuficient irigată și se extinde la organele mamei, cu consecințe care pot depăși cu mult momentul nașterii. Foaia de parcurs OMS 2026–2035 nu aduce un tratament nou și nu schimbă peste noapte ce face medicul, dar spune deschis de ce intervențiile care funcționează deja nu salvează toate viețile pe care le-ar putea salva: cercetare deconectată de nevoi, ghiduri neconcordante, produse care lipsesc, sisteme nepregătite și atenție politică insuficientă. Valoarea ei stă în legătura dintre aceste verigi. Pentru o gravidă, cele mai importante lucruri rămân evaluarea timpurie a riscului, tensiunea măsurată corect la fiecare consultație, recunoașterea semnelor de alarmă și urmărirea după naștere. Înțelegerea mecanismului ajută la deosebirea dintre un edem obișnuit și un semnal de alarmă, iar contextul fiecărei sarcini rămâne cel care decide ce intervenție are sens.

Referințe științifice

World Health Organization. Global roadmap for hypertensive disorders of pregnancy from 2026 to 2035 and beyond. Geneva: World Health Organization; 2026. ISBN 978-92-4-012548-3. Licence: CC BY-NC-SA 3.0 IGO.
Documentul analizat în articol: cele cinci arii strategice, cele 20 de întrebări de cercetare, comparația ghidurilor, calendarul 2026–2035 și ipotezele de implementare.

Cresswell JA, Alexander M, Chong MYC, Link HM, Pejchinovska M, Gazeley U, et al. Global and regional causes of maternal deaths 2009–20: a WHO systematic analysis. Lancet Glob Health. 2025;13(4). doi:10.1016/S2214-109X(24)00560-6
Susține ponderea de aproximativ 16% a tulburărilor hipertensive în decesele materne la nivel global.

Abalos E, Cuesta C, Grosso AL, Chou D, Say L. Global and regional estimates of preeclampsia and eclampsia: a systematic review. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol. 2013;170(1):1–7. doi:10.1016/j.ejogrb.2013.05.005
Susține estimarea frecvenței globale a preeclampsiei și eclampsiei.

Chappell LC, Cluver CA, Kingdom J, Tong S. Pre-eclampsia. Lancet. 2021;398(10297):341–354. doi:10.1016/S0140-6736(20)32335-7
Susține definiția preeclampsiei, mecanismul placentar și principiile de management descrise în articol.

Dimitriadis E, Rolnik DL, Zhou W, Estrada-Gutierrez G, Koga K, Francisco RPV, et al. Pre-eclampsia. Nat Rev Dis Primers. 2023;9(1):8. doi:10.1038/s41572-023-00417-6
Susține descrierea remodelării incomplete a arterelor spiralate, a dezechilibrului angiogenic și a consecințelor pe termen lung pentru mamă și copil.

Zeisler H, Llurba E, Chantraine F, Vatish M, Staff AC, Sennström M, et al. Predictive value of the sFlt-1:PlGF ratio in women with suspected preeclampsia. N Engl J Med. 2016;374(1):13–22. doi:10.1056/NEJMoa1414838
Susține valoarea predictivă negativă ridicată a raportului sFlt-1/PlGF sub pragul de 38 pentru excluderea preeclampsiei în săptămâna următoare.

Rolnik DL, Wright D, Poon LC, O’Gorman N, Syngelaki A, de Paco Matallana C, et al. Aspirin versus placebo in pregnancies at high risk for preterm preeclampsia. N Engl J Med. 2017;377(7):613–622. doi:10.1056/NEJMoa1704559
Susține rezultatele studiului ASPRE privind aspirina de 150 mg începută în primul trimestru la femeile cu risc crescut.

Duley L, Meher S, Hunter KE, Seidler AL, Askie LM. Antiplatelet agents for preventing pre-eclampsia and its complications. Cochrane Database Syst Rev. 2019;2019(10):CD004659. doi:10.1002/14651858.CD004659.pub3
Susține efectul moderat al aspirinei în doză mică asupra preeclampsiei, nașterii premature și decesului fetal sau neonatal.

Hofmeyr GJ, Lawrie TA, Atallah ÁN, Torloni MR. Calcium supplementation during pregnancy for preventing hypertensive disorders and related problems. Cochrane Database Syst Rev. 2018;10(10):CD001059. doi:10.1002/14651858.CD001059.pub5
Susține reducerea riscului de preeclampsie prin suplimentarea cu calciu, mai pronunțată la femeile cu aport alimentar scăzut.

Altman D, Carroli G, Duley L, Farrell B, Moodley J, Neilson J, Smith D; Magpie Trial Collaborative Group. Do women with pre-eclampsia, and their babies, benefit from magnesium sulphate? The Magpie Trial: a randomised placebo-controlled trial. Lancet. 2002;359(9321):1877–1890. doi:10.1016/S0140-6736(02)08778-0
Susține reducerea la aproximativ jumătate a riscului de eclampsie prin sulfat de magneziu.

Wu P, Green M, Myers JE. Hypertensive disorders of pregnancy. BMJ. 2023;381:e071653. doi:10.1136/bmj-2022-071653
Susține legătura dintre tulburările hipertensive din sarcină și riscul cardiovascular, renal și metabolic al mamei pe termen lung.

The Eclampsia Trial Collaborative Group. Which anticonvulsant for women with eclampsia? Evidence from the Collaborative Eclampsia Trial. Lancet. 1995;345(8963):1455–1463. doi:10.1016/S0140-6736(95)91034-4
Susține reducerea cu 52% și cu 67% a riscului de noi convulsii prin sulfat de magneziu față de diazepam și fenitoină.

Maynard SE, Min JY, Merchan J, Lim KH, Li J, Mondal S, et al. Excess placental soluble fms-like tyrosine kinase 1 (sFlt1) may contribute to endothelial dysfunction, hypertension, and proteinuria in preeclampsia. J Clin Invest. 2003;111(5):649–658. doi:10.1172/JCI17189
Susține identificarea în 2003 a sFlt-1 ca factor placentar implicat în lezarea endoteliului mamei.

Riano-Moreno JC, Vargas-Castellanos E, Pedraza A, Díaz-Quiñonez LS, Rangel-Ramos VS. Preeclampsia prediction and diagnosis: a comprehensive historical review from clinical insights to omics perspectives. Front Med. 2025;12. doi:10.3389/fmed.2025.1689745
Susține reperele istorice: originea termenului „eclampsie”, observațiile lui Mauriceau, Lever și Simpson și asocierea cu hipertensiunea descrisă de Vaquez și Nobécourt.

Duhig KE, Myers J, Seed PT, Sparkes J, Lowe J, Hunter RM, et al. Placental growth factor testing to assess women with suspected pre-eclampsia: a multicentre, pragmatic, stepped-wedge cluster-randomised controlled trial. Lancet. 2019;393(10183):1807–1818. doi:10.1016/S0140-6736(18)33212-4
Susține rezultatele studiului PARROT: diagnostic mai rapid și mai puține complicații materne severe când medicii cunosc valoarea PlGF.

Cerdeira AS, O’Sullivan J, Ohuma EO, Harrington D, Szafranski P, Black R, et al. Randomized interventional study on prediction of preeclampsia/eclampsia in women with suspected preeclampsia: INSPIRE. Hypertension. 2019;74(4):983–990. doi:10.1161/HYPERTENSIONAHA.119.12739
Susține rezultatele studiului INSPIRE privind internările mai bine țintite pe baza raportului sFlt-1/PlGF.

Magee LA, von Dadelszen P, Rey E, Ross S, Asztalos E, Murphy KE, et al. Less-tight versus tight control of hypertension in pregnancy. N Engl J Med. 2015;372(5):407–417. doi:10.1056/NEJMoa1404595
Susține rezultatele studiului CHIPS: mai puține episoade de tensiune severă la controlul strict, fără efecte negative asupra fătului.

Tita AT, Szychowski JM, Boggess K, Dugoff L, Sibai B, Lawrence K, et al. Treatment for mild chronic hypertension during pregnancy. N Engl J Med. 2022;386(19):1781–1792. doi:10.1056/NEJMoa2201295
Susține rezultatele studiului CHAP: reducerea rezultatului compus nefavorabil la ținta sub 140/90 mmHg, fără creșterea proporției de copii mici pentru vârsta gestațională.

Koopmans CM, Bijlenga D, Groen H, Vijgen SM, Aarnoudse JG, Bekedam DJ, et al. Induction of labour versus expectant monitoring for gestational hypertension or mild pre-eclampsia after 36 weeks’ gestation (HYPITAT): a multicentre, open-label randomised controlled trial. Lancet. 2009;374(9694):979–988. doi:10.1016/S0140-6736(09)60736-4
Susține reducerea rezultatelor materne nefavorabile de la 44% la 31% prin inducerea nașterii după săptămâna 36.

Chappell LC, Brocklehurst P, Green ME, Hunter R, Hardy P, Juszczak E, et al. Planned early delivery or expectant management for late preterm pre-eclampsia (PHOENIX): a randomised controlled trial. Lancet. 2019;394(10204):1181–1190. doi:10.1016/S0140-6736(19)31963-4
Susține rezultatele studiului PHOENIX pentru intervalul 34–37 de săptămâni: mai puține complicații materne, mai multe internări neonatale.

Tucker KL, Mort S, Yu LM, Campbell H, Rivero-Arias O, Wilson HM, et al. Effect of self-monitoring of blood pressure on diagnosis of hypertension during higher-risk pregnancy: the BUMP 1 randomized clinical trial. JAMA. 2022;327(17):1656–1665. doi:10.1001/jama.2022.4712
Susține lipsa unei depistări mai rapide a hipertensiunii prin automonitorizare la gravidele cu risc crescut.

Chappell LC, Tucker KL, Galal U, Yu LM, Campbell H, Rivero-Arias O, et al. Effect of self-monitoring of blood pressure on blood pressure control in pregnant individuals with chronic or gestational hypertension: the BUMP 2 randomized clinical trial. JAMA. 2022;327(17):1666–1678. doi:10.1001/jama.2022.4726
Susține lipsa unei îmbunătățiri a controlului tensiunii prin automonitorizare la gravidele cu hipertensiune.

News.ro, preluat de G4Media. România nu are un medicament esențial pentru femeile cu sarcină complicată afectată de hipertensiune și preeclampsie. 27 octombrie 2025. https://www.g4media.ro/romania-nu-are-un-medicament-esential-pentru-femeile-cu-sarcina-complicata-afectata-de-hipertensiune-si-preeclampsie-afectiunile-pot-duce-chiar-la-deces.html
Susține informațiile despre lipsa labetalolului în România, demersurile ANMDM și alternativele folosite.

Vogel JP, Dowswell T, Lewin S, Bonet M, Hampson L, Kellie F, et al. Developing and applying a ‘living guidelines’ approach to WHO recommendations on maternal and perinatal health. BMJ Glob Health. 2019;4(4):e001683. doi:10.1136/bmjgh-2019-001683
Susține descrierea procesului de ghid viu prin care OMS își actualizează recomandările.

Was this article helpful?
Yes0No0

Table of Contents

You may also like

Leave a Comment

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00