Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Antihipertensiv

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Farmaceutic

Medicament care scade tensiunea arterială. Există cinci clase de bază, cu mecanisme și efecte adverse diferite.

Un antihipertensiv este un medicament care scade tensiunea arterială. Obiectivul tratamentului nu este cifra în sine, ci reducerea riscului cardiovascular — accident vascular cerebral, infarct, insuficiență cardiacă, boală renală cronică — iar acest beneficiu este una dintre cele mai bine documentate din medicină.

Cinci clase formează baza tratamentului: inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, antagoniștii receptorilor de angiotensină II, blocantele canalelor de calciu, diureticele tiazidice și tiazid-like, și beta-blocantele. Fiecare acționează pe o verigă diferită a reglării tensiunii.

Pe scurt

Scad tensiunea arterială pentru a reduce riscul cardiovascular.
Cinci clase de bază, cu mecanisme diferite.
Combinarea a două clase în doze mici bate creșterea dozei unei singure clase.
Beneficiul este documentat pe evenimente, nu doar pe cifre.
Nu se asociază inhibitori ai enzimei de conversie cu antagoniști ai receptorilor de angiotensină.

Ce face în formulă

Tensiunea arterială este produsul dintre debitul cardiac și rezistența vasculară periferică. Toate antihipertensivele acționează pe unul dintre cei doi factori, direct sau prin volum.

Inhibitorii enzimei de conversie și antagoniștii receptorilor de angiotensină reduc vasoconstricția și retenția de sodiu mediate de sistemul renină-angiotensină-aldosteron. Blocantele canalelor de calciu reduc direct tonusul arteriolar. Diureticele scad volumul circulant și, pe termen lung, rezistența periferică. Beta-blocantele reduc debitul cardiac și eliberarea de renină.

Clasele, pe scurt

Inhibitorii enzimei de conversie și antagoniștii receptorilor

Primii blochează formarea angiotensinei II, ceilalți îi blochează receptorul. Efectul antihipertensiv este comparabil, iar ambele clase au beneficii suplimentare documentate în insuficiența cardiacă, după infarct și în nefropatia cu proteinurie.

Diferența practică este efectul advers: inhibitorii enzimei de conversie produc tuse seacă la aproximativ unul din zece pacienți, prin acumularea de bradikinină, și, rar, angioedem. Antagoniștii receptorilor nu. Cele două clase nu se asociază între ele — combinația crește riscul renal și hiperkalemia, fără beneficiu suplimentar.

Blocantele canalelor de calciu

Dihidropiridinele — amlodipina și rudele ei — acționează predominant vascular, relaxând arteriolele. Sunt eficiente, bine tolerate și deosebit de utile la vârstnici și în hipertensiunea sistolică izolată.

Efectul advers caracteristic este edemul periferic, prin vasodilatație precapilară fără dilatație venoasă corespunzătoare. Nu este retenție de sodiu, iar diureticele nu îl corectează — asocierea cu un inhibitor al sistemului renină-angiotensină, da.

Diureticele

Tiazidele și diureticele tiazid-like — indapamida, clortalidona — au cele mai vechi dovezi pe evenimente cardiovasculare. Efectul inițial este pe volum, cel pe termen lung pe rezistența periferică.

Efectele adverse metabolice sunt dependente de doză: hipokalemie, hiponatremie, hiperuricemie, creșterea glicemiei. Dozele mici folosite astăzi le reduc substanțial, fără a pierde eficacitatea antihipertensivă.

Beta-blocantele și principiul combinării

Beta-blocantele nu mai sunt primă linie în hipertensiunea necomplicată, dar rămân indicate când există o rațiune suplimentară: după infarct, în insuficiența cardiacă, în fibrilația atrială, în angina pectorală.

Principiul general al tratamentului modern este combinarea a două clase în doze mici, de preferință într-o singură tabletă, în loc de creșterea dozei unei singure clase. Motivul este farmacologic: efectul antihipertensiv crește puțin cu doza, dar efectele adverse cresc mult.

Ce se știe despre siguranță

Efectul advers comun tuturor claselor este hipotensiunea, în special ortostatică la vârstnici. Amețeala la ridicare, mai ales la pacienții cu mai multe antihipertensive, impune reevaluarea schemei.

Interacțiunile cu substanțe care acționează pe aceleași căi sunt reale. Antiinflamatoarele nesteroidiene reduc eficacitatea majorității antihipertensivelor și cresc riscul renal în asociere cu inhibitori ai sistemului renină-angiotensină și diuretice.

Cine ar trebui să fie atent

Tratamentul antihipertensiv nu se modifică și nu se oprește fără medic, nici când tensiunea s-a normalizat — normalizarea este efectul tratamentului, nu vindecarea.

Inhibitorii enzimei de conversie și antagoniștii receptorilor de angiotensină sunt contraindicați în sarcină.

Antiinflamatoarele nesteroidiene reduc eficacitatea antihipertensivelor și cresc riscul renal în asociere cu inhibitori ai sistemului renină-angiotensină și diuretice.

Suplimentele care pretind efecte pe tensiune sau pe circulație merită discutate cu medicul, din cauza efectelor cumulative.

Întrebări frecvente

Care sunt clasele de bază?

Inhibitorii enzimei de conversie, antagoniștii receptorilor de angiotensină II, blocantele canalelor de calciu, diureticele tiazidice și tiazid-like, și beta-blocantele.

De ce se combină două medicamente în doze mici?

Pentru că efectul antihipertensiv crește puțin cu doza, dar efectele adverse cresc mult. Două clase în doze mici dau un control mai bun cu mai puține reacții decât o clasă în doză mare.

De ce apare tusea la unele antihipertensive?

Inhibitorii enzimei de conversie cresc bradikinina, ceea ce produce tuse seacă la aproximativ unul din zece pacienți. Antagoniștii receptorilor de angiotensină nu au acest efect.

De ce umflă picioarele amlodipina?

Prin vasodilatație precapilară fără dilatație venoasă corespunzătoare. Nu este retenție de sodiu, deci diureticele nu îl corectează — asocierea cu un inhibitor al sistemului renină-angiotensină, da.

Pot opri tratamentul dacă tensiunea e normală?

Normalizarea este efectul tratamentului, nu vindecarea. Orice modificare se face cu medicul, care poate reduce treptat dacă factorii de risc s-au schimbat substanțial.

Beta-blocantele mai sunt primă linie?

Nu în hipertensiunea necomplicată. Rămân indicate când există o rațiune suplimentară: după infarct, în insuficiența cardiacă, în fibrilația atrială sau în angina pectorală.

Confuzii frecvente

„Dacă un medicament nu e suficient, cresc doza”

Farmacologic, creșterea dozei aduce puțin efect antihipertensiv suplimentar și multe efecte adverse. Adăugarea unei a doua clase în doză mică este strategia cu raport mai bun.

„Două medicamente pe aceeași cale sunt mai eficiente”

Inhibitorii enzimei de conversie și antagoniștii receptorilor de angiotensină nu se asociază: combinația crește riscul renal și hiperkalemia, fără beneficiu suplimentar pe evenimente.

„Îmi iau tensiunea doar când nu mă simt bine”

Hipertensiunea este, în majoritatea cazurilor, asimptomatică. Senzația de bine nu este un indicator de control, iar monitorizarea pe simptome ratează exact situațiile care contează.

Concluzie

Antihipertensivele scad tensiunea prin mecanisme diferite, iar beneficiul lor pe evenimente cardiovasculare este una dintre cele mai solide dovezi din medicină.

Principiul tratamentului modern este combinarea a două clase în doze mici, nu creșterea dozei unei clase. Iar orice produs care pretinde efecte pe tensiune sau pe circulație intră în același calcul de efecte cumulate.

Referințe

Williams B, Mancia G, Spiering W et al. „2018 ESC/ESH Guidelines for the management of arterial hypertension.” European Heart Journal, 2018.

Susține cele cinci clase de bază, principiul combinării în doze mici, contraindicația asocierii inhibitorilor enzimei de conversie cu antagoniștii receptorilor de angiotensină și locul actual al beta-blocantelor.

Wald DS, Law M, Morris JK, Bestwick JP, Wald NJ. „Combination therapy versus monotherapy in reducing blood pressure: meta-analysis on 11,000 participants from 42 trials.” American Journal of Medicine, 2009.

Susține superioritatea combinării a două clase în doze mici față de creșterea dozei unei singure clase, și relația dintre doză, efect antihipertensiv și efecte adverse.

Makani H, Bangalore S, Romero J, Wever-Pinzon O, Messerli FH. „Effect of renin-angiotensin system blockade on calcium channel blocker-associated peripheral edema.” American Journal of Medicine, 2011.

Susține mecanismul edemului periferic indus de dihidropiridine și eficacitatea asocierii cu un inhibitor al sistemului renină-angiotensină pentru reducerea lui.

Termeni corelați

Tonus vascular, Nitrați organici, Vasodilatație, Palpitații, Oxid nitric

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00