Indice de insulinemie (II)

(nutriție clinică, diabetologie, endocrinologie)

Indicele de insulinemie (II — Insulin Index) este un sistem de clasificare a alimentelor bazat pe amplitudinea raspunsului insulinic postprandial produs de 1000 kJ (239 kcal) dintr-un aliment, raportat la acelasi aport caloric de paine alba. Propus de Susanna Holt si colaboratorii in 1997, II se diferentiaza esential de indicele glicemic (IG) in doua directii: evalueaza insulinemie (nu glicemia) si cuprinde toate alimentele (nu doar pe cele care contin carbohidrati), deoarece proteinele si lipidele pot stimula si ele secretia de insulina independent de glucoza. Evidentiaza discordante importante intre IG si II — unele alimente cu IG scazut au II ridicat si invers.

Mecanismul biologic

•  De ce proteinele si lipidele stimuleaza insulina — aminoacizii din proteine (in special leucina, arginina, fenilalanina) stimuleaza direct secretia de insulina de celulele beta pancreatice prin mecanisme independente de glucoza; unele acizi grasi si colecistokinina eliberata de grasimile alimentare stimuleaza indirect insulina; de aceea carnea slaba, produsele lactate si unele alimente cu proteina ridicata au II mai mare decat ar sugera IG-ul lor scazut

•  Discordante IG-II relevante — lactatele: IG ~25–46 (scazut), II ~90–115 (ridicat — datorita proteinelor din lapte, in special caseina si beta-lactoglobulina, care stimuleaza insulina puternic); carnea de vaca: IG 0 (nu contine carbohidrati), II ~51 (proteina stimuleaza insulina); painea alba: IG~70, II~100 (referinta); aceste discordante sunt importante clinic in contextul selectiei alimentare la persoane cu rezistenta la insulina

•  Mecanismul amplificat la produsele lactate — proteinele din zer (beta-lactoglobulina, alpha-lactoalbumina) stimuleaza secretia de GIP (gastric inhibitory polypeptide) si GLP-1 mai puternic decat alte proteine; aminoacizii ramificati din zer (leucina, izoleucina, valina) activeaza direct mTORC1 si calea insulinotropica; zer + carbohidrati produce un raspuns insulinic sinergic mai mare decat suma celor doua separate

•  Implicatiile II vs. IG — o dieta low-GI cu produse lactate si carne slaba poate produce un raspuns insulinic total mai mare decat sugereaza IG-urile individuale; II adauga un nivel de complexitate important pentru managementul rezistentei la insulina si al hiperinsulinismului cronic

Contexte clinice relevante

•  Rezistenta la insulina — persoane cu rezistenta la insulina au nevoie de mai multa insulina pentru acelasi efect metabolic; II-ul alimentelor este mai relevant clinic decat IG pentru acestea; o masa cu IG scazut dar proteine ridicate din produse lactate poate produce hiperinsulinism postprandial la persoane cu rezistenta la insulina

•  Diabetul tip 2 — alegerea alimentelor bazata pe II alaturi de IG permite construirea meselor care minimizeaza atat glicemia cat si insulinemia postprandiala; relevant mai ales la pacientii cu diabet tip 2 in care celulele beta pancreatice sunt compromise si orice stimulare insulinica este costisitoare metabolic

•  Acnee si sindromul ovarelor polichistice — hiperinsulinismul postprandial cronic (mai bine capturat prin II decat prin IG) stimuleaza productia de androgeni ovarianofeelul si sebumul cutanat; diete cu II scazut sunt investigate ca interventie complementara in PCOS si acnee

•  Limitele II — mai putin studiat decat IG; mai putine alimente cu II determinat; variabilitate interindividuala similara cu IG; nu reflecta efectele metabolice non-insulinemice ale alimentelor; utilizarea sa clinica ramane complementara IG, nu o inlocuire a sa

indicele de insulinemie adauga o dimensiune importanta uitata frecvent in nutritia clinica: nu doar carbohidratii stimuleaza insulina. proteinele si combinatia proteine+carbohidrati (in special produse lactate+zaharuri) pot produce raspunsuri insulinice semnificative la IG normal sau scazut. aceasta are implicatii directe pentru dietele low-GI care includ cantitati mari de produse lactate si proteine — nu sunt automat low-insulin, si hiperinsulinismul cronic are consecinte metabolice reale independent de glicemie.