Antiaritmic

by Mihaela Marinescu
1 minutes read
« Back to Glossary Index

Antiaritmic (subst., farmacologie/cardiologie)

Antiaritmul (medicament antiaritmic) este un medicament utilizat pentru corectarea sau controlul tulburărilor de ritm cardiac (aritmii). Aceste medicamente ajută inima să bată regulat, fie prin încetinirea ritmului, stabilizarea conducerii electrice, fie prin prevenirea episoadelor recurente de aritmie.

Antiaritmicele pot fi folosite atât în urgențe medicale, cât și în tratament de lungă durată, sub supraveghere cardiologică.


În ce situații sunt folosite medicamentele antiaritmice?

Sunt recomandate în:

  • fibrilație atrială
  • flutter atrial
  • tahicardie supraventriculară
  • extrasistole frecvente
  • tahicardie ventriculară (în anumite cazuri)
  • după episoade de aritmii amenințătoare de viață

Scopul poate fi fie controlul ritmului, fie controlul frecvenței cardiace.


Clase de antiaritmice (clasificare Vaughan–Williams)

  1. Clasa I – Blocante ale canalelor de sodiu
    (ex.: flecainidă, propafenonă)
    → stabilizează impulsul electric la nivelul fibrelor cardiace
  2. Clasa II – Beta-blocante
    (ex.: metoprolol, bisoprolol)
    → încetinesc ritmul și reduc impactul adrenalinei
  3. Clasa III – Blocante ale canalelor de potasiu
    (ex.: amiodaronă, sotalol)
    → prelungesc conducerea electrică și previn aritmiile recurente
  4. Clasa IV – Blocante ale canalelor de calciu
    (ex.: verapamil, diltiazem)
    → potrivite în aritmii supraventriculare

Există și medicamente în afara acestei clasificări, cum ar fi digoxina, utilă în fibrilația atrială cu insuficiență cardiacă.


Cum acționează?

Antiaritmicele influențează sistemul electric al inimii prin:

  • reducerea excitabilității celulelor cardiace
  • încetinirea conducerii impulsurilor electrice
  • stabilizarea ritmului cardiac
  • prevenirea episoadelor recurente de aritmie

Precauții și recomandări

Tratamentul antiaritmic necesită monitorizare deoarece, în unele situații, medicamentele pot:

  • agrava o aritmie existentă (rar, dar posibil)
  • afecta tensiunea arterială sau ritmul cardiac
  • interacționa cu alte medicamente (de ex.: anticoagulante)

Unele terapii necesită monitorizarea periodică prin:

  • ECG
  • Holter ECG
  • analize hepatice, renale sau tiroidiene (ex.: în cazul amiodaronei)

Efecte adverse posibile

Pot varia în funcție de moleculă, dar pot include:

  • amețeli sau oboseală
  • bradicardie (bătăi lente)
  • hipotensiune
  • tulburări digestive

Unele reacții apar doar la doze mari sau tratament prelungit.

« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00