Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Antiagregant plachetar

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Antiagregantele plachetare sunt medicamentele care reduc capacitatea trombocitelor de a se activa și de a se lipi unele de altele. Ele acționează asupra hemostazei primare, adică asupra formării dopului plachetar.

Clasa se deosebește de cea a anticoagulantelor, care acționează asupra cascadei coagulării — lanțul de proteine din plasmă care transformă fibrinogenul în fibrină și consolidează cheagul. Ambele reduc riscul unor evenimente trombotice, dar prin mecanisme diferite și cu indicații diferite.

Expresia populară „subțiază sângele” se referă, fără distincție, la ambele clase și este imprecisă. Niciuna nu diluează sângele și nu îi reduce vâscozitatea; prima modifică funcția trombocitelor, a doua funcționarea coagulării.

Pe scurt

Reduc capacitatea trombocitelor de a se activa și de a se agrega.
Acționează pe hemostaza primară, nu pe cascada coagulării.
Nu sunt interschimbabile cu anticoagulantele.
Principalele clase: inhibitori de COX-1, inhibitori de receptor P2Y12, inhibitori de GPIIb/IIIa.
Indicația principală este prevenția evenimentelor arteriale.
În fibrilația atrială, aspirina nu înlocuiește anticoagularea.
Terapia antiagregantă dublă are durată limitată, stabilită de medic.

Cum funcționează

Trombocitul se activează prin mai multe căi paralele, fiecare cu propriul mediator și propriul receptor. Antiagregantele blochează câte una dintre aceste căi, nu procesul în ansamblu, motiv pentru care reduc riscul trombotic fără a-l elimina și fără a aboli hemostaza.

Aspirina inhibă ireversibil ciclooxigenaza-1 și blochează sinteza de tromboxan A2. Clopidogrelul, prasugrelul și ticagrelorul blochează receptorul P2Y12, prin care adenozin-difosfatul eliberat din granulele plachetare activează trombocitele vecine. Inhibitorii glicoproteinei IIb/IIIa blochează etapa comună finală, legarea fibrinogenului.

Diferența dintre acțiunea ireversibilă și cea reversibilă are consecințe practice. Aspirina, clopidogrelul și prasugrelul inhibă trombocitul pe toată durata lui de viață, așa că oprirea lor înaintea unei intervenții necesită câteva zile. Ticagrelorul se leagă reversibil, iar funcția se reface mai repede.

Indicații, combinații și limite

Unde sunt indicate

Indicația principală este prevenția evenimentelor arteriale la persoanele cu boală aterosclerotică stabilită: după infarct miocardic, după implantarea unui stent coronarian, după accident vascular cerebral ischemic non-cardioembolic sau atac ischemic tranzitoriu, în boala arterială periferică simptomatică.

În prevenția primară, la persoane fără boală aterosclerotică manifestă, bilanțul este mult mai puțin favorabil, iar ghidurile actuale nu recomandă utilizarea de rutină. Distincția dintre cele două situații este esențială și stă la baza celor mai multe neînțelegeri din jurul aspirinei.

Terapia antiagregantă dublă

Combinarea aspirinei cu un inhibitor de P2Y12 blochează două căi paralele de activare și produce un efect antitrombotic mai puternic. Este folosită o perioadă limitată după un sindrom coronarian acut sau după implantarea unui stent, pentru a preveni tromboza în stent.

Durata este stabilită de medic, în funcție de indicație, de tipul stentului și de riscul hemoragic al pacientului. Nu se prelungește și nu se scurtează din proprie inițiativă, întrucât ambele erori au consecințe: oprirea prematură expune la tromboză, iar prelungirea nejustificată la hemoragie.

De ce nu înlocuiesc anticoagularea

Trombii din arterele mari se formează în condiții de flux rapid și sunt bogați în trombocite. Cei din atriul stâng, în fibrilația atrială, se formează în zone cu flux lent și depind mai mult de cascada coagulării decât de trombocite.

Din acest motiv, aspirina previne mult mai slab decât un anticoagulant accidentele vasculare cerebrale de cauză cardioembolică. Convingerea că aspirina ar fi „varianta mai blândă” a anticoagulării este una dintre cele mai persistente și mai dăunătoare confuzii din acest domeniu.

Principalele clase

Clasă Exemple Mecanism Tip de legare
Inhibitori de COX-1 acid acetilsalicilic blochează sinteza de tromboxan A2 ireversibilă
Inhibitori de P2Y12, tienopiridine clopidogrel, prasugrel blochează receptorul adenozin-difosfatului ireversibilă
Inhibitori de P2Y12, non-tienopiridine ticagrelor același receptor, legare directă reversibilă
Inhibitori de GPIIb/IIIa abciximab, eptifibatidă, tirofiban blochează legarea fibrinogenului reversibilă, intravenos
Inhibitori de fosfodiesterază dipiridamol, cilostazol cresc nucleotidele ciclice plachetare reversibilă

Inhibitorii de GPIIb/IIIa se administrează exclusiv intravenos, în mediu spitalicesc, în proceduri intervenționale selectate. Efectul lor antiagregant este cel mai puternic, la fel și riscul hemoragic.

Alegerea clasei și a combinației se face de medicul curant, în funcție de indicație, de riscul hemoragic și de medicația concomitentă.

Relevanță clinică

Riscul hemoragic este inseparabil de beneficiul antitrombotic. Mecanismul pe care îl inhibă este același care oprește sângerările, așa că nicio clasă nu poate reduce riscul de tromboză fără a-l crește pe cel de sângerare. Întrebarea clinică nu este dacă există risc, ci dacă beneficiul îl depășește la persoana respectivă.

Riscul digestiv se cumulează cu cel al altor medicamente: antiinflamatoarele nesteroidiene, corticosteroizii, anticoagulantele, unele antidepresive. Prezența unei infecții cu Helicobacter pylori sau a antecedentelor de ulcer îl crește suplimentar.

Oprirea înaintea unei intervenții chirurgicale, a unei endoscopii cu biopsie sau a unei extracții dentare nu este automată. Pentru multe proceduri minore, tratamentul se continuă, iar decizia aparține echipei medicale, care cântărește riscul hemoragic al procedurii față de cel trombotic al întreruperii.

Clopidogrelul este un promedicament care trebuie activat hepatic prin enzima CYP2C19. Persoanele cu variante genetice cu activitate redusă obțin o inhibiție plachetară mai slabă, iar la acestea alte opțiuni din aceeași clasă pot fi preferate. Testarea genetică este disponibilă, dar folosirea ei de rutină rămâne subiect de dezbatere în ghiduri.

Ce se urmărește

Nu există un test de rutină care să ghideze tratamentul. Testele de funcție plachetară măsoară gradul de inhibiție, dar ajustarea terapiei după rezultatele lor nu a demonstrat beneficiu clinic în studii randomizate.

Urmărirea este clinică: semnele de sângerare, hemograma pentru depistarea unei anemii prin pierderi mici și repetate, funcția renală pentru ajustarea unor medicamente și revizuirea periodică a indicației.

La pacienții sub terapie antiagregantă dublă, reevaluarea periodică a raportului dintre riscul trombotic și cel hemoragic este parte din tratament, nu o formalitate: ambele riscuri se modifică în timp.

Factori care influențează efectul și riscul hemoragic

Clasa și doza medicamentului.

Combinarea mai multor antiagregante sau asocierea cu un anticoagulant.

Vârsta, care crește riscul hemoragic independent de doză.

Antecedentele de ulcer sau de hemoragie digestivă.

Infecția cu Helicobacter pylori.

Funcția renală și cea hepatică.

Antiinflamatoarele nesteroidiene și corticosteroizii administrați concomitent.

Variabilitatea genetică, în special pentru clopidogrel.

Întrebări frecvente

Ce este un antiagregant plachetar?

Un medicament care reduce capacitatea trombocitelor de a se activa și de a se lipi unele de altele. Acționează asupra hemostazei primare, spre deosebire de anticoagulante, care acționează asupra cascadei coagulării.

Care e diferența față de anticoagulante?

Antiagregantele acționează pe trombocite, anticoagulantele pe proteinele coagulării din plasmă. Nu sunt interschimbabile: trombii arteriali sunt bogați în trombocite, cei din atriul stâng în fibrilația atrială sunt bogați în fibrină.

Aspirina înlocuiește anticoagulantul în fibrilația atrială?

Nu. Cheagurile din atriul stâng se formează în zone cu flux lent și depind mai mult de cascada coagulării. Aspirina le previne mult mai slab decât un anticoagulant, iar convingerea că ar fi „varianta mai blândă” este o confuzie periculoasă.

Ce este terapia antiagregantă dublă?

Combinarea aspirinei cu un inhibitor de receptor P2Y12, folosită o perioadă limitată după un sindrom coronarian acut sau după implantarea unui stent. Durata e stabilită de medic și nu se modifică din proprie inițiativă.

Se opresc înaintea unei operații?

Nu automat. Pentru multe proceduri minore tratamentul se continuă. Decizia aparține echipei medicale, care cântărește riscul hemoragic al procedurii față de riscul trombotic al întreruperii, mai ales la pacienții cu stent recent.

Se poate măsura dacă medicamentul funcționează?

Tehnic, da, prin teste de funcție plachetară. Ajustarea tratamentului după rezultatele lor nu a îmbunătățit însă rezultatele clinice în studii randomizate și nu este recomandată în practica obișnuită.

De ce clopidogrelul nu funcționează la toată lumea?

Pentru că este un promedicament activat hepatic prin enzima CYP2C19. Persoanele cu variante genetice cu activitate redusă obțin o inhibiție mai slabă. Testarea genetică există, dar utilizarea ei de rutină rămâne subiect de dezbatere.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
O clasă care acționează pe trombocite Efectul asupra cascadei coagulării
Reducerea riscului de evenimente arteriale Protecția față de trombii cardioembolici
Indicații clare în prevenția secundară O indicație automată în prevenția primară
Un risc hemoragic inseparabil de beneficiu Pragul la care riscul depășește beneficiul
Mecanismul fiecărei clase Care clasă este potrivită unui pacient anume

Greșeli frecvente de interpretare

Folosirea aspirinei în locul anticoagulării

În fibrilația atrială cu risc tromboembolic relevant, aspirina nu este o alternativă acceptabilă. Protejează mult mai slab împotriva accidentului vascular cerebral cardioembolic, iar riscul hemoragic rămâne prezent.

Oprirea din proprie inițiativă înaintea unei proceduri

La un pacient cu stent recent, întreruperea terapiei antiagregante duble poate produce tromboză în stent, cu consecințe severe. Decizia aparține medicului, iar pentru multe proceduri minore tratamentul se continuă.

Presupunerea că riscul hemoragic poate fi eliminat

Mecanismul inhibat este același care oprește sângerările. Gastroprotecția și formulările gastrorezistente reduc o parte din riscul digestiv, dar nu îl elimină și nu influențează hemoragiile intracraniene.

Când e nevoie de evaluare medicală

Scaunele negre sau cu sânge, vărsăturile cu aspect de zaț de cafea, o sângerare care nu se oprește sau o cefalee bruscă și intensă sub tratament antiagregant necesită evaluare medicală de urgență.

Niciun antiagregant nu se începe, nu se oprește și nu se combină cu altul fără indicația medicului curant, inclusiv aspirina eliberată fără rețetă.

De ce contează

Clasa antiagregantelor s-a construit prin descoperirea succesivă a căilor paralele prin care un trombocit se activează, fiecare cale devenind o țintă. Rezultatul este un set de medicamente care, folosite împreună, pot reduce substanțial riscul trombotic — și care, tocmai de aceea, cresc proporțional riscul hemoragic. Nicio inovație farmacologică nu a reușit să separe cele două efecte, fiindcă ele sunt aceeași biologie, privită din două direcții.

Concluzie

Antiagregantele plachetare reduc capacitatea trombocitelor de a se activa și de a se agrega, acționând asupra hemostazei primare, spre deosebire de anticoagulante, care acționează asupra cascadei coagulării. Fiecare clasă blochează o singură cale de activare, motiv pentru care reduc riscul trombotic fără a-l elimina. Indicația principală este prevenția evenimentelor arteriale la persoanele cu boală aterosclerotică stabilită, iar în fibrilația atrială nu înlocuiesc anticoagularea.

Referințe

Collet JP, Thiele H, Barbato E, et al. 2020 ESC Guidelines for the management of acute coronary syndromes in patients presenting without persistent ST-segment elevation. Eur Heart J. 2021;42(14):1289–1367. doi:10.1093/eurheartj/ehaa575

Susține descrierea claselor, indicațiile terapiei antiagregante duble, durata limitată, managementul perioperator și poziția privind testele de funcție plachetară.

Hindricks G, Potpara T, Dagres N, et al. 2020 ESC Guidelines for the diagnosis and management of atrial fibrillation. Eur Heart J. 2021;42(5):373–498. doi:10.1093/eurheartj/ehaa612

Susține afirmația că antiagregantele nu înlocuiesc anticoagularea în fibrilația atrială cu risc tromboembolic relevant.

Patrono C, Baigent C. Role of aspirin in primary prevention of cardiovascular disease. Nat Rev Cardiol. 2019;16(11):675–686. doi:10.1038/s41569-019-0225-y

Susține distincția dintre bilanțul din prevenția secundară și cel din prevenția primară și caracterul inseparabil al riscului hemoragic.

Hall JE, Hall ME. Guyton and Hall Textbook of Medical Physiology. 14th ed. Philadelphia: Elsevier; 2021.

Susține separarea dintre hemostaza primară și cascada coagulării și diferențele dintre trombii formați în condiții de flux rapid și lent.

Termeni corelați

Acid acetilsalicilic, Agregare plachetară, Tromboxan A2, Prevenție secundară, Stent coronarian, Aterotromboză

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00