Diaree asociată antibioticelor

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Gastroenterologie | Farmacologie | Microbiom

Diareea asociată antibioticelor este diareea apărută în timpul sau în primele opt săptămâni după un tratament antibiotic, fără altă cauză identificabilă. Afectează între 5 și 30% dintre pacienți, în funcție de antibiotic, de vârstă și de context. Majoritatea cazurilor sunt ușoare și autolimitate, produse prin perturbarea microbiotei, dar o minoritate sunt determinate de proliferarea Clostridioides difficile și pot evolua spre colită pseudomembranoasă.

Mecanismul biologic

  • Antibioticul elimină bacterii comensale sensibile, reducând fermentarea colonică a carbohidraților și capacitatea de absorbție a apei
  • Scăderea producției de acizi grași cu lanț scurt afectează absorbția de sodiu și apă la nivel colonic, cu diaree osmotică consecutivă
  • Pierderea rezistenței la colonizare permite proliferarea microorganismelor rezistente, în special a Clostridioides difficile
  • Unele antibiotice, precum eritromicina, au și efect motilinic direct, cu accelerarea tranzitului independent de microbiotă

Contexte clinice relevante

  • Antibioticele cu risc cel mai mare sunt clindamicina, cefalosporinele de generație largă, fluorochinolonele și amoxicilina cu acid clavulanic
  • Meta-analizele arată o reducere relativă a riscului prin administrarea anumitor probiotice, dar rezultatele depind de tulpină, doză și populație
  • Cele mai bune dovezi există pentru Saccharomyces boulardii și pentru Lactobacillus rhamnosus GG, nu pentru categoria probiotice în general
  • Diareea severă, cu febră, durere abdominală, sânge în scaun sau debut după terminarea tratamentului impune testarea pentru Clostridioides difficile
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00