Diastolă

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Diastolă (subst., fiziologie)

Diastola este faza de relaxare a inimii în cadrul ciclului cardiac. În această etapă, camerele cardiace — în special ventriculele — se umplu cu sânge, pregătindu-se pentru contracția următoare (sistolă). Diastola este esențială pentru perfuzia adecvată a inimii și pentru menținerea unui flux sanguin stabil.


Ce se întâmplă în timpul diastolei?

  • miocardul (mușchiul inimii) se relaxează
  • valvele semilunare (aortă și pulmonară) se închid
  • valvele atrioventriculare (mitrală și tricuspidă) se deschid
  • sângele curge din atrii în ventriculi
  • etapa se încheie cu contracția atrială (umplere activă)

Durată și ritm cardiac

  • diastola durează aproximativ 0,5 secunde într-un ritm cardiac normal (60–80 bpm)
  • în ritmuri rapide (tahicardie), diastola scurtează semnificativ
    — motiv pentru care inima are mai puțin timp să se umple

Funcții principale

  • permite umplerea corectă a ventriculelor cu sânge
  • asigură o debitare eficientă la bătăile următoare
  • permite oxigenarea mușchiului cardiac, deoarece coronarele se perfuzează în diastolă
  • contribuie la menținerea tensiunii arteriale și a circulației stabile

Legătura cu tensiunea arterială

Valoarea inferioară din măsurarea tensiunii arteriale (ex.: 80 în 120/80 mmHg) reprezintă tensiunea diastolică, adică presiunea din artere în timpul relaxării inimii.


Dereglări posibile

Tulburările funcției diastolice pot apărea în:

Aceste situații afectează relaxarea inimii, reducând volumul de sânge care poate fi pompat eficient.


Investigații utile

« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00