Sistolă

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Sistolă (subst., fiziologie)

Sistola este faza de contracție a inimii în cadrul ciclului cardiac, în timpul căreia camera cardiacă (în special ventriculele) pompează sângele spre circulația pulmonară și sistemică. În această etapă, presiunea creată de contracția musculară determină deschiderea valvei aortice și a valvei pulmonare și ejectarea sângelui din ventriculi.


Ce se întâmplă în timpul sistolei?

  • ventriculii se contractă
  • valvele atrioventriculare (mitrală și tricuspidă) se închid pentru a preveni refluxul
  • valvele aortică și pulmonară se deschid pentru a permite ejectarea sângelui
  • sângele oxigenat este împins în aortă, iar cel neoxigenat în artera pulmonară

Durată și relație cu ritmul cardiac

  • sistola durează aproximativ 0,3 secunde într-un ritm cardiac normal (60–80 bpm)
  • la bătăi mai rapide (tahicardie), durata sistolei scade, dar mai mult scade diastola

Funcții principale

  • pomparea activă a sângelui către organe și țesuturi
  • menținerea tensiunii arteriale și a debitului cardiac
  • asigurarea perfuziei optime a organismului

Legătura cu tensiunea arterială

Valoarea superioară din tensiunea arterială (ex.: 120 în 120/80 mmHg) reprezintă tensiunea sistolică, adică presiunea din artere în timpul contracției ventriculelor.


Dereglări posibile

Sistola poate fi afectată în:

Aceste condiții pot reduce forța de contracție și perfuzia tisulară.


Investigații utile

  • ecocardiografie (pentru evaluarea fracției de ejecție și a funcției sistolice)
  • ECG (pentru ritm și conducere electrică)
  • RMN cardiac (în evaluări avansate)
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00