Entorsă

by Mihaela Marinescu
1 minutes read
« Back to Glossary Index

Traumatologie | Ortopedie | Medicină sportivă

Entorsa este leziunea unui ligament produsă prin depășirea limitei fiziologice de mișcare a unei articulații, fără pierderea permanentă a raporturilor articulare. Se clasifică în trei grade, de la întindere fără ruptură până la ruptură completă cu instabilitate articulară. Entorsa de gleznă este cea mai frecventă leziune musculoscheletică, iar tratamentul ei a evoluat semnificativ, de la imobilizare prelungită la mobilizare precoce controlată.

Mecanismul biologic

  • Gradul I presupune întinderea fibrelor ligamentare fără ruptură macroscopică, cu durere și edem minim și fără instabilitate
  • Gradul II implică ruptura parțială, cu durere, edem, echimoză și laxitate moderată la testare
  • Gradul III înseamnă ruptură completă, cu instabilitate articulară semnificativă, deși durerea poate fi paradoxal mai mică prin denervarea completă a ligamentului
  • Ligamentul talofibular anterior este cel mai frecvent afectat în entorsa de gleznă prin mecanismul de inversie

Contexte clinice relevante

  • Regulile Ottawa pentru gleznă și picior identifică pacienții care necesită radiografie, reducând investigațiile inutile fără a rata fracturile
  • Protocolul actual pune accent pe mobilizarea precoce și pe încărcarea progresivă, în locul imobilizării prelungite care întârzie recuperarea
  • Antiinflamatoarele topice au eficacitate documentată în leziunile de țesuturi moi, cu profil de siguranță superior formelor orale
  • Instabilitatea cronică după entorse repetate necesită evaluare ortopedică și program de reabilitare proprioceptivă
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00