Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Excipient

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Farmaceutic

Excipientul este orice componentă a unui medicament care nu are efect terapeutic propriu: substanțe care dau formă comprimatului, îi controlează dezagregarea, îi stabilizează substanța activă, îi dau gust sau culoare.

Denumirea de componentă „inactivă” descrie absența efectului terapeutic, nu absența oricărui efect biologic. Un excipient poate produce reacții alergice, poate interfera cu absorbția substanței active sau, în cazuri documentate, poate avea activitate proprie.

Exemplul relevant pentru expunerea în sarcină este folosirea unor ftalați în învelișurile gastrorezistente ale unor medicamente, situație care a condus la o limitare europeană explicită.

Pe scurt

Componentă fără efect terapeutic propriu.
„Inactiv” descrie absența efectului terapeutic, nu a oricărui efect.
Dă formă, stabilitate, gust sau controlul eliberării.
Unii ftalați au fost folosiți în învelișuri gastrorezistente.
Un studiu a găsit niveluri mult peste medie la utilizatori de mesalazină.
Agenția Europeană a Medicamentului a limitat acești ftalați în 2014.
Decizia de a continua un tratament ține de medicul curant.

Cum funcționează

Un comprimat conține, de regulă, mai mult excipient decât substanță activă. Diluanții îi dau volum, dezagreganții controlează desfacerea, lubrifianții permit fabricarea, iar învelișul protejează substanța activă sau întârzie eliberarea.

Învelișul gastrorezistent are o funcție precisă: împiedică dizolvarea în stomac și o permite în intestin. Pentru asta are nevoie de un polimer care să nu se dizolve la pH acid, iar unele formulări au folosit ftalați — dibutil ftalat sau ftalat de dietil — ca plastifianți ai acestui polimer.

Cantitatea pare mică, dar expunerea zilnică repetată, în tratamente de lungă durată, a produs niveluri măsurabile. Un studiu publicat în 2009 a raportat la utilizatorii unui medicament cu mesalazină concentrații urinare ale unui metabolit al dibutil ftalatului de ordinul zecilor de ori mai mari decât media populației.

Diferența față de expunerea din mediu este una de regularitate. Un ambalaj alimentar transferă cantități variabile, în funcție de temperatură, conținut grăsos și durata contactului; un comprimat administrat în aceeași doză, în fiecare zi, produce o expunere constantă și previzibilă. Pentru un tratament cronic, suma pe ani poate depăși considerabil aportul din surse difuze.

Aceeași regularitate face însă expunerea prin medicament mai ușor de corectat. Compoziția este cunoscută, declarată pe prospect și supusă autorizării, iar înlocuirea unui plastifiant cu altul este o modificare tehnică de reformulare. Pentru majoritatea produselor vizate de ghidul european, alternativele existau deja.

De la constatare la reglementare

Studiul care a atras atenția

Cercetarea publicată de Sonia Hernández-Díaz și colaboratorii săi a comparat concentrațiile urinare ale metaboliților ftalaților la persoane care luau anumite medicamente cu cele din populația generală.

Rezultatul a fost neașteptat prin mărime: la utilizatorii de mesalazină, un metabolit al dibutil ftalatului se afla la niveluri cu un ordin de mărime peste media populațională. Sursa nu era mediul, ci tratamentul.

Reacția autorităților

Agenția Europeană a Medicamentului a publicat, în 2014, un ghid care limitează folosirea dibutil ftalatului, a ftalatului de dietilhexil și a ftalatului de butilbenzil ca excipienți, cu limite de expunere zilnică pentru fiecare.

Ghidul a cerut și reformularea produselor existente care depășeau aceste limite. Pentru multe medicamente, înlocuitorii au fost disponibili fără dificultate tehnică.

Ce nu înseamnă pentru o pacientă

Această informație nu justifică întreruperea unui tratament necesar. Boala inflamatorie intestinală netratată în sarcină are consecințe documentate și semnificative, iar mesalazina este considerată compatibilă cu sarcina.

Întrebarea utilă pentru medicul curant este dacă formularea prescrisă este una reformulată. Decizia de a continua, de a schimba formularea sau de a schimba medicamentul îi aparține medicului care cunoaște indicația, nu pacientei care a citit despre excipienți.

Această ordine a priorităților este valabilă dincolo de exemplul mesalazinei. Orice decizie de a renunța la un tratament din cauza unei componente auxiliare pune un risc cunoscut și cuantificat — cel al bolii netratate — în locul unui risc ipotetic și mult mai mic. Discuția despre excipienți este utilă atunci când există o alternativă echivalentă, nu atunci când alternativa este absența tratamentului.

Tipuri de excipienți și funcția lor

Tipul Funcția Observație
Diluant dă volum comprimatului frecvent lactoză sau celuloză
Dezagregant controlează desfacerea în tract determină viteza de eliberare
Lubrifiant permite fabricarea industrială cantități mici
Înveliș gastrorezistent întârzie eliberarea până în intestin a folosit ftalați ca plastifianți
Conservant previne contaminarea microbiană relevant pentru forme lichide
Colorant și aromatizant aspect și acceptabilitate sursă frecventă de reacții alergice

Toți apar pe prospect, în secțiunea dedicată compoziției, iar denumirile sunt adesea tehnice.

Învelișul gastrorezistent este singurul care a generat o limitare europeană explicită pentru ftalați.

Relevanță clinică

Pentru practica obstetricală, implicația este că evaluarea expunerii în sarcină ar trebui să includă și medicația cronică, nu doar mediul și alimentația. O pacientă atentă la ambalajele alimentare poate avea o sursă mult mai consistentă în tratamentul ei zilnic.

Pentru medicul prescriptor, întrebarea practică este dacă există o formulare alternativă, în cazurile în care substanța activă este necesară și tratamentul este de lungă durată. Verificarea prospectului este suficientă pentru a identifica un înveliș gastrorezistent cu ftalați.

Pentru produsele autorizate după 2014, limitele europene se aplică din start, iar probabilitatea unei formulări cu ftalați peste limite este redusă. Pentru produsele mai vechi, aflate încă pe piață, verificarea are sens, iar întrebarea se poate adresa farmacistului la fel de bine ca medicului.

Pentru pacientă, mesajul esențial este ordinea priorităților: riscul bolii netratate depășește, în aproape toate situațiile, riscul unui excipient. Discuția despre formulare are sens ca ajustare, nu ca motiv de oprire.

Ce se poate verifica în privința excipienților

Dacă prospectul menționează un înveliș gastrorezistent.

Lista completă a excipienților, din secțiunea de compoziție.

Dacă produsul a fost reformulat după ghidul din 2014.

Dacă există o formulare alternativă a aceleiași substanțe active.

Durata previzibilă a tratamentului.

Dacă există o reacție alergică atribuibilă unui excipient.

Factori care influențează expunerea prin excipienți

Forma farmaceutică a medicamentului.

Prezența unui înveliș cu eliberare controlată.

Doza zilnică și numărul de comprimate.

Durata tratamentului.

Data autorizării sau a reformulării produsului.

Producătorul și formularea specifică.

Existența unor alternative generice cu altă compoziție.

Administrarea concomitentă a mai multor medicamente.

Întrebări frecvente

Ce este un excipient?

Orice componentă a unui medicament care nu are efect terapeutic propriu: substanțe care dau formă comprimatului, îi controlează dezagregarea, îi stabilizează substanța activă, îi dau gust sau culoare.

Dacă e „inactiv”, poate avea efecte?

Da. Termenul descrie absența efectului terapeutic, nu absența oricărui efect biologic. Un excipient poate produce reacții alergice, poate interfera cu absorbția substanței active sau poate avea activitate proprie.

De ce se foloseau ftalați în medicamente?

Ca plastifianți ai polimerului din învelișul gastrorezistent, care trebuie să nu se dizolve la pH acid în stomac și să se dizolve în intestin. Dibutil ftalatul și ftalatul de dietil au fost folosite în acest scop.

Cât de mare era expunerea?

Un studiu din 2009 a raportat la utilizatorii unui medicament cu mesalazină concentrații urinare ale unui metabolit al dibutil ftalatului de ordinul zecilor de ori peste media populației. Sursa nu era mediul, ci tratamentul.

S-a schimbat ceva?

Da. Agenția Europeană a Medicamentului a publicat în 2014 un ghid care limitează folosirea dibutil ftalatului, a ftalatului de dietilhexil și a ftalatului de butilbenzil ca excipienți, cu limite de expunere zilnică, și a cerut reformularea produselor.

Trebuie să îmi opresc tratamentul?

Nu. Această informație nu justifică întreruperea unui tratament necesar. Boala inflamatorie intestinală netratată în sarcină are consecințe documentate, iar mesalazina este considerată compatibilă cu sarcina. Întrebarea pentru medic este dacă formularea este una reformulată.

De ce expunerea prin medicament ar fi mai mare decât cea din ambalaje?

Din cauza regularității. Un ambalaj transferă cantități variabile, în funcție de temperatură și conținut grăsos. Un comprimat administrat zilnic, în aceeași doză, produce o expunere constantă, iar pe ani suma poate depăși sursele difuze.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Compoziția completă a unui medicament Că toate componentele sunt inerte
O sursă posibilă de expunere prin tratament Un motiv de oprire a tratamentului
Că reformularea e tehnic posibilă Că toate produsele au fost reformulate
O întrebare legitimă pentru medicul curant O decizie care aparține pacientei
Nevoia de a include medicația în evaluarea expunerii Că medicația e principala sursă

Greșeli frecvente de interpretare

Oprirea unui tratament din cauza unui excipient

Riscul bolii netratate depășește, în aproape toate situațiile, riscul unui excipient. Discuția despre formulare are sens ca ajustare, nu ca motiv de întrerupere.

Presupunerea că „inactiv” înseamnă „fără efect”

Termenul se referă la absența efectului terapeutic. Excipienții sunt o sursă frecventă de reacții alergice și pot influența absorbția substanței active.

Ignorarea medicației în evaluarea expunerii

O pacientă atentă la ambalajele alimentare poate avea o sursă mult mai consistentă în tratamentul ei zilnic de lungă durată. Prospectul este mai informativ decât eticheta alimentelor.

De ce contează

Cazul ftalaților din excipienți este util pentru că inversează intuiția obișnuită despre expunerea chimică. Discuția publică se concentrează pe ambalaje, cosmetice și apă — surse difuze, greu de controlat, cu niveluri mici. Dar un comprimat luat zilnic, timp de ani, este o expunere intenționată, măsurată și perfect documentată, care poate depăși de zeci de ori sursele din mediu. Partea bună este tot aici: pentru că expunerea prin medicament este cunoscută și reglementată, ea a putut fi limitată în câțiva ani. Pentru mediu, nimic nu funcționează la fel de direct.

Concluzie

Excipientul este orice componentă a unui medicament fără efect terapeutic propriu, iar denumirea de componentă „inactivă” descrie absența efectului terapeutic, nu a oricărui efect biologic. Unii ftalați au fost folosiți ca plastifianți în învelișurile gastrorezistente, iar un studiu din 2009 a raportat la utilizatorii de mesalazină niveluri urinare ale unui metabolit al dibutil ftalatului de zeci de ori peste media populației. Agenția Europeană a Medicamentului a limitat acești excipienți în 2014 și a cerut reformularea. Informația nu justifică întreruperea unui tratament necesar: decizia aparține medicului curant.

Referințe

Hernández-Díaz S, Mitchell AA, Kelley KE, Calafat AM, Hauser R. Medications as a potential source of exposure to phthalates in the U.S. population. Environmental Health Perspectives. 2009;117(2):185–189. doi:10.1289/ehp.11766

Susține constatarea nivelurilor urinare mult peste media populațională ale metabolitului dibutil ftalatului la utilizatorii de mesalazină.

European Medicines Agency, Committee for Human Medicinal Products. Reflection paper on the use of phthalates as excipients in human medicinal products. EMA/CHMP/SWP/362974/2012. Londra: EMA; 2014.

Susține limitarea europeană a dibutil ftalatului, a ftalatului de dietilhexil și a ftalatului de butilbenzil ca excipienți și cerința de reformulare.

Nair A, Sivaprakasam P, Patel M, et al. Excipients: a hidden source of adverse drug reactions. Journal of Pharmaceutical Sciences. 2021;110(6):2379–2390. doi:10.1016/j.xphs.2021.02.011

Susține descrierea excipienților ca sursă posibilă de reacții adverse și clarificarea faptului că „inactiv” nu înseamnă lipsit de efect biologic.

Mahadevan U, Robinson C, Bernasko N, et al. Inflammatory bowel disease in pregnancy clinical care pathway: a report from the American Gastroenterological Association IBD Parenthood Project Working Group. Gastroenterology. 2019;156(5):1508–1524. doi:10.1053/j.gastro.2018.12.022

Susține afirmația că boala inflamatorie intestinală netratată în sarcină are consecințe documentate și că mesalazina este considerată compatibilă cu sarcina.

Termeni corelați

Ftalați, Comprimat gastrorezistent, Biomonitorizare, Efect aditiv și efect sinergic, Organofosfați

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00