Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Dibutilftalat (DBP)

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Dibutilftalatul, prescurtat DBP, este un ftalat folosit ca plastifiant și, într-o utilizare mai puțin cunoscută, ca excipient în învelișul unor medicamente gastrorezistente.

Este, alături de DEHP, ftalatul pentru care dovezile umane privind sănătatea reproductivă masculină sunt cele mai solide, conform revizuirii sistematice publicate de Radke și colaboratorii săi în 2018.

Particularitatea lui este sursa medicamentoasă. Pentru unele persoane, un medicament luat zilnic, timp de luni sau ani, poate fi o sursă mai importantă de ftalați decât alimentația sau cosmeticele.

Pe scurt

Ftalat folosit ca plastifiant și ca excipient farmaceutic.
A fost prezent în învelișul unor comprimate gastrorezistente.
Dovezile umane sunt solide, alături de cele pentru DEHP.
Mecanismul este antiandrogenic, prin reducerea testosteronului fetal.
Restricționat în Uniunea Europeană în articole de consum.
Agenția Europeană a Medicamentului a limitat utilizarea ca excipient.
Sursa medicamentoasă s-a redus considerabil în ultimul deceniu.
Expunerea prin medicament poate fi constantă, deci bine reflectată de o singură probă.

Cum funcționează

Mecanismul este același descris pentru familia ftalaților cu efect antiandrogenic: nu blocarea directă a receptorului androgenic, ci reducerea producției de testosteron în celulele Leydig ale testiculului fetal.

În unele modele animale, expunerea fetală la anumiți ftalați a produs un grup de modificări reproductive masculine — scurtarea distanței anogenitale, testicule necoborâte, malformații ale uretrei și afectarea altor procese dependente de androgeni — ansamblu numit sindromul ftalaților.

În utilizarea farmaceutică, rolul compusului era să facă stratul de acoperire mai flexibil. Anumite comprimate și capsule gastrorezistente, care trebuie să treacă intacte prin stomac și să se dizolve în intestin, au avut în învelișul lor dibutilftalat sau dietilftalat.

Metabolizarea este rapidă, iar metaboliții reflectă expuneri recente. Această proprietate a fost, în cazul sursei medicamentoase, un avantaj metodologic: pentru că persoanele luau preparatul zilnic, expunerea era constantă, iar o singură probă urinară reflecta fidel nivelul obișnuit — situație rară în studiile de biomonitorizare.

Sursa medicamentoasă și consecințele ei

Descoperirea sursei

În 2009, Sonia Hernández-Díaz și colaboratorii săi au analizat datele unui studiu american de biomonitorizare. Persoanele care luau un preparat cu mesalazină, un antiinflamator folosit în bolile inflamatorii intestinale, aveau concentrații urinare ale metabolitului DBP de zeci de ori mai mari decât media populației.

Acest rezultat a arătat ceva ce studiile despre ambalaje și cosmetice nu puteau arăta: pentru o parte dintre persoane, expunerea dominantă nu venea din mediul ambiant, ci dintr-un medicament prescris, luat zilnic și cu aderență bună.

Reacția reglementară

Agenția Europeană a Medicamentului a publicat în 2014 un ghid privind utilizarea ftalaților ca excipienți. Ghidul stabilește limite stricte pentru DBP, DEHP și butilbenzilftalat și cere producătorilor să îi înlocuiască ori de câte ori este posibil.

Pentru medicamentele autorizate în Uniunea Europeană, această sursă de expunere s-a redus considerabil în ultimul deceniu. Compusul rămâne restricționat și în articolele de consum, prin regulamentul REACH, din cauza preocupărilor privind toxicitatea reproductivă.

Ce poate face o persoană care urmează un tratament cronic

Pentru o femeie însărcinată sau care plănuiește o sarcină și care urmează un tratament cronic, întrebarea despre excipienți poate fi adresată farmacistului. Prospectul și rezumatul caracteristicilor produsului listează componentele învelișului, iar farmacistul poate verifica dacă există un preparat echivalent fără ftalați.

Decizia de schimbare aparține medicului care a prescris tratamentul. Bolile pentru care se folosesc aceste medicamente, de exemplu colita ulcerativă, au ele însele efecte asupra sarcinii atunci când nu sunt controlate. Riscul unei boli active este de regulă mai bine documentat decât riscul expunerii la un excipient.

Momentul discuției contează. Întrebarea despre excipienți este cel mai util pusă preconcepțional, pentru că schimbarea unui preparat cronic cere timp: verificarea alternativelor, decizia medicului și, uneori, o perioadă de adaptare la noul preparat. Pusă după confirmarea sarcinii, discuția rămâne validă, dar opțiunile sunt mai limitate.

Relevanță clinică

Întrebarea corectă nu este dacă opriți medicamentul, ci dacă există o variantă echivalentă cu o compoziție mai bună. Un excipient discutabil nu este un motiv să întrerupeți tratamentul.

Această distincție este valabilă dincolo de cazul ftalaților. Compararea riscului unei expuneri incerte cu riscul unei boli necontrolate este, de regulă, net în favoarea tratării bolii, iar formularea alternativă — schimbarea preparatului, nu abandonarea lui — păstrează ambele obiective.

Pentru restul populației, sursele rămân cele obișnuite: contactul cu anumite materiale, alimente, praf interior și produse de consum. Nu toți ftalații prezintă același profil toxicologic, iar evaluarea se face substanță cu substanță.

Pentru cuplurile care planifică o sarcină, discuția privește ambii parteneri. Revizuirea sistematică din 2018 a găsit dovezi robuste pentru asocieri între expunerea la DEHP și DBP și parametri ai sănătății reproductive masculine, inclusiv calitatea spermei, iar spermatogeneza durează aproximativ două-trei luni. Verificarea tratamentelor cronice este, prin urmare, relevantă și pentru partener.

Ce se verifică la un tratament cronic

Compoziția învelișului, listată în prospect și în rezumatul caracteristicilor produsului.

Dacă există un preparat echivalent, cu aceeași substanță activă și o compoziție diferită.

Dacă preparatul actual este autorizat recent în Uniunea Europeană, caz în care probabilitatea prezenței ftalaților este mai mică.

Durata tratamentului și doza zilnică.

Riscul bolii necontrolate, comparat explicit cu riscul expunerii.

Decizia medicului care a prescris tratamentul, care rămâne singurul în măsură să schimbe preparatul.

Dacă partenerul urmează un tratament cronic similar, relevant pentru perioada preconcepțională.

Factori care influențează expunerea prin medicament

Prezența compusului în învelișul preparatului.

Doza zilnică administrată.

Durata tratamentului.

Numărul de comprimate pe zi.

Anul autorizării preparatului.

Existența unei alternative echivalente.

Funcția renală, care influențează eliminarea.

Expunerea concomitentă din alte surse.

Momentul discuției — preconcepțional, opțiunile sunt mai largi.

Întrebări frecvente

Ce este dibutilftalatul?

Un ftalat folosit ca plastifiant și, într-o utilizare mai puțin cunoscută, ca excipient în învelișul unor medicamente gastrorezistente, pentru a face stratul de acoperire mai flexibil.

Cât de importantă era sursa medicamentoasă?

Un studiu din 2009 a arătat că persoanele care luau un preparat cu mesalazină aveau concentrații urinare ale metabolitului de zeci de ori mai mari decât media populației. Pentru ele, medicamentul era sursa dominantă.

Mai există această sursă?

Mult mai puțin. Agenția Europeană a Medicamentului a publicat în 2014 un ghid care stabilește limite stricte și cere înlocuirea ori de câte ori este posibil. Pentru medicamentele autorizate în UE, expunerea s-a redus considerabil.

Ar trebui să întrerup tratamentul?

Nu. Bolile pentru care se folosesc aceste medicamente au ele însele efecte asupra sarcinii când nu sunt controlate, iar riscul unei boli active este de regulă mai bine documentat decât riscul expunerii la un excipient.

Ce pot verifica?

Prospectul și rezumatul caracteristicilor produsului listează componentele învelișului. Farmacistul poate verifica dacă există un preparat echivalent fără ftalați, iar decizia de schimbare aparține medicului care a prescris tratamentul.

Care este mecanismul biologic?

Reducerea producției de testosteron în celulele Leydig ale testiculului fetal, nu blocarea receptorului androgenic. În modele animale a produs ansamblul numit sindromul ftalaților.

Contează și pentru partener?

Da. Revizuirea sistematică din 2018 a găsit dovezi robuste pentru asocieri între expunerea la DEHP și DBP și parametri ai sănătății reproductive masculine, inclusiv calitatea spermei, iar spermatogeneza durează aproximativ două-trei luni.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
O sursă de expunere ușor de ratat Un motiv de a întrerupe tratamentul
Un mecanism antiandrogenic documentat Un efect la expunerea obișnuită
Nevoia de a verifica compoziția învelișului Că orice preparat conține ftalați
Dovezi umane solide, alături de DEHP Că toți ftalații au același profil
O întrebare legitimă pentru farmacist O decizie care aparține pacientului
O sursă constantă, ușor de identificat prin biomonitorizare Nivelul de expunere al unei persoane anume

Greșeli frecvente de interpretare

Întreruperea tratamentului din cauza excipientului

Riscul unei boli active este de regulă mai bine documentat decât riscul expunerii la un excipient. Întrebarea corectă privește existența unei variante echivalente, nu oprirea medicamentului.

Presupunerea că toți ftalații au același profil

Ftalații reprezintă o familie cu utilizări industriale și profiluri toxicologice diferite. Dovezile umane sunt solide pentru DEHP și DBP, dar nu uniforme pentru întreaga familie.

Ignorarea surselor non-alimentare

Discuția publică se concentrează pe ambalaje și cosmetice. Pentru persoanele cu tratament cronic, un medicament luat zilnic a putut fi sursa dominantă — o posibilitate la care puțini se gândesc.

Amânarea discuției până în sarcină

Schimbarea unui preparat cronic cere timp pentru verificarea alternativelor, decizia medicului și adaptarea la noul preparat. Întrebarea despre excipienți este cel mai util pusă preconcepțional.

Când e nevoie de evaluare medicală

Nu întrerupeți un tratament prescris din cauza unui excipient; întrebați medicul dacă există un preparat echivalent.

Întrebările despre compoziția învelișului unui medicament pot fi adresate farmacistului, iar schimbarea preparatului se decide de medicul curant.

De ce contează

Cazul dibutilftalatului din medicamente este un exemplu rar în care o sursă de expunere a fost descoperită invers: nu pornind de la substanță către consumator, ci de la o anomalie în datele de biomonitorizare către explicația ei. Un grup de persoane avea concentrații de zeci de ori mai mari decât restul populației, iar explicația nu era nici profesia, nici alimentația, nici locuința — era rețeta. Pentru cercetarea expunerilor, lecția este că sursele dominante nu sunt întotdeauna cele cercetate cel mai intens.

Concluzie

Dibutilftalatul este un ftalat folosit ca plastifiant și, într-o utilizare mai puțin cunoscută, ca excipient în învelișul unor comprimate gastrorezistente. Un studiu din 2009 a arătat că persoanele care luau un anumit preparat cu mesalazină aveau concentrații urinare ale metabolitului de zeci de ori mai mari decât media populației, iar Agenția Europeană a Medicamentului a limitat ulterior utilizarea ca excipient. Mecanismul documentat este reducerea producției de testosteron în celulele Leydig fetale, iar dovezile umane sunt, alături de cele pentru DEHP, cele mai solide din familie. Un excipient discutabil nu este însă un motiv de a întrerupe tratamentul.

Referințe

Hernández-Díaz S, Mitchell AA, Kelley KE, Calafat AM, Hauser R. Medications as a potential source of exposure to phthalates in the U.S. population. Environmental Health Perspectives. 2009;117(2):185–189. doi:10.1289/ehp.11766

Susține afirmația că unele medicamente gastrorezistente au reprezentat o sursă importantă de dibutilftalat, cu concentrații urinare de zeci de ori mai mari decât media.

European Medicines Agency. Guideline on the use of phthalates as excipients in human medicinal products. EMA/CHMP/SWP/362974/2012. 2014.

Susține limitele europene pentru DBP, DEHP și butilbenzilftalat ca excipienți și cerința de înlocuire ori de câte ori este posibil.

Radke EG, Braun JM, Meeker JD, Cooper GS. Phthalate exposure and male reproductive outcomes: a systematic review of the human epidemiological evidence. Environment International. 2018;121(Pt 1):764–793. doi:10.1016/j.envint.2018.07.029

Susține afirmația că dovezile umane sunt solide pentru DBP, alături de DEHP, privind sănătatea reproductivă masculină.

Johnson KJ, Heger NE, Boekelheide K. Of mice and men (and rats): phthalate-induced fetal testis endocrine disruption is species-dependent. Toxicol Sci. 2012;129(2):235–248. doi:10.1093/toxsci/kfs206

Susține mecanismul de reducere a testosteronului în celulele Leydig fetale și descrierea sindromului ftalaților în modele experimentale.

Termeni corelați

DEHP, Excipient, Sindromul ftalaților, Celule Leydig, Distanță anogenitală

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00