Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Celule Leydig

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Celulele Leydig sunt celulele din țesutul interstițial al testiculului care produc testosteron. Se află între tubii seminiferi, nu în interiorul lor, și răspund la stimularea hormonală venită de la hipofiză.

În viața fetală, ele constituie sursa semnalului androgenic care coordonează dezvoltarea tractului reproductiv masculin. Activitatea lor în intervalul numit fereastra de programare masculină este deosebit de importantă pentru dezvoltarea ulterioară.

Relevanța lor pentru discuția despre perturbatori endocrini este directă: mecanismul principal descris la rozătoare pentru anumiți ftalați nu este blocarea receptorului androgenic, ci reducerea producției de testosteron exact în aceste celule.

Pe scurt

Produc testosteronul în țesutul interstițial al testiculului.
Se află între tubii seminiferi, nu în interiorul lor.
În viața fetală sunt sursa semnalului androgenic de dezvoltare.
Activitatea lor fetală are o perioadă de importanță deosebită.
Sunt ținta mecanismului antiandrogenic al unor ftalați.
Efectul este scăderea producției, nu blocarea receptorului.
La adult susțin spermatogeneza și caracterele sexuale secundare.

Cum funcționează

Celulele Leydig transformă colesterolul în testosteron, printr-o succesiune de reacții enzimatice. Procesul este stimulat de hormonul luteinizant produs de hipofiză, iar în viața fetală precoce de gonadotropina corionică de origine placentară.

Testosteronul produs acționează local, în testicul, și la distanță, pe structurile care se dezvoltă sub influență androgenică. O reducere a producției înseamnă, prin urmare, un semnal mai slab pentru toate aceste procese simultan — de unde caracterul coerent al ansamblului numit sindromul ftalaților.

Mecanismul de interferență descris experimental vizează etapele de sinteză. Anumiți ftalați reduc expresia unor enzime implicate în producerea testosteronului și transportul colesterolului în celulă, iar rezultatul este o cantitate mai mică de hormon, cu receptorul intact.

Activitatea celulelor Leydig nu este constantă de-a lungul vieții. Ele sunt active în viața fetală, apoi într-o perioadă scurtă după naștere, urmată de o fază de repaus până la pubertate, când activitatea se reinstalează. Această succesiune explică de ce o interferență are consecințe diferite în funcție de etapa la care se produce.

Rolul fetal, rolul adult și interferența

În viața fetală

Diferențierea sexuală a sistemului reproductiv implică mecanisme genetice și hormonale. În dezvoltarea reproductivă masculină, androgenii și alte semnale produse de testiculul fetal contribuie la formarea structurilor specifice.

Cercetătorii au descris o fereastră de programare masculină, situată aproximativ la sfârșitul primului trimestru și începutul celui de-al doilea, în care acțiunea androgenilor pare deosebit de importantă pentru dezvoltarea ulterioară a tractului reproductiv. Celulele Leydig fetale sunt cele care furnizează acest semnal.

Interferența experimentală

În unele modele animale, expunerea fetală la anumiți ftalați a produs un grup de modificări reproductive masculine, incluzând scurtarea distanței anogenitale, testicule necoborâte, malformații ale uretrei și afectarea altor procese dependente de androgeni — ansamblul numit sindromul ftalaților.

Un studiu publicat în 2012 de Kyle Johnson, Nicholas Heger și Kim Boekelheide a arătat însă că răspunsul testiculului fetal la ftalați depinde de specie: efectul demonstrat la șobolan nu se reproduce în același fel la alte specii studiate. Această observație impune prudență în extrapolarea la oameni.

La adult

După pubertate, celulele Leydig susțin spermatogeneza prin concentrațiile mari de testosteron din testicul și mențin caracterele sexuale secundare. Spermatogeneza este un proces dependent de semnalizarea androgenică și de funcția celulelor Sertoli și Leydig.

Revizuirea sistematică publicată de Radke și colaboratorii săi în 2018 a găsit dovezi robuste pentru asocieri între expunerea la DEHP și DBP și parametri ai sănătății reproductive masculine, inclusiv calitatea spermei. Perioada preconcepțională nu privește, prin urmare, doar organismul matern.

Implicațiile practice sunt similare pentru ambii parteneri: identificarea expunerilor profesionale, evitarea încălzirii alimentelor în recipiente nepotrivite și o rutină de îngrijire personală fără produse inutile. Pentru partener, avantajul este că o parte dintre aceste măsuri se pot aplica fără să depindă de confirmarea unei sarcini, iar efectele asupra gameților noi se pot instala în decurs de câteva luni.

Cele două populații de celule testiculare

Aspect Celule Leydig Celule Sertoli
Localizare țesut interstițial, între tubi în interiorul tubilor seminiferi
Funcția principală producerea testosteronului susținerea celulelor germinale
Stimulate de hormon luteinizant, hCG în viața fetală hormon foliculostimulant
Rolul fetal semnalul androgenic de dezvoltare formarea structurii testiculare
Ținta ftalaților în modele reducerea sintezei de testosteron efecte descrise, mai puțin centrale

Cele două populații funcționează împreună: testosteronul produs de celulele Leydig acționează asupra celulelor Sertoli, care susțin apoi dezvoltarea celulelor germinale.

O perturbare a oricăreia dintre ele afectează, prin urmare, întregul proces, deși prin mecanisme diferite.

Relevanță clinică

Pentru interpretarea literaturii despre ftalați, localizarea exactă a mecanismului contează. Un efect care reduce producția hormonală are consecințe diferite de unul care blochează receptorul: primul poate fi compensat parțial de stimularea hipofizară crescută, al doilea nu.

Pentru practica clinică, afecțiunile celulelor Leydig au cauze proprii, bine caracterizate — genetice, tumorale, inflamatorii — iar o expunere ambientală nu poate fi identificată retrospectiv drept explicație într-un caz anume.

Pentru cuplurile care planifică o sarcină, implicația este că perioada preconcepțională privește ambii parteneri. Opinia FIGO publicată în 2025 subliniază că expunerile de mediu ale ambilor parteneri aflați la vârsta reproductivă pot influența calitatea gameților și dezvoltarea embrionară timpurie.

Celulele Leydig au și o relevanță patologică proprie, independentă de expuneri: tumorile cu celule Leydig sunt rare, de regulă benigne, și pot produce hormoni în exces, cu manifestări de pubertate precoce la copii sau de ginecomastie la adulți. Diagnosticul și conduita se stabilesc într-un serviciu de endocrinologie.

Ce se evaluează la o suspiciune de disfuncție

Nivelul de testosteron și al hormonilor hipofizari care îl stimulează.

Parametrii spermatici, în evaluarea fertilității masculine.

Volumul și consistența testiculară la examenul clinic.

Istoricul de criptorhidie, traumatisme sau infecții testiculare.

Expunerile profesionale relevante.

Investigațiile genetice indicate, în funcție de tablou.

Factori care influențează funcția celulelor Leydig

Stimularea hipofizară prin hormon luteinizant.

Disponibilitatea colesterolului ca precursor.

Integritatea enzimelor de sinteză.

Vârsta și stadiul de dezvoltare.

Expunerea la substanțe cu efect antiandrogenic.

Starea metabolică, inclusiv obezitatea.

Afecțiunile testiculare locale.

Factorii genetici individuali.

Întrebări frecvente

Ce sunt celulele Leydig?

Celulele din țesutul interstițial al testiculului care produc testosteron. Se află între tubii seminiferi și răspund la stimularea hormonală venită de la hipofiză.

Ce rol au în viața fetală?

Constituie sursa semnalului androgenic care coordonează dezvoltarea tractului reproductiv masculin, mai ales în intervalul numit fereastra de programare masculină.

De ce sunt relevante pentru ftalați?

Pentru că mecanismul principal descris la rozătoare nu este blocarea receptorului androgenic, ci reducerea producției de testosteron exact în aceste celule, prin interferența cu etapele de sinteză.

Rezultatele experimentale se aplică la oameni?

Cu prudență. Un studiu din 2012 a arătat că răspunsul testiculului fetal la ftalați depinde de specie: efectul demonstrat la șobolan nu se reproduce în același fel la alte specii studiate.

Cu ce diferă de celulele Sertoli?

Celulele Leydig sunt în țesutul interstițial și produc testosteron; celulele Sertoli sunt în interiorul tubilor seminiferi și susțin dezvoltarea celulelor germinale. Funcționează împreună.

Ce rol au la adult?

Susțin spermatogeneza prin concentrațiile mari de testosteron din testicul și mențin caracterele sexuale secundare. Revizuirile sistematice au găsit asocieri între expunerea la DEHP și DBP și calitatea spermei.

Sunt active toată viața?

Nu. Sunt active în viața fetală, apoi într-o perioadă scurtă după naștere, urmată de o fază de repaus până la pubertate, când activitatea se reinstalează. De aceea o interferență are consecințe diferite în funcție de etapă.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Sursa semnalului androgenic testicular Nivelul de testosteron al unei persoane
Ținta unui mecanism antiandrogenic documentat Un efect la expunerea obișnuită
De ce ansamblul de efecte este coerent Că ansamblul apare la oameni
Relevanța perioadei preconcepționale Cauza unei infertilități anume
Diferența față de blocarea receptorului Gradul de compensare posibil

Greșeli frecvente de interpretare

Confundarea reducerii producției cu blocarea receptorului

Mecanismul descris este scăderea sintezei de testosteron, cu receptorul intact. Consecințele diferă: primul poate fi compensat parțial de stimularea hipofizară crescută, al doilea nu.

Transferul direct al rezultatelor de la șobolan

Răspunsul testiculului fetal la ftalați depinde de specie. Efectul demonstrat la șobolan nu se reproduce în același fel la alte specii studiate, iar extrapolarea la oameni cere prudență.

Atribuirea unei disfuncții unei expuneri ambientale

Afecțiunile celulelor Leydig au cauze proprii — genetice, tumorale, inflamatorii — iar o expunere obișnuită nu poate fi identificată retrospectiv drept explicație într-un caz anume.

Ignorarea etapei de dezvoltare

Activitatea celulelor Leydig trece prin faze — fetală, neonatală, de repaus, pubertară. O interferență are consecințe diferite în funcție de etapa la care se produce, iar un efect demonstrat fetal nu se transferă la alte perioade.

Când e nevoie de evaluare medicală

Evaluarea fertilității masculine și a funcției testiculare se face într-un serviciu de specialitate, nu prin interpretarea unor liste de substanțe.

Preocupările privind expunerile profesionale se discută cu medicul și, dacă este necesar, cu medicina muncii.

De ce contează

Celulele Leydig ocupă, în toxicologia reproductivă, poziția unui punct de strangulare: toate procesele dependente de androgeni trec prin cantitatea de testosteron pe care ele o produc. Această concentrare are un avantaj metodologic — un singur mecanism explică mai multe efecte — și un dezavantaj biologic, pentru că un sistem cu un singur punct de producție este, prin definiție, vulnerabil. Faptul că stimularea hipofizară poate compensa parțial o producție scăzută este una dintre puținele rezerve pe care sistemul are la dispoziție.

Concluzie

Celulele Leydig sunt celulele interstițiale ale testiculului care produc testosteron și, în viața fetală, constituie sursa semnalului androgenic ce coordonează dezvoltarea tractului reproductiv masculin — mai ales în fereastra de programare masculină. Sunt ținta mecanismului antiandrogenic descris experimental pentru anumiți ftalați: efectul este reducerea sintezei de testosteron, nu blocarea receptorului, iar această distincție are consecințe diferite. Răspunsul testiculului fetal la ftalați depinde însă de specie, ceea ce impune prudență la extrapolarea rezultatelor experimentale.

Referințe

Johnson KJ, Heger NE, Boekelheide K. Of mice and men (and rats): phthalate-induced fetal testis endocrine disruption is species-dependent. Toxicol Sci. 2012;129(2):235–248. doi:10.1093/toxsci/kfs206

Susține mecanismul de reducere a sintezei de testosteron în celulele Leydig fetale și dependența de specie a răspunsului testiculului fetal.

Rey RA, Grinspon RP. Normal male sexual differentiation and aetiology of disorders of sex development. Best Pract Res Clin Endocrinol Metab. 2011;25(2):221–238. doi:10.1016/j.beem.2010.08.013

Susține descrierea rolului celulelor Leydig în diferențierea sexuală, stimularea prin hCG în viața fetală precoce și colaborarea cu celulele Sertoli.

Sharpe RM. Pathways of endocrine disruption during male sexual differentiation and masculinization. Best Pract Res Clin Endocrinol Metab. 2006;20(1):91–110. doi:10.1016/j.beem.2005.09.005

Susține descrierea ferestrei de programare masculină și a dependenței proceselor de dezvoltare de semnalul androgenic produs de celulele Leydig fetale.

Radke EG, Braun JM, Meeker JD, Cooper GS. Phthalate exposure and male reproductive outcomes: a systematic review of the human epidemiological evidence. Environment International. 2018;121(Pt 1):764–793. doi:10.1016/j.envint.2018.07.029

Susține asocierile dintre expunerea la DEHP și DBP și parametri ai sănătății reproductive masculine, inclusiv calitatea spermei.

Termeni corelați

Celule Sertoli, Sindromul ftalaților, DEHP, Fereastră de programare masculină, Distanță anogenitală

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00