Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Extract hidroetanolic

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Farmaceutic

Extract obținut cu un amestec de apă și etanol, care dizolvă atât compușii solubili în apă, cât și pe cei solubili în alcool.

Un extract hidroetanolic se obține prin extragerea materialului vegetal cu un amestec de apă și etanol. Alegerea acestui solvent mixt este deliberată: apa dizolvă compușii polari — zaharuri, acizi organici, glicozide, taninuri hidrosolubile — iar etanolul pe cei mai puțin polari, inclusiv alcaloizi liberi, flavonoide aglicone, rezine și o parte din uleiurile volatile.

Proporția apă-etanol determină profilul rezultat. Un extract la 30% etanol este apropiat de o infuzie; unul la 70% extrage mult mai eficient alcaloizii și compușii lipofili. De aceea „extract hidroetanolic” fără procentul de etanol este o descriere incompletă.

Pe scurt

Se obține cu un amestec de apă și etanol.
Proporția de etanol determină ce compuși sunt extrași.
Raportul 4:1 înseamnă 4 kg de plantă uscată pentru 1 kg de extract.
Raportul nu spune nimic despre conținutul în compuși activi.
Fără specia, partea folosită, procentul de etanol și standardizare, comparația cu studiile nu este posibilă.

Ce face în formulă

Extracția urmărește transferul compușilor din matricea vegetală în solvent. Randamentul depinde de polaritatea solventului, de temperatură, de durată, de granulația materialului și de raportul dintre plantă și solvent. Solventul este variabila cu cel mai mare efect pe profilul final.

După extracție, solventul se îndepărtează parțial sau total prin evaporare, obținând un extract moale sau uscat. Reziduul de etanol este controlat prin limite farmaceutice, iar pentru extractele uscate cantitatea rămasă este neglijabilă — un aspect relevant pentru cine evită alcoolul.

Ce înseamnă raportul de pe etichetă

Raportul droguri-extract

Notația 4:1 — sau DER 4:1, de la drug-extract ratio — înseamnă că din patru părți de material vegetal uscat s-a obținut o parte de extract. Un extract 10:1 este, în acest sens, mai concentrat.

Raportul este o informație despre procesul de fabricație, nu despre conținutul activ. Două extracte 4:1 din aceeași specie pot avea conținuturi foarte diferite în compusul de interes, dacă diferă solventul, varietatea plantei sau partea folosită.

De ce raportul nu este suficient

Un extract standardizat declară conținutul în unul sau câțiva markeri: „standardizat la 10% andrografolide”, de exemplu. Aceasta este informația care permite compararea cu dozele din studii.

Fără standardizare, raportul singur lasă deschisă o variabilitate de un ordin de mărime. Un produs care declară doar „653 mg extracte hidroetanolice 4:1” nu permite nicio raportare la literatura clinică, oricât de precis pare numărul.

De ce specia și varietatea contează

Conținutul în compuși variază mult între varietăți ale aceleiași specii. Exemplul cel mai clar în fitoterapia respiratorie este Acorus calamus: varietatea diploidă americană nu are β-asaronă detectabilă, iar varietatea tetraploidă folosită tradițional în Asia are între 4 și 8% în rizomul uscat.

β-asarona este genotoxică și hepatocarcinogenă la rozătoare, iar Comitetul pentru medicamente pe bază de plante al Agenției Europene a Medicamentului a stabilit o limită temporară de expunere. Același nume de plantă, pe aceeași etichetă, acoperă prin urmare situații de risc foarte diferite.

Ce să citești pe o etichetă

Specia, cu denumirea botanică completă, inclusiv varietatea când ea contează. Partea folosită — rădăcină, rizom, frunză, fruct. Solventul și proporția de etanol. Raportul droguri-extract. Standardizarea, dacă există.

Când dintre acestea apare doar raportul, informația disponibilă nu permite evaluarea produsului, nici în sens de eficacitate, nici în sens de siguranță. Aceasta nu este o critică a plantei, ci o observație despre ce se poate și nu se poate ști.

Ce se știe despre siguranță

Extractele hidroetanolice uscate conțin cantități neglijabile de etanol rezidual, controlate prin limite farmaceutice. Tincturile — extracte lichide neconcentrate — conțin însă etanol în proporție semnificativă, ceea ce este relevant în sarcină, la copii și la persoanele care evită alcoolul.

Extracția cu etanol crește eficiența pentru compușii lipofili, inclusiv pentru cei nedoriți. Alcaloizii pirolizidinici, asaronele și alți compuși toxici sunt extrași mai eficient de solvenții alcoolici decât de apă — motiv pentru care o infuzie și o tinctură din aceeași plantă nu au același profil de risc.

Cine ar trebui să fie atent

Un extract pentru care eticheta nu precizează partea folosită și varietatea nu permite estimarea expunerii la compușii potențial toxici ai speciei.

Tincturile conțin etanol în proporție semnificativă — relevant în sarcină, la copii, în boala hepatică și la persoanele în tratament cu disulfiram sau metronidazol.

Extractele alcoolice pot avea profiluri de interacțiune diferite de infuziile din aceeași plantă, pentru că extrag alți compuși în alte proporții.

Pentru produsele multi-ingredient, cantitatea totală de extract nu permite deducerea cantității din fiecare plantă, decât dacă ea este declarată separat.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă raportul 4:1?

Că din patru părți de material vegetal uscat s-a obținut o parte de extract. Este o informație despre procesul de fabricație, nu despre conținutul în compuși activi.

Un extract 10:1 este mai bun decât unul 4:1?

Este mai concentrat în raport cu planta de pornire, nu neapărat mai bogat în compusul care interesează. Fără standardizare, comparația între două rapoarte nu spune mare lucru.

De ce se folosește amestec de apă și etanol?

Pentru că apa dizolvă compușii polari — glicozide, taninuri hidrosolubile — iar etanolul pe cei mai puțin polari, inclusiv alcaloizii liberi și flavonoidele aglicone. Amestecul acoperă ambele categorii.

Conține alcool?

Extractele uscate conțin cantități neglijabile de etanol rezidual, controlate farmaceutic. Tincturile — extracte lichide neconcentrate — conțin etanol în proporție semnificativă.

De ce contează varietatea plantei?

Pentru că poate schimba complet profilul de risc. La Acorus calamus, varietatea diploidă nu are β-asaronă detectabilă, iar cea tetraploidă are 4–8% în rizomul uscat — iar β-asarona este genotoxică la rozătoare.

Ce ar trebui să scrie pe etichetă?

Specia botanică completă, varietatea când contează, partea folosită, solventul cu proporția de etanol, raportul droguri-extract și standardizarea. Când apare doar raportul, produsul nu poate fi evaluat.

Confuzii frecvente

„4:1 arată cât de puternic este”

Arată cât material vegetal a intrat per unitate de extract. Două extracte 4:1 din aceeași specie pot avea conținuturi foarte diferite în compusul de interes, dacă diferă solventul, varietatea sau partea folosită.

„Dacă e la fel planta, e la fel produsul”

Infuzia și tinctura din aceeași plantă au profiluri diferite de compuși, inclusiv pentru compușii nedoriți: solvenții alcoolici extrag mai eficient asaronele și alcaloizii pirolizidinici.

„O cantitate precisă pe etichetă înseamnă informație precisă”

653 mg extract 4:1 este o cifră exactă despre o cantitate, nu o informație despre conținutul activ. Precizia numărului nu compensează absența standardizării.

Concluzie

Un extract hidroetanolic este definit de solvent, de specie, de partea folosită, de raportul droguri-extract și de standardizare. Dintre acestea, etichetele comunică de obicei doar raportul — cel care spune cel mai puțin despre conținutul activ.

Când varietatea plantei poate schimba profilul de risc de la nedetectabil la procente din masa uscată, ca în cazul asaronelor, absența acestei informații nu este un detaliu tehnic.

Referințe

European Medicines Agency, „Guideline on declaration of herbal substances and herbal preparations in herbal medicinal products/traditional herbal medicinal products.”

Susține definiția raportului droguri-extract, cerințele de declarare a solventului, a speciei și a părții folosite și distincția dintre extract standardizat și extract definit doar prin raport.

European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products, „Public statement on the use of herbal medicinal products containing asarone.” 2005.

Susține genotoxicitatea și hepatocarcinogenitatea asaronelor la rozătoare, limita temporară de expunere stabilită și diferențele de conținut în β-asaronă între varietățile de Acorus calamus.

European Pharmacopoeia, monografia generală „Extracta”.

Susține clasificarea extractelor după consistență și solvent, controlul reziduurilor de solvent și distincția dintre extracte lichide, moi și uscate.

Termeni corelați

Fitoterapie, Extract standardizat, Andrografolidă, Glicirizină, Taninuri, Alcaloid

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00