Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Glicirizină

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Saponina din lemn dulce. Inhibă o enzimă renală, ceea ce produce retenție de sodiu, pierdere de potasiu și hipertensiune.

Glicirizina, numită și acid glicirizic, este saponina triterpenică caracteristică rădăcinii de lemn dulce, de aproximativ cincizeci de ori mai dulce decât zahărul. În organism este hidrolizată de flora intestinală la acid gliciretinic, metabolitul activ.

Este una dintre cele mai instructive molecule din fitoterapie, pentru că beneficiul și riscul ei provin din exact același mecanism, exercitat în două țesuturi diferite. Înțelegerea acestui mecanism explică de ce lemnul dulce funcționează și de ce trebuie limitat.

Pe scurt

Saponină triterpenică din rădăcina de lemn dulce.
Metabolizată de flora intestinală la acid gliciretinic, forma activă.
Inhibă enzima 11-beta-hidroxisteroid dehidrogenaza de tip 2.
În piele și mucoase: efect antiinflamator prin potențarea cortizolului local.
În rinichi: retenție de sodiu, pierdere de potasiu, hipertensiune.

Ce face în formulă

Enzima inhibată, 11-beta-hidroxisteroid dehidrogenaza de tip 2, transformă cortizolul activ în cortizon inactiv. Rolul ei este de a controla local cât cortizol ajunge la receptori. Inhibarea ei crește concentrația locală de cortizol activ, fără a schimba nivelul circulant.

În piele și pe mucoase, consecința este un efect antiinflamator — motivul pentru care glicirizina și derivatul ei, gliciretinatul de stearil, apar în produse pentru piele reactivă. În rinichi, enzima protejează receptorul mineralocorticoid de cortizol; inhibarea ei face ca cortizolul să acționeze ca aldosteronul, cu retenție de sodiu și pierdere de potasiu.

Același mecanism, două consecințe

Pseudohiperaldosteronismul

Tabloul este identic cu excesul de aldosteron, fără ca aldosteronul să fie crescut — de unde numele. Retenție de sodiu și de apă, hipopotasemie, hipertensiune arterială, iar în formele severe alcaloză metabolică, slăbiciune musculară, rabdomioliză și aritmii.

Aldosteronul plasmatic și renina sunt, de fapt, scăzute, ca răspuns la retenția de sodiu. Această combinație — hipertensiune cu hipopotasemie și renină scăzută, dar aldosteron scăzut — este tabloul de laborator care trebuie să ridice suspiciunea de consum de lemn dulce.

Pragul de prudență

Comitetul științific pentru alimentație al Comisiei Europene a indicat 100 de miligrame de glicirizină pe zi ca nivel la care efectele adverse nu sunt așteptate la majoritatea persoanelor, cu mențiunea explicită că unele persoane sunt sensibile și la cantități mai mici.

Sensibilitatea individuală variază considerabil, iar factorii care o cresc sunt vârsta înaintată, hipertensiunea preexistentă, aportul redus de potasiu și tratamentul cu diuretice.

Variabilitatea surselor

Conținutul de glicirizină variază mult: rădăcina uscată are în general între doi și opt procente, dulciurile cu lemn dulce între câteva zeci și câteva sute de miligrame pe porție, iar extractele din suplimente de la câteva procente la peste douăzeci.

Produsele declară rar conținutul. Pentru un supliment care listează doar cantitatea de extract, expunerea la glicirizină nu poate fi estimată — ceea ce face din durata scurtă de administrare singura măsură practică de siguranță.

Derivatul cosmetic

În cosmetice apar gliciretinatul de stearil și dipotasiu glicirizat, folosiți pentru efectul antiinflamator pe piele. Aici riscul sistemic nu se pune: absorbția cutanată este minimă, iar concentrațiile sunt mici.

Confuzia între utilizarea cosmetică și cea orală este o sursă de alarmă nejustificată. Riscul tensional privește ingestia.

Ce se știe despre siguranță

Riscul este previzibil din mecanism și dependent de doză și de durată. Cazurile raportate în literatură — hipertensiune severă, hipopotasemie cu rabdomioliză, aritmii — provin din consum prelungit de cantități mari.

La doze mici și pe durată scurtă, tolerabilitatea este bună. Problema nu este toxicitatea acută, ci efectul cumulativ al unei inhibiții enzimatice menținute.

Cine ar trebui să fie atent

Hipertensiunea arterială, insuficiența cardiacă, boala cronică de rinichi și hipopotasemia preexistentă sunt situații în care glicirizina trebuie evitată fără avizul medicului.

Interacțiuni documentate: cu diureticele de ansă și tiazidice, al căror efect hipopotasemiant se adună; cu digoxina, a cărei toxicitate crește la hipopotasemie; cu corticosteroizii, al căror efect este potențat; cu antihipertensivele, al căror efect este contracarat.

În sarcină, consumul prelungit a fost asociat observațional cu efecte asupra dezvoltării neurocognitive a copilului. Nu este recomandat.

Tabloul de hipertensiune cu hipopotasemie, renină și aldosteron scăzute trebuie să ridice întrebarea despre consumul de lemn dulce — inclusiv din dulciuri și ceaiuri.

Întrebări frecvente

De ce crește tensiunea?

Inhibă enzima renală care transformă cortizolul în cortizon inactiv. Cortizolul rămas activ acționează pe receptorul mineralocorticoid ca aldosteronul: retenție de sodiu și apă, pierdere de potasiu, hipertensiune.

Cât este prea mult?

Comitetul științific european a indicat 100 mg de glicirizină pe zi ca nivel la care efectele nu sunt așteptate la majoritatea persoanelor — cu mențiunea că unii sunt sensibili și la mai puțin. Produsele declară rar conținutul.

Ce este pseudohiperaldosteronismul?

Tabloul excesului de aldosteron fără aldosteron crescut: hipertensiune, hipopotasemie, retenție de apă. La laborator, renina și aldosteronul sunt de fapt scăzute — combinație care trebuie să ridice suspiciunea de consum de lemn dulce.

Glicirizina din cosmetice este un risc?

Nu. Absorbția cutanată este minimă, iar concentrațiile sunt mici. Derivații cosmetici — gliciretinat de stearil, dipotasiu glicirizat — sunt folosiți pentru efectul antiinflamator local. Riscul tensional privește ingestia.

Dulciurile cu lemn dulce sunt o problemă?

Pot fi, la consum mare și prelungit. O bună parte din cazurile grave raportate în literatură provin exact din acest tip de consum, nu din suplimente.

Ce medicamente interacționează?

Diureticele de ansă și tiazidice, digoxina, corticosteroizii și antihipertensivele. Toate interacțiunile sunt previzibile din mecanism, nu ipotetice.

Confuzii frecvente

„Efectul antiinflamator și riscul tensional sunt lucruri separate”

Sunt același mecanism în două țesuturi. Inhibarea aceleiași enzime dă efect antiinflamator în piele și mucoase, și pseudohiperaldosteronism în rinichi. Nu se pot separa prin dozare — doar prin durată sau prin eliminarea glicirizinei din extract.

„E doar un îndulcitor natural”

Este de cincizeci de ori mai dulce decât zahărul, dar nu este un îndulcitor inofensiv. Este o moleculă cu mecanism enzimatic demonstrat și cu efecte cardiovasculare documentate, pentru care există un prag de prudență european.

„Dacă nu simt nimic, nu mă afectează”

Hipertensiunea și hipopotasemia se instalează lent și pot rămâne asimptomatice până la valori semnificative. Slăbiciunea musculară și aritmiile apar târziu. Absența simptomelor nu este un indicator de siguranță.

Concluzie

Glicirizina este exemplul cel mai curat de moleculă vegetală la care beneficiul și riscul sunt exact același mecanism, exercitat în două țesuturi diferite.

Pragul european de prudență este 100 de miligrame pe zi, iar produsele declară rar conținutul. Tabloul de hipertensiune cu hipopotasemie și renină scăzută trebuie să ridice întrebarea despre lemn dulce — inclusiv din dulciuri.

Referințe

Comitetul științific pentru alimentație al Comisiei Europene, aviz privind glicirizina și sarea de amoniu a acesteia, 2003.

Susține indicarea nivelului de 100 mg/zi ca prag la care efectele adverse nu sunt așteptate la majoritatea persoanelor și variabilitatea individuală.

Stewart PM, Wallace AM, Valentino R et al. „Mineralocorticoid activity of liquorice: 11-beta-hydroxysteroid dehydrogenase deficiency comes of age.” Lancet, 1987.

Susține mecanismul de inhibare a enzimei 11-beta-hidroxisteroid dehidrogenaza și tabloul de pseudohiperaldosteronism cu renină și aldosteron scăzute.

Omar HR, Komarova I, El-Ghonemi M et al. „Licorice abuse: time to send a warning message.” Therapeutic Advances in Endocrinology and Metabolism, 2012.

Susține cazurile raportate de hipertensiune severă, hipopotasemie, rabdomioliză și aritmii, și interacțiunile cu diuretice, digoxină și corticosteroizi.

Termeni corelați

Glycyrrhiza glabra, Hipopotasemie, Pseudohiperaldosteronism, Antiinflamator, Expectorant, Cortizol

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00