Hrănire la cerere

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Neonatologie | Alăptare | Practici de îngrijire

Hrănirea la cerere este practica de a alimenta sugarul la semnalele sale de foame, fără impunerea unui orar fix. Este recomandată de Organizația Mondială a Sănătății și de societățile de pediatrie ca standard în primele luni de viață, întrucât corespunde capacității gastrice reduse, digestiei rapide a laptelui matern și mecanismului de reglare a producției de lapte prin cerere și ofertă. Semnalele precoce de foame includ agitația, mișcările de căutare, ducerea mâinilor la gură, plânsul fiind un semnal tardiv.

Mecanismul biologic

  • Suptul frecvent stimulează eliberarea de prolactină și oxitocină, ajustând producția de lapte la necesarul real al sugarului
  • Golirea eficientă a sânului reduce concentrația factorului inhibitor al lactației, semnalizând glandei mamare să crească producția
  • Răspunsul la semnalele precoce de foame facilitează un supt mai eficient decât alimentarea unui sugar deja agitat de plâns prelungit
  • Autoreglarea aportului permite sugarului să ajusteze volumul și frecvența în funcție de necesarul propriu, care variază de la o zi la alta

Contexte clinice relevante

  • Frecvența de 8 până la 12 alimentații în 24 de ore în primele săptămâni este considerată normală și necesară pentru instalarea lactației
  • Impunerea unui orar rigid în primele luni poate compromite producția de lapte și creșterea ponderală
  • Excepția o constituie sugarii care nu se trezesc spontan pentru alimentație, la care trezirea la intervale regulate este necesară până la recuperarea ponderală
  • Monitorizarea eficacității se face prin creșterea ponderală, numărul de scutece udate și murdare și starea generală, nu prin numărarea minutelor de supt
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00