Termoreglare neonatală

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Neonatologie | Fiziologie | Îngrijire

Termoreglarea neonatală este capacitatea limitată a nou-născutului de a menține temperatura corporală constantă, compromisă de raportul mare dintre suprafața corporală și masă, de stratul subțire de țesut adipos subcutanat și de imaturitatea mecanismelor de control central. Nou-născutul nu poate produce căldură prin frison în primele luni și depinde de termogeneza fără frison, realizată prin metabolizarea țesutului adipos brun, precum și de sprijinul termic extern.

Mecanismul biologic

  • Țesutul adipos brun, localizat interscapular, axilar, perirenal și în jurul vaselor mari, conține proteina decuplantă UCP1, care disipă gradientul de protoni mitocondrial sub formă de căldură
  • Pierderea de căldură se produce prin evaporare, conducție, convecție și radiație, iar capul, cu suprafață proporțional mare, reprezintă o cale importantă de pierdere
  • Hipotermia crește consumul de oxigen și de glucoză pentru producerea de căldură, cu risc de hipoglicemie și de acidoză metabolică
  • Supraîncălzirea este la fel de periculoasă, fiind un factor de risc documentat pentru moartea subită a sugarului

Contexte clinice relevante

  • Contactul piele-pe-piele cu părintele este metoda cea mai eficientă de stabilizare termică la nou-născut, cu efect superior incubatorului în multe situații
  • Temperatura recomandată a camerei de somn este de 18 până la 20 de grade, cu îmbrăcăminte adaptată și fără acoperirea capului în timpul somnului
  • Instabilitatea termică, atât hipotermia cât și febra, poate fi primul semn de sepsis neonatal și impune evaluare medicală
  • Verificarea temperaturii copilului se face pe ceafă sau pe torace, nu pe mâini și picioare, care sunt fiziologic mai reci prin vasoconstricție periferică
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00