Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Imunotestare

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Imunotestarea este o tehnică de laborator în care anticorpi produși special recunosc și leagă substanța căutată din proba pacientului. Cantitatea de substanță se deduce apoi din intensitatea semnalului generat de această legare.

O parte importantă a analizelor hormonale, cardiace și a markerilor tumorali se face prin această metodă. Avantajul ei principal este sensibilitatea foarte mare: permite măsurarea unor concentrații extrem de mici, inaccesibile metodelor chimice clasice.

Dezavantajul decurge din același principiu. Pentru că rezultatul depinde de o reacție imunologică, orice substanță din probă care interferează cu această reacție poate modifica valoarea raportată — uneori în sens invers față de realitate.

Pe scurt

Folosește anticorpi pentru a recunoaște substanța măsurată.
Este metoda principală pentru hormoni, troponină și markeri tumorali.
Are o sensibilitate foarte mare.
Poate fi perturbată de substanțe prezente în probă.
Trei interferențe frecvente: biotina, anticorpii heterofili, efectul hook.
Rezultatele pot diferi între metode și între producători.
Un rezultat discordant poate fi verificat prin diluții sau altă metodă.

Cum funcționează

Principiul de bază este legarea specifică. Un anticorp fixat pe suport captează substanța căutată din probă, iar un al doilea anticorp, purtător al unui marcaj detectabil, se atașează de complexul format. Semnalul măsurat — luminos, enzimatic sau radioactiv, în funcție de generația metodei — este proporțional cu cantitatea de substanță prezentă.

Multe imunoteste moderne folosesc legătura dintre biotină și o proteină numită streptavidină pentru a fixa reactivii pe suport. Această legătură este una dintre cele mai puternice interacțiuni necovalente din biologie, motiv pentru care a fost adoptată atât de larg — și motivul pentru care biotina din proba pacientului poate perturba sistemul.

Există și variante construite invers, numite competitive, folosite pentru molecule mici. Acolo substanța din probă concurează cu o versiune marcată pentru locurile de legare, iar semnalul este invers proporțional cu concentrația. Diferența de construcție explică de ce aceeași interferență poate produce rezultate fals scăzute la o metodă și fals crescute la alta.

Cele trei interferențe principale

Interferența biotinei

Suplimentele cu doze mari de biotină, promovate frecvent pentru păr, piele și unghii, pot conține zeci sau chiar sute de miligrame pe zi, de mii de ori mai mult decât necesarul zilnic de aproximativ 0,03 mg. La aceste concentrații, biotina din sânge poate satura sistemul biotină-streptavidină al testului.

Rezultatul poate fi fals scăzut sau fals crescut, în funcție de construcția metodei. Agenția americană pentru alimente și medicamente a emis în 2017 un avertisment, după decesul unui pacient care lua doze mari de biotină și căruia o troponină fals scăzută i-a mascat un infarct. Avertismentul a fost reluat în 2019. Pot fi afectate și testele tiroidiene, unde biotina poate imita tabloul unei hipertiroidii.

Anticorpii heterofili

Unele persoane au în sânge anticorpi capabili să lege reactivii de origine animală ai testului, de exemplu după contactul cu animale sau după anumite tratamente. Aceștia pot crea o punte artificială între cei doi anticorpi ai testului, generând semnal în absența substanței căutate.

Efectul obișnuit este un rezultat fals pozitiv pentru hCG, troponină, hormoni sau markeri tumorali. Un rezultat discordant cu tabloul clinic poate fi verificat de laborator prin diluții succesive, prin reactivi care blochează acești anticorpi sau printr-o metodă diferită.

Efectul hook

Al treilea mecanism apare la concentrații extrem de mari ale substanței măsurate. Când cantitatea este atât de mare încât saturează reactivii, complexul necesar pentru generarea semnalului nu se mai formează corect, iar testul poate afișa, paradoxal, o valoare scăzută.

Situația este descrisă, de exemplu, pentru hCG în sarcina molară, pentru unii markeri tumorali și pentru prolactină în tumorile hipofizare mari. Verificarea se face prin diluarea probei: dacă valoarea măsurată crește după diluție, în loc să scadă proporțional, efectul hook este confirmat.

Interferențele și efectele lor

Interferență Mecanism Direcția erorii Verificare
Biotină în doze mari saturarea sistemului biotină-streptavidină fals scăzută sau crescută pauză și repetare
Anticorpi heterofili punte artificială între reactivi de regulă fals crescută diluții, reactivi de blocare
Efect hook saturarea reactivilor de către analit fals scăzută diluarea probei
Autoanticorpi față de analit legarea substanței măsurate variabilă metodă cu alt principiu
Macrocomplexe forme circulante inactive biologic fals crescută precipitare, cromatografie

Toate aceste situații sunt erori analitice reale, dar sunt rare și pot fi recunoscute dacă laboratorul și medicul au informațiile necesare.

Ultimele două mecanisme sunt mai rare și apar în contexte specifice, de exemplu la unii hormoni care circulă legați în complexe mari.

Relevanță clinică

Suplimentele alimentare sunt percepute adesea ca neutre pentru analize, motiv pentru care pacienții nu le menționează. Biotina în doze mari este exemplul cel mai bine documentat al unei interferențe care poate duce la un diagnostic ratat. Comunicarea tuturor suplimentelor administrate, înaintea recoltării, este cel mai simplu mijloc de prevenție.

Rezultatele obținute prin imunotestare pot diferi între metode și între producători, chiar pentru aceeași substanță, din cauza anticorpilor diferiți folosiți. De aceea compararea valorilor obținute în laboratoare diferite este nesigură, iar urmărirea în timp a unui marker se face, de preferință, cu aceeași metodă.

Pentru medic, semnalul de alarmă este discordanța: o valoare care nu se potrivește cu tabloul clinic, cu celelalte analize sau cu evoluția așteptată. Într-o astfel de situație, laboratorul poate fi consultat direct, pentru că dispune de mijloace de verificare pe care buletinul standard nu le arată.

Când se suspectează o interferență

Când valoarea contrazice complet tabloul clinic al persoanei.

Când un rezultat extrem apare izolat, fără modificări corelate în celelalte analize.

Când persoana lua suplimente în doze mari, în special biotină, înaintea recoltării.

Când o valoare scăzută apare la o persoană cu semne clinice de exces evident al hormonului respectiv — situație care sugerează efect hook.

Când o valoare pozitivă apare la o persoană fără nicio probabilitate pretest pentru acel diagnostic.

Când rezultatul nu se reproduce la o metodă diferită.

Factori care influențează riscul unei interferențe

Construcția metodei folosite de laborator.

Folosirea sistemului biotină-streptavidină în test.

Doza de biotină administrată și intervalul până la recoltare.

Prezența anticorpilor heterofili la persoana respectivă.

Concentrația reală a analitului, pentru efectul hook.

Existența autoanticorpilor față de substanța măsurată.

Generația și producătorul testului.

Procedurile de verificare disponibile în laborator.

Întrebări frecvente

Ce este imunotestarea?

O tehnică de laborator în care anticorpi produși special recunosc și leagă substanța căutată din probă. Cantitatea se deduce din intensitatea semnalului generat de această legare.

Ce analize se fac așa?

O parte importantă a analizelor hormonale, a celor cardiace precum troponina și a markerilor tumorali. Metoda permite măsurarea unor concentrații foarte mici, inaccesibile metodelor chimice clasice.

Chiar pot suplimentele să o perturbe?

Da. Multe imunoteste folosesc legătura biotină-streptavidină pentru a fixa reactivii. Suplimentele cu doze mari de biotină pot conține de mii de ori necesarul zilnic și pot produce rezultate fals scăzute sau fals crescute.

Ce este efectul hook?

Situația în care o concentrație extrem de mare a substanței măsurate saturează reactivii, iar testul afișează paradoxal o valoare scăzută. Se verifică prin diluarea probei: valoarea măsurată crește, în loc să scadă proporțional.

Pot compara rezultate din laboratoare diferite?

Cu prudență. Metodele folosesc anticorpi diferiți și pot da valori diferite pentru aceeași substanță. Urmărirea în timp a unui marker se face, de preferință, cu aceeași metodă, în același laborator.

Ce fac dacă un rezultat pare greșit?

Îl discutați cu medicul. Laboratorul dispune de mijloace de verificare — diluții succesive, reactivi de blocare, metodă alternativă — pe care buletinul standard nu le arată, dar le poate aplica la solicitare justificată.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Cantitatea de substanță legată de anticorpii testului Întotdeauna concentrația reală din sânge
O metodă cu sensibilitate foarte mare O metodă imună la interferențe
Nevoia de a comunica suplimentele administrate Care supliment a afectat rezultatul
De ce metodele diferite dau valori diferite Care metodă este cea corectă
Posibilitatea verificării prin diluții Că orice valoare neașteptată e o interferență

Greșeli frecvente de interpretare

Omiterea suplimentelor din istoricul comunicat

Suplimentele sunt percepute ca neutre pentru analize și nu sunt menționate. Biotina în doze mari poate inversa complet un rezultat, iar efectul ei a dus la cel puțin un deces documentat prin mascarea unui infarct.

Compararea valorilor obținute prin metode diferite

Anticorpii diferiți folosiți de producători diferiți produc valori diferite pentru aceeași substanță. O schimbare aparentă în timp poate veni integral din schimbarea laboratorului sau a metodei.

Acceptarea unei valori scăzute la o persoană cu semne de exces

Este tabloul tipic al efectului hook. O valoare mică la cineva cu manifestări clinice evidente de exces hormonal cere diluarea probei, nu acceptarea rezultatului.

Când e nevoie de evaluare medicală

Comunicați medicului și laboratorului toate suplimentele pe care le luați și întrebați dacă este nevoie de o pauză înaintea recoltării.

Întreruperea unui supliment sau a unui medicament înaintea testării se face la recomandarea medicului.

De ce contează

Imunotestarea a mutat limita a ceea ce se poate măsura în sânge de la miligrame la picograme, făcând posibile diagnostice care erau inaccesibile acum câteva decenii. Prețul acestei sensibilități este o vulnerabilitate specifică: metoda nu măsoară substanța direct, ci o reacție care o reprezintă, iar orice lucru care perturbă reacția perturbă și rezultatul. Un supliment pentru păr și unghii nu ar trebui să aibă nicio legătură cu o analiză de inimă — și totuși are, pentru că amândouă trec prin aceeași verigă chimică.

Concluzie

Imunotestarea folosește anticorpi pentru a recunoaște substanța căutată și este metoda principală pentru hormoni, troponină și markeri tumorali, datorită sensibilității ei foarte mari. Aceeași construcție o face vulnerabilă la trei interferențe frecvente: biotina în doze mari, care poate satura sistemul biotină-streptavidină și produce rezultate fals scăzute sau crescute; anticorpii heterofili, care generează semnal fals pozitiv; și efectul hook, în care o concentrație extremă a analitului duce paradoxal la o valoare scăzută. Toate sunt rare, recunoscibile și verificabile — dar numai dacă laboratorul și medicul au informațiile necesare.

Referințe

Tate J, Ward G. Interferences in immunoassay. Clinical Biochemist Reviews. 2004;25(2):105–120.

Susține descrierea principiului imunotestării, a construcțiilor competitive și necompetitive și a interferențelor prin anticorpi heterofili și efect hook.

US Food and Drug Administration. The FDA Warns that Biotin May Interfere with Lab Tests: FDA Safety Communication. 2017, actualizare 2019.

Susține avertismentul privind interferența biotinei, cazul troponinei fals scăzute care a mascat un infarct și reluarea avertismentului în 2019.

Sturgeon CM, Viljoen A. Analytical error and interference in immunoassay: minimizing risk. Ann Clin Biochem. 2011;48(Pt 5):418–432. doi:10.1258/acb.2011.011073

Susține descrierea mecanismelor de interferență, a metodelor de verificare prin diluții și reactivi de blocare și a variabilității între metode.

Ismail AAA. Interference from endogenous antibodies in automated immunoassays: what laboratorians need to know. J Clin Pathol. 2009;62(8):673–678. doi:10.1136/jcp.2008.055848

Susține descrierea anticorpilor heterofili, a autoanticorpilor față de analit și a macrocomplexelor ca surse de rezultate discordante.

Termeni corelați

Interferența biotinei, Anticorpi heterofili, Efect hook, Eroare analitică, Fază preanalitică

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00