Leucotriene

Leucotrienele sunt mediatori inflamatori de natură lipidică, sintetizați din acidul arahidonic de către mastocite, eozinofile și alte celule imunitare în momentul activării.

Spre deosebire de histamină, nu sunt depozitate preformate, ci produse la cerere. Efectul lor apare mai lent, dar durează mai mult.

Cum funcționează

Se formează pe calea enzimei 5-lipooxigenază, pornind de la acidul arahidonic eliberat din membrana celulară. Aceasta este o cale paralelă cu cea a prostaglandinelor.

Grupul cu cel mai mare rol clinic este al cisteinil-leucotrienelor. Acestea produc bronhoconstricție puternică, edem al mucoasei și hipersecreție de mucus.

La nivel nazal, contribuie semnificativ la obstrucția nazală — simptomul pe care antihistaminicele controlează cel mai slab. La nivel bronșic, sunt mediatori importanți ai astmului.

Durata lor de acțiune mai lungă și producerea la cerere explică de ce participă la faza tardivă a reacției alergice, nu doar la cea imediată.

Efecte principale

Edem al mucoasei

Contribuie major la obstrucția nazală.

Bronhoconstricție

Mediatori importanți în astmul alergic.

Hipersecreție de mucus

Întrețin rinoreea și secrețiile bronșice.

Recrutarea eozinofilelor

Participă la întreținerea inflamației tardive.

Relevanță clinică

Leucotrienele sunt explicația biochimică a unei observații clinice frecvente: un copil sub antihistaminic poate avea strănutul și pruritul controlate, dar nasul încă înfundat.

Există o clasă de medicamente care blochează receptorii lor, folosită mai ales în astm și, în unele situații, în rinita alergică asociată. Indicația și vârsta de administrare sunt stabilite de medic.

Eficacitatea lor în rinita alergică izolată este mai mică decât cea a corticosteroizilor nazali. Nu sunt tratament de primă linie pentru rinită, ci o opțiune în situații specifice.

Rolul lor comun în nas și în bronhii este una dintre bazele conceptului de boală a căilor respiratorii unite: același mediator, aceeași inflamație, două localizări.

Nu se măsoară în practica obișnuită. Relevanța lor este mecanistică și terapeutică, nu diagnostică.

Ce trebuie știut

Nu se măsoară în practica obișnuită.

Relevanța este mecanistică și terapeutică.

Antagoniștii de receptori sunt folosiți mai ales în astm.

În rinita izolată, eficacitatea este inferioară corticosteroizilor nazali.

Indicația și vârsta se stabilesc de medic.

Factori care influențează producția de leucotriene

Activarea mastocitelor și a eozinofilelor.

Expunerea la alergen.

Inflamația cronică a mucoasei.

Activitatea enzimei 5-lipooxigenază.

Prezența astmului asociat.

Sensibilitatea la antiinflamatoare nesteroidiene, la unele persoane.

De ce contează

Leucotrienele explică de ce nasul rămâne înfundat sub antihistaminic — și de ce, în alergia respiratorie, nasul și bronhiile împart aceeași inflamație.

Pe Healthwise, apar în explicarea rinitei alergice, a astmului și a conceptului de căi respiratorii unite.

Concluzie

Leucotrienele sunt mediatori inflamatori lipidici produși la cerere, cu efect mai lent dar mai durabil decât histamina.

Ce trebuie reținut: contribuie major la obstrucția nazală și la bronhoconstricție — simptomele pe care antihistaminicele controlează cel mai slab.