Micro-trezire fiziologică

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Neurofiziologie | Arhitectura somnului | Neonatologie

Micro-trezirea fiziologică este scurta creștere a nivelului de vigilență care apare la tranziția dintre ciclurile de somn, cu durată de la câteva secunde la sub un minut. La adult, aceste momente sunt de obicei subconștiente și nu sunt memorate, somnul reluându-se automat. La nou-născut, capacitatea de a relua somnul independent nu este încă dezvoltată, iar micro-trezirea se transformă frecvent într-o trezire completă care necesită suport extern pentru readormire.

Mecanismul biologic

  • Reprezintă un mecanism de securitate păstrat evolutiv, prin care organismul verifică periodic mediul pentru detectarea unor amenințări în timpul somnului
  • Capacitatea de readormire autonomă depinde de maturizarea circuitelor de autoreglare, un proces care se întinde pe mai mulți ani în copilărie
  • La nou-născut, stimulii care facilitează reluarea somnului sunt suptul, contactul fizic și vocea părintelui, prin mecanisme de coreglare
  • Frecvența micro-trezirilor crește în condiții de disconfort, temperatură inadecvată, foame sau stimulare excesivă anterioară somnului

Contexte clinice relevante

  • Nevoia de suport extern pentru readormire în primele luni nu constituie o dependență problematică, ci reflectă imaturitatea neurologică normală
  • Intervenția prematură în starea de tranziție dintre cicluri poate împiedica reluarea spontană a somnului, transformând o micro-trezire într-o trezire completă
  • Numărul micro-trezirilor detectabile polisomnografic crește în apneea obstructivă și în sindromul picioarelor neliniștite, fragmentând somnul fără ca persoana să conștientizeze
  • La adult, micro-trezirile frecvente explică senzația de somn neodihnitor în ciuda unei durate totale aparent adecvate
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00