Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Neuroni-oglindă

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Neuroni care răspund atât la executarea unei acțiuni, cât și la observarea aceleiași acțiuni făcute de altcineva.

Neuronii-oglindă sunt neuroni care răspund atât la executarea unei acțiuni, cât și la observarea aceleiași acțiuni făcute de altcineva. Au fost descriși la începutul anilor 1990 de echipa lui Giacomo Rizzolatti, la Parma, în cortexul premotor ventral al macacului, și ulterior în lobul parietal inferior.

La om, înregistrarea neuronilor individuali este rareori posibilă, iar cercetarea folosește imagistica și electrofiziologia pentru a studia sisteme de observare și execuție a acțiunilor. Există o singură serie de înregistrări directe la om, publicată în 2010 de Roy Mukamel și colaboratorii, la pacienți cu electrozi implantați pentru epilepsie.

Pe scurt

Răspund atât la executarea, cât și la observarea unei acțiuni.
Descriși la macac, în cortexul premotor ventral și în lobul parietal inferior.
La om, dovezile sunt în majoritate indirecte.
Rolul funcțional propus — înțelegerea acțiunilor — este dezbătut.
Au devenit o explicație supraextinsă pentru empatie, limbaj și artă.

Ce face în formulă

La macac, neuronii cu proprietăți de oglindă din cortexul premotor ventral răspund la acțiuni dirijate către obiecte — apucarea, ruperea, manipularea — nu la mișcări fără scop. Unii răspund doar la acțiuni identice, alții la acțiuni cu același scop realizate altfel. Această codificare a scopului a fost interpretată ca o formă de înțelegere a acțiunii observate.

Descoperirea a fost făcută accidental, în timpul unor experimente despre controlul motor al apucării, iar istoria ei este un exemplu de rezultat neanticipat care a reorientat un domeniu întreg. Problema a apărut mai târziu: interpretarea funcțională a depășit rapid datele.

Ce se poate afirma și ce nu

Ce este bine susținut

Observarea unei acțiuni activează, la om, regiuni implicate și în execuția ei — cortex premotor ventral, lob parietal inferior, cortex temporal superior. Această suprapunere a fost replicată în numeroase studii de imagistică și prin măsurarea suprimării ritmului mu.

Sistemul este sensibil la experiența motorie proprie: dansatorii de balet arată o activare mai mare la observarea mișcărilor de balet decât la cele de capoeira, și invers. Expertiza motorie modulează răspunsul — unul dintre cele mai elegante rezultate ale domeniului.

Obiecțiile sistematizate

În 2009, Gregory Hickok a publicat opt obiecții față de teoria că neuronii-oglindă explică înțelegerea acțiunilor. Printre ele: oamenii înțeleg acțiuni pe care nu le pot executa; lezarea sistemului motor nu abolește înțelegerea acțiunilor; iar la macac nu există dovada că aceste neuroni sunt necesari pentru înțelegere.

A doua clasă de obiecții vizează originea: activitatea de tip oglindă poate reflecta asocieri învățate între a vedea și a face, nu o capacitate înnăscută de înțelegere. Modelul învățării asociative, propus de Cecilia Heyes, explică datele existente fără a presupune o funcție dedicată.

Generalizarea excesivă

În comunicarea populară, neuronii-oglindă au devenit explicația pentru empatie, autism, limbaj, cultură, educație și artă. Vilayanur Ramachandran i-a numit „neuronii care au făcut civilizația”, iar ipoteza unui deficit de neuroni-oglindă în autism a circulat intens.

Pentru autism, dovezile nu susțin ipoteza: mai multe studii și o meta-analiză au găsit activare de tip oglindă intactă, iar explicațiile alternative — diferențe de atenție socială și de motivație — au suport mai bun. Este un caz didactic despre cât de repede o ipoteză atractivă devine fapt în discursul public.

În neuroestetică

Ipoteza simulării corporale, propusă în 2007 de David Freedberg și Vittorio Gallese, aplică mecanismul la artă: privitorul ar avea un răspuns motor implicit la gesturile reprezentate și la urmele execuției.

Testul experimental cel mai direct, condus de Maria Alessandra Umiltà în 2012, a găsit suprimarea ritmului mu la privirea pânzelor tăiate ale lui Fontana, dar nu la variante cu tăietura înlocuită de o linie desenată. Rezultatul susține implicarea sistemului motor; nu demonstrează că aceasta produce emoția estetică.

Ce se știe despre siguranță

Terapia prin observarea acțiunii, în care pacientul privește mișcări înainte de a le executa, se bazează pe acest mecanism și are dovezi modeste dar pozitive în recuperarea membrului superior după accident vascular.

În afara acestei aplicații, nu există intervenții validate bazate pe neuronii-oglindă. Programele comerciale care pretind că îi antrenează pentru a crește empatia nu au suport științific.

Cine ar trebui să fie atent

Ipoteza unui deficit de neuroni-oglindă în autism nu este susținută de dovezi — studiile și o meta-analiză au găsit activare intactă.

Programele care pretind că antrenează neuronii-oglindă pentru a crește empatia nu au suport științific.

Oamenii înțeleg acțiuni pe care nu le pot executa. Forma tare a teoriei nu rezistă acestei observații simple.

Implicarea sistemului motor la observarea unui gest nu demonstrează că emoția estetică este produsă de simulare corporală.

Întrebări frecvente

Ce sunt neuronii-oglindă?

Neuroni care răspund atât la executarea unei acțiuni, cât și la observarea aceleiași acțiuni la altcineva. Descriși la macac, în cortexul premotor ventral și în lobul parietal inferior.

Există la om?

Dovezile sunt în majoritate indirecte — imagistică și electrofiziologie. Există o singură serie de înregistrări directe, la pacienți cu electrozi implantați pentru epilepsie.

Ce este bine susținut?

Că observarea unei acțiuni activează regiuni implicate și în execuția ei, și că expertiza motorie modulează răspunsul — dansatorii reacționează mai puternic la mișcările pe care le cunosc.

Care sunt obiecțiile principale?

Oamenii înțeleg acțiuni pe care nu le pot executa; lezarea sistemului motor nu abolește înțelegerea; iar activitatea de tip oglindă poate reflecta asocieri învățate, nu o funcție dedicată.

Explică autismul?

Nu. Mai multe studii și o meta-analiză au găsit activare de tip oglindă intactă, iar explicațiile prin diferențe de atenție socială și de motivație au suport mai bun.

Ce arată studiul cu pânzele lui Fontana?

Suprimarea ritmului mu la lucrările originale, absentă la variante cu tăietura înlocuită de o linie. Susține implicarea sistemului motor, nu că aceasta produce emoția estetică.

Confuzii frecvente

„Neuronii-oglindă explică empatia”

Empatia implică evaluare, memorie, context și interpretare. Suprapunerea dintre observare și execuție este un fenomen real, nu o explicație completă a unui proces complex.

„Autismul este un deficit de neuroni-oglindă”

Ipoteza a circulat intens, dar dovezile nu o susțin. Studiile și o meta-analiză au găsit activare intactă, iar explicațiile alternative au suport mai bun.

„Sunt neuronii care au făcut civilizația”

Formularea aparține comunicării de popularizare. Datele privesc codificarea scopului unei acțiuni observate, iar chiar și acest rol funcțional rămâne dezbătut.

Concluzie

Neuronii-oglindă sunt o descoperire reală: observarea unei acțiuni angajează, parțial, sistemele care o execută, iar răspunsul este modulat de experiența motorie proprie.

Interpretarea funcțională a depășit însă rapid datele. Oamenii înțeleg acțiuni pe care nu le pot executa, activitatea de tip oglindă poate fi învățată, iar ipoteza deficitului în autism nu s-a confirmat. O descoperire valabilă nu trebuie transformată în explicația universală a experienței umane.

Referințe

Rizzolatti G, Craighero L. „The mirror-neuron system.” Annual Review of Neuroscience, 2004.

Susține descrierea originală la macac, localizarea în cortexul premotor ventral și în lobul parietal inferior, și codificarea scopului acțiunii.

Hickok G. „Eight problems for the mirror neuron theory of action understanding in monkeys and humans.” Journal of Cognitive Neuroscience, 2009;21(7):1229–1243.

Susține obiecțiile față de teoria înțelegerii acțiunilor prin neuroni-oglindă, inclusiv înțelegerea acțiunilor neexecutabile și absența dovezilor de necesitate.

Heyes C. „Where do mirror neurons come from?” Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 2010.

Susține modelul învățării asociative ca explicație a activității de tip oglindă, fără a presupune o funcție dedicată înnăscută.

Hamilton AFdC. „Reflecting on the mirror neuron system in autism: a systematic review of current theories.” Developmental Cognitive Neuroscience, 2013.

Susține absența dovezilor pentru ipoteza unui deficit de neuroni-oglindă în autism și plauzibilitatea mai mare a explicațiilor alternative.

Termeni corelați

Cortex premotor, Simulare corporală, Ritm mu, Cogniție întrupată, Mișcare implicată, Cale vizuală dorsală

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00