Oxalați

Biochimie alimentară | Antinutrienți | Nefrologie

Oxalații sunt săruri și esteri ai acidului oxalic, produși de plante ca mecanism de apărare, de reglare a calciului intracelular și de detoxifiere a metalelor din sol. În alimentație, oxalații reduc biodisponibilitatea calciului și a fierului prin formarea de complexe insolubile în lumenul intestinal, iar fracțiunea absorbită sistemic poate contribui la formarea de calculi renali de oxalat de calciu la persoanele predispuse. Alimentele cu conținut ridicat includ spanacul, sfecla, rubarba, migdalele, cacaua și speciile din familia Amaranthaceae.

Mecanismul biologic

• Oxalații solubili, precum oxalatul de potasiu și cel de sodiu, se dizolvă în conținutul digestiv și sunt absorbiți prin transportori intestinali; ajunși în circulație, se leagă de calciu și se elimină renal, unde pot cristaliza
• Oxalații insolubili, în principal oxalatul de calciu cristalizat sub formă de rafide în celulele vegetale, nu se absorb sistemic, dar leagă calciul și fierul alimentar în intestin, reducându-le absorbția
• Organismul produce endogen o parte din oxalați prin metabolismul glioxilatului și al vitaminei C în exces; producția endogenă poate depăși aportul alimentar la persoanele fără consum ridicat de alimente bogate în oxalați
• Bacteria intestinală Oxalobacter formigenes degradează oxalatul în colon, reducând absorbția; colonizarea redusă, frecventă după antibioterapii repetate, este asociată cu risc crescut de litiază oxalică

Contexte clinice relevante

• Fierberea cu apă abundentă reduce oxalații solubili cu 30 până la 50% prin leșiere, motiv pentru care apa de fierbere se aruncă; aburirea reduce mai puțin, deoarece compușii solubili nu au unde migra
• Consumul de alimente bogate în oxalați împreună cu surse de calciu reduce absorbția sistemică, deoarece oxalatul se leagă de calciu în intestin în loc să fie absorbit
• Hiperoxaluria primară este o boală genetică rară cu producție endogenă masivă de oxalat, care duce la nefrocalcinoză și insuficiență renală, distinctă de hiperoxaluria alimentară
• Restricția severă de oxalați nu este recomandată populației generale; are indicație doar la persoanele cu litiază oxalică recurentă documentată, sub îndrumare medicală

oxalații nu sunt un motiv de a evita legumele cu frunze verzi. la persoanele fără antecedente de litiază renală, aportul alimentar obișnuit nu prezintă risc, iar beneficiile acestor legume depășesc cu mult preocuparea pentru antinutrienți. hidratarea adecvată și diversitatea alimentară rezolvă problema în majoritatea situațiilor.