Permeabilitate capilară

(categorie: fiziologie, terapie intensivă)

Permeabilitatea capilară este capacitatea pereților capilarelor de a lăsa să treacă apă, molecule mici și, în anumite condiții, proteine între sânge și țesuturi. În mod normal este strict controlată; în inflamația sistemică crește mult, iar lichidul se scurge din circulație în interstițiu.

Această scurgere explică unul dintre paradoxurile pancreatitei acute severe: pacientul pierde câțiva litri din volumul circulant fără să fi sângerat sau vomitat vizibil.

Cum funcționează

Peretele capilar este format dintr-un singur strat de celule endoteliale, unite prin joncțiuni și acoperite pe interior de un strat fin de molecule numit glicocalix. Împreună, ele lasă să treacă apa și moleculele mici, dar rețin proteinele mari, în special albumina.

Albumina reținută în vas creează presiunea oncotică, forța care trage apa înapoi în circulație și contrabalansează presiunea hidrostatică ce o împinge afară. Echilibrul dintre cele două ține lichidul acolo unde trebuie.

În inflamația sistemică, citokinele proinflamatoare activează endoteliul. Glicocalixul se degradează, joncțiunile dintre celule se relaxează, iar porii funcționali se lărgesc. Acum trec și proteinele, inclusiv albumina.

Consecința este dublă și se autoîntreține. Lichidul iese din vas, deci volumul circulant scade. Iar albumina care iese odată cu el își duce presiunea oncotică în interstițiu, unde trage apă și mai mult. De aceea albumina scăzută din sânge nu este doar un marker al inflamației, ci și un participant la scurgere.

Consecințe

Hipovolemia

Pierderea de volum circulant, cu scăderea tensiunii, accelerarea pulsului și reducerea perfuziei organelor. Este mecanismul principal al insuficienței renale din pancreatita acută.

Colecțiile de lichid

Lichidul se acumulează în jurul pancreasului, în abdomen și în cavitatea pleurală, producând ascită și revărsat pleural.

Edemul pulmonar

Lichidul ajuns în interstițiul pulmonar și în alveole deteriorează schimbul de gaze, contribuind la insuficiența respiratorie.

Hipertensiunea intraabdominală

Acumularea de lichid și edemul țesuturilor cresc presiunea în abdomen, care la rândul ei reduce fluxul renal și limitează mișcarea diafragmului.

Relevanță clinică

Acest mecanism explică de ce hidratarea intravenoasă este esențială în pancreatita acută, dar și de ce excesul face rău. Când capilarele sunt permeabile, o parte din lichidul perfuzat se scurge tot în țesuturi, agravând edemul pulmonar și presiunea abdominală.

Studiul WATERFALL, publicat în 2022, a demonstrat asta clinic: resuscitarea agresivă a produs supraîncărcare cu lichide la 20,5% dintre pacienți, față de 6,3% în grupul cu hidratare moderată, fără să reducă frecvența formelor moderat severe sau severe. Studiul a fost oprit înainte de termen.

Consecința practică este că un instrument care semnalează un pacient cu risc mare nu trebuie să ducă la reflexul „mai mult lichid”, ci la o reevaluare mai atentă. Predicția fără intervenția corectă nu ajută.

Ureea și albumina, două dintre cele șase variabile ale modelului de predicție din studiul din 2026, surprind exact acest proces. Ureea crește atât pentru că rinichii filtrează mai puțin, cât și pentru că un organism cu volum scăzut o reabsoarbe mai mult. Albumina scade prin sinteză redusă și prin scurgere în interstițiu.

Administrarea de albumină ca tratament al scurgerii capilare nu s-a dovedit benefică în această situație, tocmai pentru că albumina administrată trece și ea în interstițiu. Nu este o soluție pentru mecanismul de bază.

Ce se urmărește

Semnele de hipovolemie se urmăresc clinic: tensiune arterială, puls, diureză, reumplere capilară, starea de conștiență.

Ureea, creatinina și hematocritul oferă informații indirecte despre volumul circulant și despre perfuzia renală.

Semnele de supraîncărcare cu lichide sunt la fel de importante: edeme, creștere rapidă în greutate, agravarea respirației, saturație scăzută.

Hidratarea se ajustează după răspunsul pacientului, nu după un volum fix prestabilit.

Presiunea intraabdominală se măsoară în cazurile severe, când abdomenul devine tensionat.

Factori care influențează permeabilitatea capilară

Concentrația citokinelor proinflamatoare circulante.

Integritatea glicocalixului endotelial.

Nivelul albuminei și presiunea oncotică.

Volumul de lichide administrat.

Presiunea hidrostatică din capilare.

Prezența unei infecții suprapuse.

Bolile cardiace și renale preexistente.

Permeabilitate capilară în context Healthwise

Permeabilitatea capilară este veriga care explică de ce pancreatita acută severă seamănă, fiziologic, cu o hemoragie fără sânge pierdut. Și de ce tratamentul care pare evident — mult lichid — trebuie dozat cu atenție.

Pe Healthwise, apare în explicarea mecanismului insuficienței de organ din pancreatită și în discutarea schimbării recomandărilor privind hidratarea. Volumele de perfuzie se stabilesc exclusiv de echipa medicală.

Concluzie

Permeabilitatea capilară crescută este mecanismul prin care lichidul și albumina se scurg din circulație în țesuturi, sub acțiunea citokinelor proinflamatoare care activează endoteliul și degradează glicocalixul.

Ce trebuie reținut: explică pierderea a câțiva litri de volum circulant fără sângerare vizibilă; face hidratarea necesară, dar și periculoasă în exces — studiul WATERFALL a arătat că perfuziile agresive cresc supraîncărcarea fără beneficiu.