Pica / Pagofagie

(psihiatrie, hematologie, nutriție)

Pica este un comportament caracterizat prin consumul persistent și compulsiv de substanțe non-alimentare fără valoare nutritivă — gheată, lut, pământ (geofagie), amidon, cretă, hârtie, săpun, cenușă, noroi — timp de cel puțin o lună, în absența unui context cultural acceptat sau al unui defect cognitiv sever. Este recunoscuta în DSM-5 ca tulburare de alimentație și este clasificată după substanța consumată: pagofagie (gheață), geofagie (pământ/lut), amilofagie (amidon), geophagie etc. Deși poate apărea în sarcină, în tulburări de dezvoltare și în unele tulburări psihiatrice, asocierea sa cu deficitul sever de fier este una dintre cele mai documentate și mai specifice manifestări clinice ale anemiei feriprive — pagofagia în particular este considerată quasi-patognomonică pentru deficit sever de fier.

Mecanismul biologic

•  Asocierea cu deficitul de fier — pica și, mai specific, pagofagia sunt asociate cu deficit sever de fier în peste 50% din cazuri în seriile clinice; mecanismul neurobiologic rămâne incomplet înțeles; ipoteze propuse: deficitul de fier perturbă semnalizarea dopaminergică în circuitele de recompensă alimentară, producând comportamente de căutare de stimuli specifici; gheata sau substanțele cu textură specifică ar putea stimula receptori orali sau termici care produc eliberare de dopamina sau serotonina, compensând partial deficitul de neurotransmitatori produs de deficit de fier; ipoteza legată de fier: substanțele consumate (lut, pământ) ar putea lega minerale sau toxine din tractul digestiv sau, paradoxal, ar putea fi o sursă de minerale

•  Pagofagia și specificitatea sa — dintre toate formele de pica, pagofagia (consumul compulsiv de gheată, curiozitate pentru ronțăit gheată — 1–2 pahare de gheată per zi sau mai mult) este cel mai specific asociată cu deficitul de fier; mai mult de 50% din pacienții cu pagofagie au deficit sever documentat; remisia pagofagiei după repletia cu fier este rapidă (în 1–2 săptămâni) și este frecvent raportată de pacienți ca unul dintre primele semne de răspuns la tratament, înainte de ameliorarea hemoglobinei

•  Pica în sarcina — pica (în special geofagia și amilofagia) este semnificativ mai frecventă în sarcina, mai ales în zonele cu prevalenta crescuta a deficitului de fier; poate fi și o expresie a variațiilor hormonale sau a aversiunilor alimentare din sarcina; riscuri: geofagia poate introduce paraziți intestinali, metale grele (plumb, arsenic) sau poate reduce absorbtia fierului și a altor nutrienți prin legarea lor de argilă

•  Pica în tulburările de dezoltare — pica este frecventă în autism, dizabilitate intelectuală și schizofrenie; în aceste contexte, nu reflectă neaparat deficit de fier și are mecanisme neurobiologice diferite; evaluarea feritinei rămâne recomandată deoarece deficitul de fier este prevalent în aceste populatii și poate agrava simptomele

Contexte clinice relevante

•  Diagnosticul — pica nu este întotdeauna dezvăluită spontan de pacienți (rușine sau lipsa conștiinței că este o problemă medicală); interogarea activă despre consumul de gheata, lut sau alte substanțe non-alimentare la orice pacient cu deficit sever de fier este recomandată; răspunsul la suplimentarea cu fier confirmă retrospectiv asocierea

•  Riscurile clinice ale picei — geofagia: ingestia de lut sau pământ poate introduce toxine, paraziți și poate reduce absorbtia fierului și a altor nutrienți; amilofagia: consumul de amidon crud poate produce hiperglicemie la persoanele cu diabet; pagofagia: consumul de gheata în cantitate mare poate eroda smalțul dentar; unele substanțe (vopsea cu plumb, pâmânt contaminat) pot produce intoxicatii grave

•  Tratamentul — tratamentul cauzei (repletia cu fier) rezolvă pica asociată deficitului de fier în majoritatea cazurilor, în decurs de săptămâni; în pica fără deficit de fier documentat sau fără raspuns la repletia cu fier, evaluarea psihiatrică și terapia comportamentală sunt indicate

pagofagia este unul dintre acele simptome care, odată cunoscute, fac diagnosticul aparent evident — și totuși rămâne frecvent nerecoltat în consultul medical standard. un pacient care menționează că mănâncă gheata compulsiv și cu plăcere ar trebui să declanșeze imediat evaluarea feritinei. este poate cel mai specific semn al deficitului sever de fier disponibil clinic. și este cel mai simplu de întrebat.