Mieloperoxidază (MPO)

(imunologie, hematologie, cardiologie)

Mieloperoxidaza (MPO) este o enzimă hemică secretată în cantități mari de neutrofile și, în cantități mai mici, de monocite și macrofage, cu rolul central în activitatea bactericidă a neutrofilelor prin producerea de specii reactive ale clorului. Conține doi atomi de fier hemici și este una dintre cele mai abundente proteine neutrofilice — reprezintă 5% din greutatea uscată a neutrofilului. MPO este stocată în granulele azurofile ale neutrofilelor și eliberată în fagozom (unde distruge microorganismele inghițite) și extracelular (unde participă la inflamație și poate produce leziuni tisulare). Deficitul de fier reduce activitatea MPO și compromite capacitatea bactericidă a neutrofilelor.

Mecanismul biologic

•  Reacția catalizată de MPO — MPO utilizează H2O2 (produs de NADPH-oxidaza în burst oxidativ) pentru a oxida ionul clorură (Cl-) la acid hipocloros (HOCl): H2O2 + Cl- → HOCl + OH-; HOCl este un oxidant puternic și neselectiv care distruge membranele bacteriene, proteinele și ADN-ul microorganismelor; poate oxida și alți anioni (bromură → HOBr, tiocianat → HOSCN, nitrit → NO2•) cu efect antimicrobian

•  Burst oxidativ și MPO — neutrofilul activat de un microorganism inghitit declanșează burst oxidativ: NADPH-oxidaza (NOX2) produce superoxid (O2•-) → dismutatie la H2O2; MPO converteste H2O2 la HOCl; combinatia NADPH-oxidaza + MPO produce arsenalul antimicrobian principal al neutrofilului; deficitul de MPO (genetic sau funcțional prin deficit de fier) reduce drastic capacitatea bactericidă

•  Fierul și sinteza MPO — MPO necesită fier pentru centrul hemić și este sintetizată în cursul diferentierii mieloide din precursorii granulocitari din măduvă; în deficitul de fier, sinteza MPO în precursorii mieloid este redusă; neutrofilele produse sunt hipofuncționale din perspectiva burst oxidativ; documentat experimental în modele animale cu deficit de fier sever și observat clinic ca susceptibilitate crescută la infectii bacteriene

•  MPO extracelulară și inflamația — MPO eliberată extracelular de neutrofilele activate oxidează LDL la LDL oxidat (oxLDL) — un mecanism central al aterogenezei; nivelurile serice de MPO sunt markeri ai activității neutrofilice și ai inflamației vasculare; MPO serică crescută este predictor independent al riscului cardiovascular și al sindromului coronarian acut

Contexte clinice relevante

•  Deficitul congenital de MPO — cea mai frecventă deficienta enzimatică neutrofilică (1:2000–4000 în unele populatii); produce susceptibilitate crescuta la infectii fungice (Candida) în special la persoanele cu diabet sau imunosupresie concomitentă; la persoanele imunocompetente, deficitul poate fi asimptomatic datorita redundantei mecanismelor bactericide

•  MPO și riscul cardiovascular — studii prospective (Brennan et al., NEJM 2003) au documentat că MPO plasmatică crescută la prezentarea în urgență la pacienți cu durere toracică prezice riscul de infarct miocardic acut; MPO oxidează LDL și generează specii reactive care oxidează apoB, contribuind la instabilizarea plăcii ateromatoase; investigată ca biomarker de risc cardiovascular complementar troponinei

•  Inhibitorii MPO ca strategie terapeutică — inhibitorii MPO sunt investigați pentru reducerea inflamației vasculare în ateroscleroză, pentru neuroprotecție în AVC și în scleroza multiplă (MPO produsă de microglia activată contribuie la demielinizare); AZD5904 și PF-06667112 sunt inhibitori de MPO în studii clinice de faza 1-2

mieloperoxidaza ilustrează o conexiune ignorată clinic: deficitul de fier nu compromite doar transportul de oxigen și producerea de energie — compromite și imunitatea înnăscută la nivel molecular. neutrofilele unui pacient cu deficit de fier sever sunt mai puțin capabile să distrugă bacterii fagocitate, independent de numărul lor total. aceasta adaugă o dimensiune imunologică concretă argumentului pentru tratamentul prompt al deficitului de fier, mai ales la copii, gravide și persoane imunocompromise.