Sindromul picioarelor neliniștite (RLS)

28 « Back to Glossary Index

(neurologie, psihiatrie, medicină a somnului)

Sindromul picioarelor neliniștite (RLS — Restless Legs Syndrome, sindromul Willis-Ekbom) este o tulburare neurologică senzorio-motorie caracterizată prin nevoia irezistibilă de a mișca picioarele (și uneori brațele), asociată cu senzații neplăcute descrise ca furnicături, arsuri, mâncărimi, senzație de curent electric sau de insecte sub piele, apărând la repaus (mai ales seara și noaptea), ameliorate temporar de mișcare și agravate în decubit. Afectează 5–10% din populația generală, cu predominanță feminină (2:1), și este una dintre cele mai frecvente cauze de insomnie de adormire și de somnolență diurnă. Asocierea sa cu deficitul de fier la nivel cerebral — documentată prin studii de RMN spectroscopic și post-mortem — este bine stabilită și are implicații terapeutice directe.

Mecanismul biologic

•  Disfuncția dopaminergică și fierul cerebral — RLS este asociat cu disfuncția sistemului dopaminergic în căile nigrostriatale și mesolimbice; fierul este cofactor al tirozin-hidroxilazei (enzima limitantă a sintezei dopaminei) și al ribonucleotid reductazei (necesară pentru proliferarea neuronilor dopaminergici); deficitul de fier cerebral reduce sinteza dopaminei și sensibilitatea receptorilor D2 în ganglionii bazali și în substanța neagră; receptorii D2 din circuitele spinale reglează sensibilitatea senzorială la nivelul măduvei — reducerea semnalizării D2 creste excitabilitatea neuronală și produce senzațiile tipice RLS

•  Fierul cerebral și RLS — studii RMN spectroscopic și imagistica prin susceptibilitate cuantitativă (QSM) au documentat reducerea fierului în substanța neagră și în putamen la pacienții cu RLS, independent de feritina serică; fierul cerebral scade cu vârsta; pacienții cu RLS au concentrații de fier cerebral mai mici decât controalele de aceeași vârstă; examinarea post-mortem a substanței negre la pacienții cu RLS confirmă reducerea fierului și a expresiei proteinei DMT1 (transportorul de fier

•  Asocierea cu feritina serică — feritina serică sub 50–75 ng/mL la pacienții cu RLS este asociată cu simptome mai severe; multiple studii randomizate controlate au demonstrat ameliorarea simptomelor RLS după suplimentarea cu fier oral sau intravenos la pacienții cu feritina sub 75 ng/mL; efectul este mai pronunțat la fierul intravenos (carboximaltoza ferică) care creste rapid feritina și traversează bariera hematoencefalică indirect prin redistribuirea fierului sistemică

•  Alte mecanisme propuse — hipoxia locală în țesuturile periferice (documentată prin studii Doppler la pacienții cu RLS, posibil prin disfuncție vasomotorie mediată de reducerea NO-sintazei dependentă de fier); disfuncția axei opioidergice (opioidele endogene modulează senzațiile dureroase și senzoriale în măduvă; deficitul de fier poate perturba sinteza sau semnalizarea opioidă)

Contexte clinice relevante

•  Diagnosticul — criteriile internaționale (IRLSSG, 2014): nevoia de a mișca picioarele cu/fara senzatii neplăcute; debut sau agravare la repaus; ameliorare la mișcare; agravare seara/noaptea față de dimineața; simptomele nu sunt explicate de altă conditie medicală; evaluarea feritinei este recomandată la toți pacienții nou diagnosticați cu RLS înainte de inițierea oricărei medicații

•  Tratamentul medicamentos în RLS — agonistii dopaminergici (pramipexol, ropinirol, rotigotina) sunt tratamentul farmacologic de primă linie în RLS moderat-sever; gabapentina și pregabalina sunt alternative sau completare; opioidele (tramadol, oxicodonă) sunt rezervate cazurilor refractare; augmentarea (agravarea paradoxala a simptomelor după agonisti dopaminergici pe termen lung) este o complicatie semnificativa a tratamentului cronic

•  Fierul ca tratament specific — la pacienții cu RLS și feritina sub 75 ng/mL, repletia cu fier este prima intervenție recomandată; fierul oral (sulfat feros 325 mg cu vitamina C, de 3 ori/zi) ameliorează RLS la 50–60% din pacienți în 3 luni; fierul intravenos (carboximaltoza ferică, izomaltozid) ameliorează 60–80% din pacienți în studii randomizate, cu efect mai rapid și mai pronuntat decât fierul oral; tratamentul deficitului de fier nu are efectele adverse ale agonistilor dopaminergici

RLS este frecvent tratat cu agonisti dopaminergici fara evaluarea prealabila a feritinei — o eroare cu consecinte pe termen lung (augmentarea din agonisti dopaminergici creste severitatea bolii). evaluarea feritinei ar trebui sa fie obligatorie la orice diagnostic nou de RLS; la feritina sub 75 ng/mL, repletia cu fier are sanse de 50–80% sa amelioreze sau sa rezolve RLS fara nicio medicatie dopaminergica. este una dintre putinele situatii in medicina in care un supliment nutritional (fierul) poate inlocui un medicament psihiatric.

« Back to Glossary Index