Placă de aterom

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Patologie vasculară | Cardiologie | Histopatologie

Placa de aterom este leziunea caracteristică a aterosclerozei, formată dintr-un miez necrotic bogat în lipide și detritusuri celulare, acoperit de un capac fibros alcătuit din colagen și celule musculare netede. Compoziția plăcii, mai mult decât dimensiunea ei, determină riscul clinic: plăcile cu miez lipidic mare și capac subțire sunt vulnerabile la ruptură, în timp ce plăcile fibroase și calcificate sunt stabile mecanic, chiar dacă îngustează mai mult lumenul.

Mecanismul biologic

  • Miezul necrotic se formează prin apoptoza macrofagelor încărcate cu lipide și prin eficiența redusă a eferocitozei, procesul de îndepărtare a celulelor moarte
  • Capacul fibros este produs de celulele musculare netede; metaloproteinazele matriceale eliberate de macrofage îl degradează, subțiindu-l progresiv
  • Neovascularizația din vasa vasorum pătrunde în placă și produce hemoragii intraplacă, care măresc brusc volumul leziunii și pot precipita instabilitatea
  • Microcalcificările din capacul fibros concentrează stresul mecanic local și favorizează fisurarea, spre deosebire de calcificarea extinsă care conferă stabilitate

Contexte clinice relevante

  • Placa vulnerabilă este definită prin capac fibros sub 65 de micrometri, miez lipidic mare, infiltrat inflamator abundent și microcalcificări
  • Remodelarea pozitivă permite plăcii să crească spre exterior fără a reduce lumenul, ceea ce o face invizibilă la angiografie până în stadii avansate
  • Terapia cu statine modifică compoziția plăcii spre un fenotip stabil, cu capac mai gros și miez lipidic redus, independent de modificarea dimensiunii
  • Imagistica intravasculară, prin ultrasonografie sau tomografie de coerență optică, permite caracterizarea compoziției plăcii în timpul procedurilor intervenționale
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00