Poliurie

(categorie: semiologie, nefrologie)

Poliuria este eliminarea unui volum de urină mai mare decât normal, definită convențional ca peste 3 litri pe zi la adult sau peste 40–50 mL pe kilogram și zi. Nu trebuie confundată cu polakiuria, care înseamnă urinări frecvente, dar în cantități mici.

Distincția este esențială clinic, pentru că are cauze complet diferite. Poliuria trimite spre o problemă de reglare a apei sau a solviților; polakiuria spre o problemă vezicală sau prostatică.

Cum funcționează

Rinichiul concentrează sau diluează urina în funcție de nevoile organismului. Mecanismul central este hormonul antidiuretic, secretat de hipofiza posterioară, care acționează pe tubul colector și inserează în membrană canale de apă — aquaporina-2 — permițând reabsorbția apei.

Poliuria apare prin două mecanisme diferite. Diureza apoasă rezultă din lipsa hormonului antidiuretic, din lipsa răspunsului renal la el sau din aportul excesiv de apă; urina este diluată. Diureza osmotică rezultă din prezența în tubi a unor substanțe care rețin apa — glucoză, uree, manitol; urina are osmolaritate crescută.

Hipercalcemia produce poliurie printr-un mecanism specific: interferează cu răspunsul tubului colector la hormonul antidiuretic, reducând expresia și funcția aquaporinei-2. Rezultatul este o formă dobândită de diabet insipid nefrogen.

De aici pornește cercul vicios din intoxicația cu vitamina D. Hipercalcemia produce poliurie, poliuria produce deshidratare, deshidratarea reduce fluxul renal și capacitatea de eliminare a calciului, iar hipercalcemia se agravează. Este motivul pentru care primul pas terapeutic este refacerea volumului de lichide.

Cauze principale

Diabetul zaharat decompensat

Cea mai frecventă cauză. Glucoza filtrată depășește capacitatea de reabsorbție, rămâne în tubi și atrage apa. Poliuria cu polidipsie și scădere în greutate este tabloul clasic de debut.

Hipercalcemia

Prin rezistența dobândită la hormonul antidiuretic. Apare în intoxicația cu vitamina D, în hiperparatiroidismul primar, în hipercalcemia malignă și în bolile granulomatoase.

Diabetul insipid

Central, prin deficit de hormon antidiuretic, sau nefrogen, prin lipsa de răspuns renal. Cauzele nefrogene includ litiul, hipercalcemia, hipokaliemia și forme genetice.

Aportul excesiv de lichide și diureticele

Polidipsia primară, de cauză psihogenă sau comportamentală, produce poliurie cu urină diluată. Diureticele acționează prin mecanism farmacologic direct.

Relevanță clinică

În intoxicația cu vitamina D, setea intensă și urinările frecvente sunt printre cele mai des raportate simptome, alături de confuzie, apatie, vărsături și durere abdominală. Sunt însă nespecifice: persoana poate crede că are o problemă digestivă sau că nu bea suficientă apă.

Asocierea dintre aceste simptome și suplimentul de vitamina D trebuie făcută activ — nimeni nu o face spontan. La cineva care ia doze mari, apariția setei și a poliuriei justifică evaluarea calciului.

Consecința imediată a poliuriei netratate este deshidratarea, cu reducerea fluxului renal, agravarea hipercalcemiei și risc de insuficiență renală acută. La vârstnici, care au senzația de sete diminuată, evoluția poate fi mai rapidă.

Diagnosticul diferențial pornește de la o întrebare simplă: urina este diluată sau concentrată. Osmolaritatea urinară separă diureza apoasă de cea osmotică și orientează întreaga evaluare.

Nicturia asociată — trezirea repetată noaptea pentru a urina — apare frecvent și afectează calitatea somnului, cu consecințe proprii.

Evaluare

Primul pas este confirmarea: măsurarea volumului urinar pe 24 de ore, care distinge poliuria reală de polakiurie.

Analizele inițiale includ glicemia, creatinina, electroliții, calciul seric, osmolaritatea serică și urinară, sumarul de urină și, în funcție de context, 25(OH)D și parathormonul.

O osmolaritate urinară mică indică diureză apoasă; una mare indică diureză osmotică. În primul caz se continuă cu testul de deprivare de apă și cu răspunsul la desmopresină, pentru diferențierea formelor de diabet insipid de polidipsia primară.

În contextul unei suplimentări cu doze mari de vitamina D, calciul seric este analiza care trebuie cerută prima. Un calciu crescut explică poliuria și schimbă complet conduita.

Tratamentul vizează cauza. În hipercalcemie, rehidratarea corect condusă este primul pas, iar restricția de lichide este contraindicată.

Factori care influențează volumul urinar

Aportul de lichide.

Secreția și acțiunea hormonului antidiuretic.

Calcemia, prin efectul asupra răspunsului tubular.

Glicemia și prezența glucozuriei.

Aportul de sodiu și de proteine, prin încărcarea osmotică.

Medicamentele: diuretice, litiu, unele antivirale.

Funcția renală și integritatea mecanismului de concentrare.

Poliurie în context Healthwise

Poliuria este simptomul care leagă o problemă metabolică de o urgență renală. În intoxicația cu vitamina D, nu este doar un disconfort: este motorul cercului vicios care transformă o hipercalcemie moderată într-una severă.

Pe Healthwise, este și unul dintre semnele pe care merită să le cunoască orice persoană care ia doze mari de vitamina D. Setea intensă și urinările frecvente, apărute fără altă explicație, nu trebuie puse pe seama unei hidratări insuficiente. La cineva cu suplimentare prelungită, ele justifică o verificare a calciului — o analiză simplă, ieftină și rapidă.

Concluzie

Poliuria este eliminarea a peste 3 litri de urină pe zi și se deosebește de polakiurie, care înseamnă urinări frecvente în cantități mici. Apare prin diureză apoasă sau osmotică.

Ce trebuie reținut: hipercalcemia o produce prin rezistență dobândită la hormonul antidiuretic; în intoxicația cu vitamina D declanșează cercul vicios cu deshidratarea; iar la o persoană care ia doze mari, setea și urinările frecvente justifică verificarea calciului.