Raportul PaO2/FiO2

(categorie: pneumologie, terapie intensivă)

Raportul PaO2/FiO2 este un indicator al eficienței schimbului de gaze în plămân. Se calculează împărțind presiunea parțială a oxigenului din sângele arterial la fracția de oxigen din aerul inspirat.

Este parametrul folosit pentru cuantificarea afectării pulmonare în scorul Marshall modificat: valori de 300 sau mai puțin definesc insuficiența respiratorie în pancreatita acută.

Cum funcționează

Presiunea parțială a oxigenului arterial se măsoară prin gazometrie, pe o probă de sânge arterial. Fracția de oxigen inspirat este proporția de oxigen din aerul pe care pacientul respiră: aproximativ 0,21 în aerul atmosferic, mai mare dacă se administrează oxigen suplimentar.

Împărțirea la fracția inspirată este esențială pentru comparabilitate. O presiune arterială de 90 mmHg la un pacient care respiră aer atmosferic înseamnă altceva decât aceeași valoare la un pacient care primește oxigen în concentrație mare. Raportul corectează această diferență.

La o persoană sănătoasă care respiră aer atmosferic, raportul depășește de obicei 400. Scăderea lui indică faptul că oxigenul nu trece eficient din alveole în sânge, fie pentru că alveolele sunt umplute cu lichid, fie pentru că sunt colabate, fie pentru că sunt perfuzate dar nu ventilate.

În pancreatita acută severă, toate aceste mecanisme concură: edemul pulmonar lezional umple alveolele, distrugerea surfactantului le face să colabeze, revărsatul pleural comprimă baza pulmonară, iar presiunea abdominală crescută limitează mișcarea diafragmului.

Utilizări

Componenta respiratorie a scorului Marshall

Valori de 300 sau mai puțin corespund unui punctaj de 2 sau mai mult, deci insuficienței respiratorii în pancreatita acută.

Clasificarea detresei respiratorii acute

Definițiile sindromului de detresă respiratorie acută folosesc același raport pentru a împărți severitatea în forme ușoară, moderată și severă.

Ghidarea oxigenoterapiei

Evoluția raportului orientează ajustarea oxigenului administrat și decizia de a trece la suport ventilator.

Urmărirea evoluției

Se recalculează repetat; tendința este mai informativă decât o singură valoare.

Relevanță clinică

Plămânul este organul care cedează cel mai frecvent și cel mai devreme în pancreatita acută severă, motiv pentru care acest raport este parametrul cel mai urmărit dintre cele trei ale scorului Marshall.

Calculul necesită o gazometrie arterială, o puncție într-o arteră, deci nu este un parametru de rutină la orice pacient. La pacienții stabili se folosește saturația oxigenului măsurată prin pulsoximetrie, care este neinvazivă, dar mai puțin precisă la valori mari.

Există și variante care folosesc saturația în locul presiunii parțiale, tocmai pentru a evita puncția arterială. Sunt utile pentru urmărire, dar definițiile formale ale insuficienței de organ folosesc raportul clasic.

Un detaliu important pentru interpretarea studiilor: raportul depinde de oxigenul administrat, deci de tratament. Un model de predicție care are ca obiectiv insuficiența respiratorie prezice, în parte, și consecințele îngrijirii — o observație pe care autorii studiului din 2026 au făcut-o explicit în legătură cu hidratarea agresivă din perioada datelor de antrenament.

Pentru un pacient, echivalentul observabil este respirația: frecvența crescută, senzația de lipsă de aer, nevoia de a sta ridicat pentru a respira mai ușor. Toate cer evaluare imediată.

Cum se folosește

Se calculează din gazometria arterială și din fracția de oxigen inspirat.

Valori sub 300 indică o afectare a schimbului de gaze; sub 200 și sub 100 corespund formelor mai severe.

Pulsoximetria este alternativa neinvazivă pentru urmărirea de rutină, cu precizie mai mică la valori mari.

Se recalculează repetat, pentru că tendința orientează deciziile.

Interpretarea ține cont de oxigenul administrat, de poziția pacientului și de bolile pulmonare preexistente.

Factori care influențează valoarea raportului

Gradul edemului pulmonar.

Integritatea surfactantului.

Volumul revărsatului pleural.

Presiunea intraabdominală.

Bolile pulmonare preexistente.

Poziția pacientului.

Oxigenul administrat și modul de administrare.

Raportul PaO2/FiO2 în context Healthwise

Raportul PaO2/FiO2 este exemplul unui parametru simplu care rezolvă o problemă reală de comparabilitate: fără el, valoarea oxigenului din sânge nu ar putea fi interpretată la pacienți care primesc cantități diferite de oxigen.

Pe Healthwise, apare ca parametrul care definește insuficiența respiratorie în pancreatita acută și în explicarea afectării pulmonare din această boală.

Concluzie

Raportul PaO2/FiO2 împarte presiunea parțială a oxigenului arterial la fracția de oxigen inspirat, permițând compararea oxigenării între pacienți care primesc cantități diferite de oxigen.

Ce trebuie reținut: valori de 300 sau mai puțin definesc insuficiența respiratorie în scorul Marshall modificat; necesită gazometrie arterială; iar în pancreatita severă scade prin edem pulmonar, distrugerea surfactantului, revărsat pleural și presiune abdominală crescută.