Surfactant

(categorie: fiziologie, pneumologie)

Surfactantul pulmonar este o substanță produsă de celulele alveolare care căptușește interiorul alveolelor și le împiedică să colabeze la sfârșitul expirului. Este alcătuit în cea mai mare parte din fosfolipide, alături de câteva proteine specifice.

Distrugerea lui este una dintre verigile prin care pancreatita acută severă afectează plămânul: fosfolipaza A2 eliberată în circulație îi descompune componentele fosfolipidice.

Cum funcționează

Alveolele sunt saci microscopici cu pereți umezi. Orice suprafață lichidă are tensiune superficială, o forță care tinde să o contracte. Într-o alveolă, această forță împinge spre colabare, iar cu cât alveola este mai mică, cu atât forța este relativ mai mare.

Surfactantul se interpune între aer și lichid și reduce drastic tensiunea superficială. Efectul este dependent de suprafață: când alveola se micșorează, moleculele de surfactant se apropie și devin mai eficiente, ceea ce stabilizează tocmai alveolele mici, cele mai vulnerabile.

Este produs de celulele alveolare de tip II, care îl depozitează în corpi lamelari și îl eliberează în alveolă. Componenta principală este dipalmitoil-fosfatidilcolina; proteinele surfactantului contribuie la organizarea filmului și la apărarea imună locală.

În pancreatita acută severă, fosfolipaza A2 activată ajunge în circulație și în plămân, unde taie fosfolipidele surfactantului. Filmul își pierde proprietățile, alveolele tind să colabeze, iar schimbul de gaze se deteriorează. Pe acest fond se adaugă lichidul scurs prin capilarele permeabile.

Roluri

Reducerea tensiunii superficiale

Menține alveolele deschise la sfârșitul expirului și reduce mult efortul necesar pentru a le redeschide la inspir.

Stabilizarea alveolelor mici

Efectul dependent de suprafață împiedică alveolele mici să se golească în cele mari, menținând o ventilație uniformă.

Reducerea efortului respirator

Fără surfactant, mușchii respiratori ar trebui să învingă la fiecare inspir o rezistență mult mai mare.

Apărare locală

Proteinele surfactantului participă la recunoașterea și la eliminarea microorganismelor din alveole.

Relevanță clinică

Insuficiența surfactantului este cauza sindromului de detresă respiratorie al nou-născutului prematur, situație în care administrarea de surfactant exogen este un tratament stabilit și eficient.

În afectarea pulmonară a adultului, inclusiv cea din pancreatita acută, surfactantul este distrus sau inactivat secundar. Administrarea de surfactant exogen nu s-a dovedit însă benefică în această situație, spre deosebire de cazul prematurului.

Afectarea pulmonară din pancreatita severă are mai multe mecanisme suprapuse: distrugerea surfactantului de către fosfolipaza A2, lichidul ajuns în alveole prin capilarele permeabile, revărsatul pleural și presiunea abdominală crescută care limitează mișcarea diafragmului.

Plămânul este organul care cedează cel mai frecvent și cel mai devreme în pancreatita severă. Scorul Marshall modificat evaluează funcția respiratorie prin raportul dintre oxigenul din sângele arterial și cel inspirat, cu insuficiență la valori de 300 sau mai puțin.

Pentru un pacient, semnul practic este respirația: dificultatea de a respira sau respirația rapidă la un pacient cu pancreatită este un semn de gravitate și cere reevaluare imediată, indiferent de intensitatea durerii abdominale.

Ce se urmărește

Funcția respiratorie se monitorizează prin saturația oxigenului, frecvența respiratorie și, la nevoie, gazometrie arterială.

Raportul PaO2/FiO2 este parametrul folosit de scorurile de severitate pentru cuantificarea afectării pulmonare.

Radiografia sau tomografia toracică evidențiază revărsatul pleural și infiltratele pulmonare.

Surfactantul nu se dozează în practica clinică la adult.

Administrarea de surfactant exogen este un tratament stabilit la prematur, nu în afectarea pulmonară a adultului.

Factori care influențează funcția surfactantului

Maturitatea celulelor alveolare de tip II.

Prezența fosfolipazei A2 circulante.

Lichidul și proteinele ajunse în alveole.

Ventilația mecanică și presiunile folosite.

Aspirația de conținut gastric.

Infecțiile pulmonare.

Fumatul și expunerea la substanțe iritante.

Surfactant în context Healthwise

Surfactantul este una dintre cele mai elegante soluții din fiziologia umană: o substanță care devine mai eficientă exact acolo unde este mai necesară. Distrugerea lui explică de ce o boală a pancreasului se manifestă prin dificultate de respirație.

Pe Healthwise, apare în explicarea mecanismului insuficienței respiratorii din pancreatita acută severă și în articolele despre fiziologia respirației.

Concluzie

Surfactantul pulmonar reduce tensiunea superficială din alveole și le împiedică să colabeze, fiind alcătuit în cea mai mare parte din fosfolipide produse de celulele alveolare de tip II.

Ce trebuie reținut: fosfolipaza A2 eliberată în pancreatita acută severă îl descompune, ceea ce contribuie la insuficiența respiratorie; iar la un pacient cu pancreatită, respirația rapidă sau dificilă este un semn de gravitate mai fiabil decât intensitatea durerii.