Adipokine

(endocrinologie, imunologie, medicină metabolică)

Adipokinele sunt molecule de semnalizare — citokine, hormoni și factori de creștere — secretate de țesutul adipos, în special de adipocite și de celulele imune rezidente în țesutul adipos (macrofage, limfocite T). Termenul reflectă recunoașterea țesutului adipos nu ca simplu depozit pasiv de energie, ci ca organ endocrin activ care comunică cu creierul, ficatul, mușchii, pancreasul și sistemul imun. Principalele adipokine studiate sunt leptina, adiponectina, rezistina, visfatina, TNF-alfa adipocitar, IL-6 adipocitar și chemerin. Profilul adipokinelor se modifică dramatic cu cantitatea și distribuția țesutului adipos — grăsimea viscerală produce un profil proinflamator distinct față de grăsimea subcutanată.

Mecanismul biologic

•  Țesutul adipos ca organ endocrin — adipocitele posedă aparatul secretor complet (reticul endoplasmatic, aparat Golgi, vezicule secretorii) pentru producerea și eliberarea de molecule de semnalizare; secretia adipokinelor este reglată de dimensiunea adipocitelor, de inervația simpatică, de hipoxia locală și de semnalele inflamatorii din macrofagele rezidente

•  Diferența visceral vs. subcutanat — țesutul adipos visceral (periorganic, intraabdominal) produce un profil adipokinic proinflamator: TNF-alfa, IL-6, rezistina, PAI-1, angiotensinogen crescute; adiponectina scăzută; țesutul adipos subcutanat produce un profil mai favorabil cu adiponectina mai ridicată și mai puțini mediatori proinflamatori; aceeași cantitate de grăsime corporală totală produce efecte metabolice diferite în funcție de distribuție

•  Macrofagele din țesutul adipos obez — adipocitele hipertrofiate din obezitate secretă chemokine care recrutează monocite circulante; monocitele se diferențiază în macrofage M1 proinflamatorii în țesutul adipos; macrofagele M1 produc TNF-alfa și IL-6 care amplifică rezistența la insulină și inflamația; în obezitate, macrofagele pot reprezenta 40–50% din celulele țesutului adipos visceral față de 5–10% în normoponderali

•  Reglarea secreției adipokinice — simpaticul crește secreția de leptina și reduce adiponectina; insulina stimulează leptina și inhibă parțial adiponectina; restricția calorică reduce leptina rapid (în zile) și crește adiponectina mai lent (săptămâni); exercițiul fizic crește adiponectina independent de pierderea în greutate

•  Adipokinele și setpoint-ul ponderal — modificările adipokinice după slăbire (leptina scăzută, adiponectina crescută) produc semnale contradictorii hipotalamusului: leptina scăzută activează mecanismele compensatorii (foame, metabolism suprimat), în timp ce adiponectina crescută îmbunătățește sensibilitatea la insulina; echilibrul net este în favoarea apărării intervalului ponderal

Contexte clinice relevante

•  Raportul leptina/adiponectina — un index calculat clinic care reflectă statusul metabolic mai fidel decât oricare adipokina izolată; raport crescut (leptina ridicată, adiponectina scăzută) este asociat cu risc metabolic și cardiovascular crescut; scade favorabil cu pierderea de grăsime viscerală chiar înainte de modificări ale greutății totale

•  Adipokinele ca biomarkeri — leptina, adiponectina și rezistina sunt măsurate în cercetare și în unele protocoale clinice avansate; nu sunt parte din analizele de rutină standard; profilul lor poate ghida intervențiile terapeutice individualizate mai precis decât IMC-ul

•  Adipokinele și cancerul — adipokinele proinflamatorii (leptina, TNF-alfa, IL-6) sunt investigate ca mediatori ai legăturii dintre obezitate și riscul crescut de cancer mamar, colorectal și endometrial; adiponectina are efecte antiproliferative documentate in vitro și in vivo

adipokinele sunt dovada că țesutul adipos în exces nu este inert metabolic — este un organ endocrin activ cu efecte sistemice. implicația clinică directă: reducerea grăsimii viscerale (prin dietă și exercițiu) modifică profilul adipokinic favorabil independent de pierderea în greutate totală. o persoană care câștigă masă musculară și pierde grăsime viscerală fără modificarea greutății totale poate îmbunătăți semnificativ profilul adipokinic și riscul metabolic.