Rezistina

37 « Back to Glossary Index

(endocrinologie, imunologie, medicină metabolică)

Rezistina este o proteină cisteică bogată secretată în primul rând de macrofagele rezidente din țesutul adipos la om (spre deosebire de rozătoare, unde este produsă predominant de adipocite) și, în cantități mai mici, de monocite, celule dendritice și celule epiteliale intestinale. La om, rezistina este considerată în principal o citokină proinflamatoare cu efecte pe rezistența la insulina și pe inflamația vasculară, mai degrabă decât un hormon adipos pur. Nivelurile sale sunt crescute în obezitate, în boli inflamatorii cronice (artrita reumatoida, boala inflamatorie intestinala), în insuficiența renală cronică și în sindromul metabolic.

Mecanismul biologic

•  Sursa la om vs. la rozătoare — la șoareci și șobolani, rezistina este produsă exclusiv de adipocite albe; la om, sursa principală sunt macrofagele din țesutul adipos și macrofagele circulante; aceasta diferență fundamentală înseamnă că datele din modele animale despre rezistina nu se transferă direct la om și trebuie interpretate cu precauție

•  Efectele proinflamatorii — rezistina activează NF-kB în macrofage și celule endoteliale, crescând producția de TNF-alfa, IL-6, IL-12 și MCP-1; stimulează expresia moleculelor de adeziune vasculară (VCAM-1, ICAM-1) pe endoteliu, favorizând aderarea monocitelor și inițierea leziunii aterosclerotice; inhibă efectele antiinflamatorii ale adiponectinei

•  Efectele pe rezistența la insulina — rezistina reduce captarea glucozei în mușchi și adipocite prin inhibarea semnalizarii IRS-1/PI3K/Akt; stimulează gluconeogeneza hepatică; mecanismul implică activarea NF-kB care perturbă cascada de semnalizare a insulinei; efectele sunt documentate in vitro și în modele animale, mai modest la om

•  Receptorul rezistinei — RETN (gena rezistinei) produce o proteina care se leagă la Toll-Like Receptor 4 (TLR4) pe macrofage și celule endoteliale; activarea TLR4 explică efectele proinflamatorii similare cu cele ale LPS bacterian; aceasta leagă rezistina de mecanismul endotoxemiei metabolice

•  Reglarea secreției — crescută de: inflamație sistemică (IL-6, TNF-alfa), obezitate viscerală, hiperglicemie, fumat; scăzută de: pierderea în greutate, exercițiu fizic, metformina, tiazolidindione (PPARgama agonisti)

Contexte clinice relevante

•  Rezistina în boli inflamatorii — niveluri foarte crescute de rezistina în artrita reumatoida activă, boala Crohn, colita ulcerativă și sepsis; în aceste contexte, rezistina reflectă activitatea inflamatorie mai mult decât obezitatea; un biomarker mai util în bolile inflamatorii decât în evaluarea metabolică

•  Rezistina și bolile cardiovasculare — niveluri crescute de rezistina sunt asociate cu ateroscleroza, sindromul coronarian acut și insuficiența cardiacă; mecanismul implică disfuncția endotelială și inflamația vasculară mediate de activarea TLR4

•  Insuficiența renală cronică — rezistina este eliminată renal; nivelurile cresc semnificativ în BRC și sunt asociate cu mortalitate cardiovasculară crescută la pacienții dializați; un marker de risc relevant în această populație

rezistina este o adipokina cu biologie mai complexă la om decât sugerează modelele animale în care a fost descoperită. la om, natura sa predominant inflamatorie (produsă de macrofage, nu de adipocite pure) o face mai relevant ca marker de inflamație decât ca hormon adipos pur. nivelurile crescute de rezistina în obezitate reflectă parțial recrutarea macrofagelor proinflamatorii în țesutul adipos visceral, nu o secreție adipocitară directă.

« Back to Glossary Index