Celule acinare

(categorie: histologie, gastroenterologie)

Celulele acinare sunt celulele pancreasului care produc enzimele digestive. Sunt grupate în structuri sferice numite acini, care se deschid în canalele ce transportă sucul pancreatic spre duoden, și reprezintă majoritatea masei glandei.

Ele sunt și locul unde începe pancreatita acută: activarea prematură a tripsinogenului în interiorul lor declanșează leziunea care pornește întreaga boală.

Cum funcționează

Celula acinară este una dintre cele mai active celule secretoare din organism. Are un reticul endoplasmatic rugos foarte dezvoltat, unde se sintetizează proenzimele, și un pol apical umplut cu granule de zimogen, veziculele în care enzimele sunt depozitate până la eliberare.

Stimularea de către colecistokinină sau de către acetilcolina eliberată de nervul vag declanșează fuziunea granulelor cu membrana apicală și eliberarea conținutului în lumenul acinului. Procesul este direcționat: enzimele ies doar prin polul apical, spre canal, nu spre interstițiu.

Protecția împotriva activării interne este multiplă. Enzimele proteolitice sunt depozitate ca proenzime, granulele au un pH acid care le menține inactive, iar celula produce un inhibitor de tripsină care neutralizează cantitățile mici activate accidental.

În pancreatită, aceste bariere cedează. Calciul intracelular crește anormal și rămâne crescut, granulele de zimogen fuzionează cu lizozomii, iar enzimele lizozomale activează tripsinogenul în interiorul celulei. Tripsina activează apoi restul cascadei, celula se lezează, eliberează semnale inflamatoare și atrage celule imune.

Funcții și vulnerabilități

Sinteza enzimelor digestive

Produc tripsinogenul, chimotripsinogenul, lipaza și amilaza, adică aproape întreaga capacitate digestivă a pancreasului.

Secreția reglată

Eliberează enzimele la comandă hormonală și nervoasă, sincronizat cu sosirea mâncării în duoden.

Locul de start al pancreatitei

Activarea intracelulară a tripsinogenului, produsă de creșterea susținută a calciului și de fuziunea cu lizozomii, este evenimentul inițial al bolii.

Sursa semnalelor inflamatoare

Celulele lezate eliberează citokine proinflamatoare și molecule de alarmă care recrutează neutrofile și macrofage, transformând o leziune locală în inflamație.

Relevanță clinică

Alcoolul și metaboliții lui acționează direct pe celula acinară: cresc calciul intracelular, afectează mitocondriile și fac celula mai vulnerabilă la orice stimul suplimentar. Acesta este mecanismul prin care consumul cronic pregătește terenul pentru un episod acut.

Acizii grași liberi, eliberați când lipaza descompune grăsimea din jurul pancreasului, sunt toxici pentru celula acinară și pentru mitocondriile ei. Așa se explică, în parte, legătura dintre hipertrigliceridemie, grăsimea ectopică pancreatică și severitatea bolii.

Obstrucția canalului, produsă de un calcul biliar, crește presiunea în amonte și perturbă secreția direcționată, favorizând activarea internă. Este mecanismul pancreatitei biliare.

Formele ereditare de pancreatită se explică prin mutații în genele care controlează chiar aceste protecții: gena tripsinogenului, care produce o enzimă mai greu de inactivat, sau gena inhibitorului de tripsină, care o produce în cantitate insuficientă.

În pancreatita cronică, celulele acinare se pierd progresiv și sunt înlocuite de țesut fibros. Când pierderea depășește aproximativ 90%, apare insuficiența pancreatică exocrină, cu maldigestia grăsimilor.

Ce se poate observa în practică

Lezarea celulelor acinare se reflectă în creșterea amilazei și a lipazei din sânge, enzime care ajung în circulație când celula își pierde integritatea.

Nivelul acestor enzime confirmă diagnosticul, dar nu indică severitatea; o amilază foarte mare nu înseamnă o boală mai gravă.

Pierderea cronică a masei acinare se evaluează prin elastaza fecală și prin semnele clinice de maldigestie.

Imagistica arată consecințele: atrofia glandei, calcificările, dilatațiile canalare din pancreatita cronică.

Nu există un test care să măsoare direct starea celulelor acinare; evaluarea este indirectă, prin enzime și prin funcție.

Factori care influențează vulnerabilitatea celulelor acinare

Consumul cronic de alcool.

Concentrația calciului intracelular.

Obstrucția canalului pancreatic.

Prezența acizilor grași liberi în vecinătate.

Fumatul.

Variantele genetice ale tripsinogenului și ale inhibitorului de tripsină.

Starea mitocondriilor și disponibilitatea energetică.

Celule acinare în context Healthwise

Celula acinară este locul în care pancreatita acută începe, cu mult înainte ca durerea să apară. Înțelegerea acestui punct de plecare explică de ce cauzele bolii sunt atât de diferite între ele — alcool, calcul, trigliceride — dar converg spre același eveniment: activarea enzimelor în locul nepotrivit.

Pe Healthwise, apare în explicarea mecanismului pancreatitei acute și în articolele despre digestia grăsimilor. Este termenul care leagă cauzele de consecințe.

Concluzie

Celulele acinare produc enzimele digestive ale pancreasului și le depozitează în granule, ca proenzime inactive, protejate de un pH acid și de un inhibitor de tripsină.

Ce trebuie reținut: pancreatita acută începe în interiorul lor, când calciul intracelular crește și tripsinogenul se activează prematur; alcoolul, acizii grași liberi și obstrucția canalară sunt cele mai frecvente lucruri care declanșează acest eveniment.