Lipază

(categorie: biochimie, analize de laborator)

Lipaza este enzima care descompune grăsimile alimentare, tăind trigliceridele în acizi grași și monogliceride, forme absorbabile la nivelul intestinului. Principala sursă este pancreasul, care o secretă direct în formă activă.

În practica medicală, lipaza serică este analiza de primă linie pentru diagnosticul pancreatitei acute: o valoare de cel puțin trei ori peste limita superioară a normalului, împreună cu durerea tipică, susține diagnosticul.

Cum funcționează

Grăsimile nu se dizolvă în apă, iar lipaza lucrează la interfața dintre picătura de grăsime și mediul apos. Pentru ca suprafața de contact să fie suficientă, grăsimea trebuie emulsionată de sărurile biliare în picături fine.

Sărurile biliare acoperă însă picătura și ar împiedica accesul enzimei. Soluția fiziologică este colipaza, o proteină secretată de pancreas care ancorează lipaza la suprafața picăturii, prin sărurile biliare. Fără colipază, lipaza pierde mult din eficiență.

Enzima taie legăturile de la pozițiile exterioare ale moleculei de triglicerid, eliberând doi acizi grași liberi și o monoglicerida. Acestea sunt apoi încorporate în micelii și transportate spre celulele intestinale.

În pancreatita acută, lipaza se eliberează în circulație din celulele acinare lezate. Crește în primele ore, atinge maximul în aproximativ 24 de ore și rămâne crescută mai mult decât amilaza, până la o săptămână — de aceea este mai utilă la pacienții care se prezintă târziu.

Roluri

Digestia grăsimilor

Este enzima principală a digestiei lipidelor. Deficitul ei produce steatoree, cu scaune grase, pierdere de greutate și deficite de vitamine liposolubile.

Marker de diagnostic

Lipaza serică este mai specifică pentru pancreas decât amilaza și rămâne crescută mai mult timp, ceea ce o face testul preferat în pancreatita acută.

Rol în leziunea din hipertrigliceridemie

Când descompune concentrațiile foarte mari de trigliceride din capilarele pancreatice, eliberează acizi grași liberi în cantități toxice pentru celule.

Componentă a tratamentului de substituție

Lipaza este componenta după care se dozează preparatele de enzime pancreatice folosite în insuficiența exocrină.

Relevanță clinică

Nivelul lipazei confirmă diagnosticul, dar nu prezice severitatea. O lipază de zece ori limita normalului nu înseamnă o boală mai gravă decât una de patru ori. Evoluția depinde de reacția sistemică, nu de amploarea creșterii enzimatice.

Această disociere este motivul pentru care medicina caută alți indicatori de severitate — scoruri clinice, iar mai recent modele de predicție construite pe alte analize: uree, albumină, leucocite, trombocite, coagulare.

Lipaza poate fi crescută și în alte situații: insuficiență renală, unele boli intestinale, cetoacidoză diabetică, după anumite medicamente. De aceea valoarea se interpretează în context clinic, nu izolat.

Există și situația inversă: în pancreatita pe fond de hipertrigliceridemie severă, lipaza poate fi fals scăzută sau modest crescută, din cauza interferenței lipidelor cu metoda de dozare. Un tablou clinic tipic cu lipază normală nu exclude boala.

În pancreatita cronică avansată, cu pierderea masei acinare, lipaza serică poate fi normală chiar în timpul unui episod, pentru că nu mai există suficientă enzimă de eliberat.

Interpretare

Pragul de diagnostic este de cel puțin trei ori limita superioară a normalului, împreună cu tabloul clinic.

Nu se repetă zilnic pentru urmărirea evoluției; scăderea sau menținerea valorii nu reflectă ameliorarea sau agravarea.

O creștere moderată, sub trei ori limita, cere căutarea altor cauze și corelarea cu imagistica.

În insuficiența renală, valorile pot fi crescute fără pancreatită, iar interpretarea ține cont de funcția renală.

Preparatele enzimatice se dozează în unități de lipază, la mese, conform prescripției medicale.

Factori care influențează nivelul lipazei serice

Gradul de lezare a celulelor acinare.

Momentul recoltării față de debutul durerii.

Funcția renală, care influențează eliminarea.

Masa de țesut pancreatic rămasă funcțional.

Concentrația trigliceridelor, care poate interfera cu dozarea.

Alte boli abdominale și unele medicamente.

Metoda de laborator folosită.

Lipază în context Healthwise

Lipaza este exemplul unei enzime cu două vieți: în intestin face posibilă absorbția grăsimilor, iar în sânge devine un semnal că pancreasul a fost lezat. Ce nu face, în niciuna dintre ele, este să spună cât de gravă va fi boala.

Pe Healthwise, apare în articolele despre digestia grăsimilor, despre enzimele pancreatice și în explicarea diagnosticului pancreatitei acute. Interpretarea unei valori crescute se face de medic, în context clinic.

Concluzie

Lipaza descompune grăsimile alimentare, cu ajutorul sărurilor biliare și al colipazei, și este enzima principală a digestiei lipidelor. În sânge, o creștere de cel puțin trei ori peste normal susține diagnosticul de pancreatită acută.

Ce trebuie reținut: nivelul ei nu prezice severitatea bolii; poate fi crescută și din alte cauze; iar în pancreatita prin hipertrigliceridemie severă poate fi fals scăzută, deci un tablou tipic cu lipază normală nu exclude diagnosticul.